ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4099/2022

Ședința publică din data de 21 septembrie 2022

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 23.05.2018, sub nr. x/2018, A., în nume personal și în calitate de titular al Biroului Individual Notarial "A.", în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, a solicitat: anularea parțială a Deciziei nr. 76/20.12. 2017 în ceea ce privește art. 1, 3, 4 și art. 5, poziția 59 din Decizie, cu privire la notarul public A.; anularea parțială a Raportului privind investigația, încheiat la 13.11.2017 privind constatarea și propunerile referitoare la notarul public A.; anularea sancțiunilor aplicate notarului public A., respectiv amenda aplicată și măsurile corective; în subsidiar, reducerea amenzii aplicate la nivelul de 0,5%; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Prin sentința civilă nr. 5347 din 13 decembrie 2018, Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în nume personal și în calitate de titular al Biroului Individual Notarial, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, ca neîntemeiată.

1.3. Împotriva sentinței anterior menționate a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

1.4. Prin decizia civilă nr. 1648 din 21 martie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentintei civile nr. 5347 din 13 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2022, la data de 3.05.2022, recurentul-reclamant A. a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., solicitând anularea deciziei menționate la pct. I.1.4., pronunțată în dosarul nr. x/2018, întrucât este nelegală.

Contestatorul arată că, deși, prin recursul formulat împotriva sentinței de fond, a prezentat 25 de motive de casare, pe care le-a încadrat în art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., instanța de recurs a respins recursul, ca nefondat, fără să argumenteze în vreun fel respingerea celor 25 de motive de casare invocate, fapt ce rezultă cu evidență din lecturarea paginilor 16 - 17 ale deciziei, ce i-a fost comunicată electronic (semnată digital) și pe care o anexează exact în forma primită.

Având în vedere că instanța de recurs a omis efectiv motivarea deciziei nr. 1648/2022, necercetând nici în fapt, nici în drept niciunul dintre cele 25 de motive de recurs, contestatorul consideră că se impune retractarea acestei decizii și soluționarea cauzei.

Intimatul Consiliul Concurenței a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare, ca neîntemeiată.

În opinia sa, pe de o parte, contestatorul a invocat pur formal contestația în anulare de față, întrucât, din parcurgerea cererii transpare intenția acestuia de a forța un pretins temei pentru formularea contestației în anulare, doar pentru a provoca o nouă judecată a dosarului inițial, deja soluționat definitiv.

Pe de altă parte, motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când instanța de recurs, respingând recursul sau admițindu-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen, nu este incident în cauză.

Contestatorul invocă în mod total eronat faptul că instanța competentă "nu a cercetat nici în fapt nici în drept niciunul dintre cele 25 de motive de recurs", făcând confuzia între motivele de recurs propriu-zise, prevăzute în mod limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., și argumentele utilizate în susținerea motivelor de casare invocate.

În speță, prin cererea de recurs formulată, notarul public A. nu a invocat 25 de motive de recurs distincte, ci doar două, respectiv faptul că există susțineri contradictorii și străine cauzei în cuprinsul sentinței [art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ..] și faptul că s-a făcut o greșită interpretare și aplicare a legii de către instanța de fond [art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ..]. Ulterior, în dezvoltarea celor 2 motive de recurs, acesta a oferit o serie de argumente distincte, în privința cărora Înalta Curte s-a pronunțat în mod detaliat și concludent.

Astfel, din simpla lecturare a deciziei nr. 1648/21.03.2022 se poate observa că instanța de recurs a motivat soluția dată pe parcursul a 12 pagini, iar împrejurarea că analiza făcută de către instanță nu este în sensul urmărit de contestator, nu este de natură să-i deschidă acestuia calea contestației în anulare.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Înalta Curte constată că prezenta contestație în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cărora:

"(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: (...) 3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; (...)"

Contestatorul apreciază că aceste dispoziții sunt incidente în cauză, întrucât, instanța de recurs, respingându-i recursul, ca nefondat, a omis efectiv motivarea deciziei pronunțate, necercetând nici în fapt nici în drept niciunul dintre motivele de recurs invocate.

Examinând motivele invocate prin prisma dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte reține că în cauză nu poate fi reținută ipoteza de mai sus.

Prin decizia nr. 1648 din 21 martie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de recurentul-reclamant A., ca nefondat.

Astfel cum rezultă din prezentul dosar, decizia nr. 1648/2022 a fost comunicată electronic recurentului-reclamant, contestatorul din cauză, la data de 28 aprilie 2022, într-o formă diferită de cea asumată prin semnăturile membrilor completului de judecată, care nu cuprindea considerentele, conform art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., respectiv motivele de fapt și de drept pe care s-a întemeiat soluția de respingere a recursului, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, astfel cum a fost comunicată recurentului-reclamant A., acesta a promovat prezenta contestație în anulare, invocând dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

Se constată că ulterior înregistrării contestației în anulare pe rolul Înaltei Curți, la data de 3 mai 2022, s-a procedat la recomunicarea deciziei nr. 1648/21.03.2022 către părți, în forma finală asumată de membri completului de judecată existentă atât în dosar, cât și la mapa de decizii, aspect ce rezultă din cuprinsul referatului întocmit de grefier, la data de 18 mai 2022 .

Așadar, forma finală a deciziei nr. 1648/21.03.2022 a fost comunicată recurentului-reclamant atât prin poștă, la data de 23.05.2022, potrivit dovezii de înmânare, aflată la dosarul de recurs, cât și la adresa de e-mail nastasaalexandru67@gmail.com, la data de 18.05.2022, comunicarea fiind vizualizată la aceeași dată, potrivit dovezii aflată la dosarul de recurs.

Contrar alegațiilor contestatorului susținute în ședința publică din data de 21 septembrie 2022, instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare constată că instanța de recurs a analizat motivele de recurs formulate prin cererea de recurs, în considerentele deciziei, fiind prezentate argumentele care au fundamentat soluția de respingere a recursului, ca nefondat.

Contestația în anulare, sumar motivată, s-a raportat la o formă incompletă a deciziei, comunicată din eroare contestatorului.

Față de decizie, așa cum a fost motivată și asumată de membri completului de judecată prin semnătură, contestatorul nu a indicat care ar fi motivele de casare necercetate.

Se reține și că, prin exercitarea căii extraordinare de atac a contestației în anulare pentru motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., nu poate fi cenzurat modul în care instanța de recurs, analizând motivele de casare, a înțeles să răspundă acestora.

Întreaga argumentare a contestatorului conduce la concluzia că se tinde la reformarea soluției printr-o rediscutare a cauzei, inclusiv a motivelor cererii de recurs, contrar dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., care nu urmăresc să deschidă părții calea rejudecării recursului.

În condițiile arătate, se reține că instanța de recurs a analizat efectiv și concret motivele de recurs invocate de recurent, fiind examinate în mod real criticile supuse controlului judiciar în raport cu obiectul cererii.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că în cauză nu este incident motivul prevăzut de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., va respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 1648 din 21 martie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 septembrie 2022.