ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4587/2021
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4587/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 8 octombrie 2021
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul litigiului
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, sub nr. x/2020, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., în Contradictoriu cu pârâții Consiliul Local Cumpăna, Primarul Comunei Cumpăna, Comuna Cumpăna au solicitat anularea actului administrativ H.C.L. nr. 125/30.10.2014.
În urma admiterii cererii de strămutare formulată în dosar, Curtea de Apel Constanța a strămutat cauza de la Tribunalul Constanța, la Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență.
2.1. Hotărârea Tribunalului Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința nr. 242 din 08.02.2021 Tribunalul Tulcea a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, reținând că i se acordă prioritate reclamantului în alegerea instanței competente, potrivit art. 116 C. proc. civ., iar .
Tribunalul Tulcea a mai reținut că părțile reclamante s-au adresat Tribunalului Constanța cu încălcarea prevederilor exprese ale art. 127 alin. (1) C. proc. civ., în virtutea cărora nu era permisă sesizarea unei instanțe inferioare celei la care un reclamant își desfășoară activitatea ca judecător (J. - Curtea de Apel Constanța), reclamanții având obligația legală de a sesiza o altă instanță decât cea evocată, față de caracterul de ordine publică al necompetenței teritoriale mai sus evocate.
2.2. Hotărârea Tribunalului Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Prin sentința civilă nr. 215 din 26 aprilie 2021, Tribunalul Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat judecarea cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, a constatat invit conflictul negativ de competență și, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
A reținut Tribunalul Brăila că nu este competent să soluționeze prezenta cauză, competența aparținând indiscutabil Tribunalului Tulcea, având în vedere calitatea unuia dintre reclamanți, de judecător la Curtea de Apel Constanța.
Așa fiind, Tribunalul Brăila a considerat că nu poate cenzura competența stabilită de Curtea de Apel Constanța, care a admis în mod definitiv cererea de strămutare de la Tribunalul Constanța la Tribunalul Tulcea, tocmai în considerarea calității unuia dintre reclamanți.
II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.
Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, secția civilă contencios administrativ si fiscal, pentru considerentele ce urmează:
Argumentele de fapt și de drept relevante
Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat succesiv competența, dacă ultima instanță învestită și-a declinat la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.
Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe, îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie și circumstanțele concrete ale cauzei.
Înalta Curte reține că reclamanții au învestit Tribunalul Constanța cu o acțiune în contencios administrativ vizând anularea unui act administrativ constând într-o Hotărâre a Consiliului Local al comunei Cumpăna, jud. Constanța.
Autoritățile pârâte au solicitat strămutarea judecării cauzei, invocând calitatea reclamantului J. de judecător în cadrul Curții de Apel Constanța.
Prin sentința civilă nr. 26/CA din 15 octombrie 2020, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de strămutare a dosarului nr. x/2020 al Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal și a dispus strămutarea cauzei la Tribunalul Tulcea.
În acest context, Înalta Curte reține că prezentul conflict de negativ de competență trebuie soluționat, nu prin raportare la dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, ci prin prisma faptului că în cauză s-a dispus prin hotărâre definitivă strămutarea judecării cauzei la o anumită instanță, respectiv la Tribunalul Tulcea.
Prin urmare, în cauză a operat o prorogare de competență teritorială, dispusă prin hotărârea judecătorească de strămutare, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, de la care nu mai pot deroga nici părțile litigiului, nici instanța de judecată învestită cu soluționarea cauzei prin dispoziția de strămutare a judecării cauzei, respectiv Tribunalul Tulcea.
În concluzie, în soluționarea prezentului conflict, nu se mai poate da eficiență regulii de competență teritorială stabilită prin art. 10 alin. (3) în sensul atribuirii acesteia, instanței de la domiciliul reclamanților, instanța competentă teritorial să soluționeze litigiul fiind cea stabilită de Curtea de Apel Constanța, prin sentința civilă nr. 26/CA din 15 octombrie 2020 privind admiterea cererii de strămutare formulată în cauză.
În acest sens, s-a pronunțat și Plenul Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție în Sedința de unificare a practicii judecătorești la nivelul secției din data de 28 noiembrie 2016, cu referire la Decizia nr. 188 din 22 ianuarie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2010.
În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. și pârâții Consiliul Local Cumpăna, Primarul Comunei Cumpăna și Comuna Cumpăna, în favoarea Tribunalului Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 octombrie 2021.