ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4532/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Federația Ecvestră Română și Romsilva prin Direcția de Creștere, Exploatare și Ameliorare a Cabalinelor - RNP Romsilva Herghelia Mangalia, în temeiul art. 1 alin. (1) coroborat cu art. 8 alin. (1), art. 10 alin. (1) teza I. și art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, raportate la dispozițiile art. 18 din același act normativ, a solicitat instanței să dispună: - în principal, anularea în tot a Clasamentului din 20.10.2018 corespunzător probei de anduranță de 60 km desfășurată în cadrul Etapei zonale a Concursului de anduranță călare și cu atelaje, Ediție jubiliară - 90 de ani de la întemeiere, 19.10.2018 - 20.10.2018, Mangalia și, pe cale de consecință obligarea pârâtelor la recalificarea cuplului A. și la refacerea corespunzătoare a Clasamentului pentru proba de 60 km; - în subsidiar, în măsura în care, în mod justificat, nu mai este posibilă luarea măsurii de recalificare a cuplului și de refacere a Clasamentului, anularea în tot a probei de 60 km, cu consecința directă a anulării Clasamentului întocmit pentru proba de 60 km; - obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată generate de prezentul litigiu, în temeiul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 451 și 453 C. proc. civ. 1.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1025 din 20 decembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Federația Ecvestră Română și Romsilva prin Direcția de Creștere, Exploatare și Ameliorare a Cabalinelor - RNP Romsilva Herghelia Mangalia, ca inadmisibilă. 1.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentinței a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea, casarea sentinței atacate, respingerea excepției inadmisibilității și, în consecință, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul susținând că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. (2) alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și fiscal. În esență, a susținut că instanța de fond face o aplicare greșită și trunchiată a dispozițiilor legale incidente, atunci când, în analiza excepției inadmisibilității acțiunii se raportează exclusiv la noțiunea de act administrativ, astfel cum acesta este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, fără a analiza în ce măsură emitentul actului atacat este autoritate publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din același act normativ. Totodată, potrivit art. 35 din Legea nr. 69/2000 a educației fizice și sportului rezultă că intimata Federația Ecvestră Română face parte din categoria autorităților asimilate autorităților publice, din moment ce constituie o persoană juridică de drept privat, al cărei statut de utilitate publică este recunoscut prin lege. În continuare, a arătat că actul contestat, respectiv Clasamentul din 20.10.2018 îndeplinește criteriile legale pentru a avea natura juridică a unui act administrativ, în principal pentru următoarele argumente: a fost emis de autoritatea publică în regim de putere publică, fiind adoptat de o persoana juridică asimilată autorității publice; caracterul unilateral este independent de vreun consimțământ al destinatarului actului; măsura adoptată a avut un scop de interes public, ca element esențial al unui act administrativ de autoritate. În contextul enunțării dispozițiilor art. 37 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 69/2000, care reglementează atribuțiile federațiilor sportive, cum este și Federația Ecvestră Română, a menționat că Etapa zonală a Concursului de anduranță călare și cu atelaje, Ediție Jubiliară - 90 de ani de la întemeiere, 19.10.2018 - 20.10.2018, Mangalia a fost organizată ținându-se seama și de dispozițiile Legii nr. 60/2000, în baza căreia FER funcționează, rezultând așadar, că toate actele derivate din organizarea, conducerea, controlul și supravegherea competițiilor naționale sunt, prin natura lor, prerogative de putere publică. Prin urmare, instanța de fond face o greșită interpretare a legii atunci când constată că actul atacat, respectiv Clasamentul, nu ar fi un act administrativ, printr-o interpretare per a contrario a art. 18 din Legea nr. 554/2004. Mai mult, clasamentul constituie act administrativ în sensul dispozițiilor Legii nr. 554/2004 având în vedere că este singurul document de acest gen care emană de la pârâta Federația Ecvestră Română - referitor la competiția în cadrul căreia a fost emis. A mai arătat că soluția primei instanțe este contrară și practicii Înaltei Curți de Casație și Justiție care a statuat în mod constant că actele emise de către Federațiile sportive constituite potrivit legii, reprezintă acte administrative. În acest sens, a exemplificat decizia civilă nr. 1466/04.10.2017 și decizia civilă nr. 1934/05.12.2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, precum și sentința civilă nr. 797/05.02.2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. 1.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Regia Națională a Pădurilor - Romsilva prin Direcția de Creștere, Exploatare și Ameliorare a Cabalinelor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefodat. A arătat că deși Direcția de Creștere, Exploatare și Ameliorare a Cabalinelor figurează ca organizator al concursului alături de Federația Ecvestră Română, competența la întocmirea clasamentului o are doar federația, aceasta din urmă fiind singurul organ cu atribuții în întocmirea clasamentelor și acordarea punctajelor, motiv pentru care a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a sa. Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, a apreciat că sentința primei instanțe este temeinică și legală, fiind reținut în mod corect faptul că actul atacat nu are caracter administrativ, astfel cum prevăd dispozițiile Legii nr. 554/2004. 1.

Procedura de soluționare a recursului Prin rezoluție a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 7 octombrie 2021, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente: 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante Reclamantul a investit instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 1 alin. (1) coroborat cu art. 8 alin. (1), art. 10 alin. (1) teza I. și art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, raportate la dispozițiile art. 18 din același act normativ, cu o acțiune prin care a solicitat anularea în tot a Clasamentului din 20.10.2018 corespunzător probei de anduranță de 60 km desfășurată în cadrul Etapei zonale a Concursului de anduranță călare și cu atelaje, Ediție jubiliară - 90 de ani de la întemeiere, 19.10.2018 - 20.10.2018, Mangalia și, pe cale de consecință obligarea pârâtelor la recalificarea cuplului A. și la refacerea corespunzătoare a Clasamentului pentru proba de 60 km; Prima instanță a admis excepția inadmisibilității și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., ca inadmisibilă, reținând, în esență că nu poate fi apreciat ca fiind un act administrativ clasamentul emis de Federația Ecvestră Română, a cărui anulare s-a solicitat. Reclamantul A. a formulat recurs și a invocat nelegalitatea hotărârii din perspectiva motivului de casare instituit de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că instanța de fond a dispus în mod netemeinic și nelegal cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii. În urma examinării dosarului de fond, Înalta Curte constată acest motiv de casare nu este incident, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale, fiind nefondate criticile la adresa legalității sentinței civile recurate. Cu referire la criticile reclamantului care vizează faptul că prima instanță nu a analizat în ce măsură emitentul actului administrativ este autoritate publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, observă Înalta Curte că pârâta Federația Ecvestră Romană are calitatea de persoană juridică, de drept privat, fără scop patrimonial, legal constituită în conformitate cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, aprobată cu modificările și completările ulterioare, astfel cum, în mod corect, a reținut și instanța de fond. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile Legii educației fizice și sportului nr. 69/2000, pârâta Federația Ecvestra Română deține calitatea de Federație Sportivă Națională, structură sportivă de interes național, constituită prin asocierea cluburilor sportive și asociațiilor județene și a Municipiului București, pe ramura de sport, persoană juridică, de drept privat, de utilitate publică, autonomă, neguvernamentală, apolitică și fără scop lucrativ, identificată în Registrul Sportiv organizat la Ministerul Tineretului și Sportului la Poziția B/C/00044/2002. Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice. Amintește Înalta Curte că autoritățile publice, în activitatea lor de organizare a executării legii și de aplicare în concret a legii, emit acte administrative producătoare de efecte juridice, dar realizează și operațiuni administrative și/sau operațiuni materiale care pregătesc, însoțesc sau desăvârșesc emiterea actelor administrative. Contrar susținerilor reclamantului, Clasamentul din 20.10.2018 corespunzător probei de anduranță de 60 km desfășurată în cadrul Etapei zonale a Concursului de anduranță călare și cu atelaje, Ediție jubiliară - 90 de ani de la întemeiere, 19.10.2018 - 20.10.2018, Mangalia, emis de Federația Ecvestră Română, nu reprezintă un act administrativ, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât acesta nu dispune măsuri și nu este apt, de sine stătător, să producă efecte juridice, ci doar constată o anumită situație de fapt. În deplin acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte reține că hotârârile adoptate de Adunarea Generală a Federației Ecvestre Române, precum și hotărârile Consiliului de Administrație, contrare legii, Actului constitutiv sau a dispozițiilor cuprinse în Statut, pot fi atacate în justiție, astfel cum prevăd dispozițiile art. 24 din Statutul Federației, aceste hotărâri reprezentând acte administrative producătoare de efecte juridice. Practica judiciară depusă la dosar de către reclamant nu este relevantă în raport cu obiectul litigiului, natura actului contestat urmând a fi analizată în funcție de fiecare caz în parte. Așadar, nu reprezintă acte administrative și nu pot fi atacate în justiție, de sine stătătoare, orice acte emise de către o autoritate asimilată autorităților publice, respectiv de către Federațiile sportive constituite potrivit legii, în speță, Federația Ecvestră Română, cum eronat susține reclamantul. În considerarea acestor aspecte, recursul apare ca fiind nefondat. 2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. În temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul reclamantului va fi respins ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,