ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4499/2021

Ședința publică din data de 7 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, anularea Rezoluției nr. x/2016 din 06.05.2016 emise de pârâtă.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3953 din 9 decembrie 2016, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale ca inadmisibilă.

Totodată, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, în ceea ce privește fondul cauzei, a declarat recurs reclamantul A., invocând, în răspunsul la întâmpinare, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, a susținut că judecata cauzei pe fond trebuia să se producă ulterior soluționării recursului la încheierea de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată.

Totodată, a apreciat că judecătorul desemnat în dosarul aflat pe rolul Tribunalul București nu trebuia să pronunțe încheierea de ședință din data de 18.01.2016 prin care i-a anulat cererea de chemare în judecată, având în vedere că termenul de 10 zile de depunere a documentelor solicitate în baza art. 200 din C. proc. civ. expira, în raport cu data comunicării adresei instanței (07.01.2016), în data de 17.01.2016, într-o zi de duminică.

În concluzie, recurentul a solicitat trimiterea dosarului la Inspecția Judiciară în vederea sancționării judecătorului cauzei aflate pe rolul tribunalului, pentru faptele de gravă neglijență sau rea intenție prevăzute de art. 99 din Legea nr. 317/2004 și sancționate conform art. 100 din această lege, și sesizarea Curții Constituționale ca urmare a admiterii recursului împotriva soluției date cererii de sesizare cu excepția de neconstituționalitate invocată.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a solicitat respingerea recursului împotriva soluției cererii de sesizare a Curții Constituționale, iar în privința recursului exercitat pe fondul cauzei a invocat excepția nulității acestuia, pentru nemotivare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 2720 din 28 septembrie 2017, a respins recursul reclamantului A. împotriva sentinței nr. 3953 din 9 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, formulat printr-un memoriu distinct în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor a art. 45 lit. b) din Legea nr. 317/2004, ca tardiv.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 din același cod.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute la pct. 1-8 ale art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Textul de lege se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În cauză, se constată că susținerile recurentului-reclamant nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta nedezvoltând critici propriu-zise față de hotărârea atacată, ci doar și-a exprimat nemulțumirea față de soluția primei instanțe, cu trimitere la modalitatea de soluționare a cererii de sesizare a Curții Constituționale, în sensul că, în opinia acestuia, se impunea ca prima instanță să soluționeze fondul cauzei ulterior soluționării recursului declarat împotriva soluției de respingere a respectivei cereri de sesizare.

Totodată, a făcut referire la modalitatea de soluționare a dosarului aflat pe rolul Tribunalului București, cu trimitere la activitatea profesională a judecătorului desemnat în respectiva cauză, solicitând să se efectueze verificări de către Inspecția Judiciară privind cele relatate și sancționarea magistratului în cauză, reluând astfel conținutul plângerii adresate autorității intimate.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte și afirmații, nestructurate din punct de vedere juridic, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, în condițiile în care criticile formulate nu pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. la care partea a făcut trimitere.

Prin urmare, susținerile recurentului nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 3953 din 9 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 octombrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.