ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4415/2021

Ședința publică din data de 5 octombrie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată și înregistrată la data de 8.10.2018 pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal reclamanta A. a chemat în judecată pârâții Ministerul Sănătății și Ministrul Sănătății solicitând anularea adresei nr. x/5 iunie 2018 prin care s-a decis că nu poate fi emis un ordin pentru schimbarea specialității prin care a fost admisă în calitate de medic rezident, fiind încălcate dispozițiile art. 10 alin. (2) teza a doua din H.G. nr. 899/2002.

Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâților să emită un act administrativ/ordin, prin care să dispună schimbarea specialității din motive justificate în cazul medicilor rezidenți, temeiul de drept pentru această cerere fiind dispozițiile art. 1 și art. 18 din Legea contenciosului administrativ și art. 10 alin. (2) teza a doua din H.G. nr. 899/2002, precum și plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 145/F-C pronunțată în data de 17 decembrie 2018, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. împotriva pârâților MINISTERUL SĂNĂTĂȚII și MINISTRUL SĂNĂTĂȚII, obligând intimații să emită un act administrativ prin care să dispună schimbarea specialității, din motive justificate, a reclamantei A., din specialitatea "Neurologie", în specialitatea "Psihiatrie", conform opțiunii exercitate prin cererea nr. x/22.05.2018."

Cererea de recurs

Împotriva sentinței nr. 145/F-C din 17 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâții Ministerul Sănătății și Ministrul Sănătății, ambii recurenți încadrându-și în drept criticile formulate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Ministrul Sănătății a solicitat admiterea recursului, iar în rejudecare, modificarea sentinței civile recurate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerii cererii de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu Ministrul Sănătății, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei, a solicitat, de asemenea, admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate și, pe cale de consecință, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Prin recursul său, recurentul Ministerul Sănătății a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, iar în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de pârâții Ministerul Sănătății și Ministrul Sănătății, a formulat întâmpinare intimata-reclamantă A., solicitând respingerea recursurilor, ca nefondate.

A susținut în esență intimata-reclamantă că

De asemenea și recurentul-pârât Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare la recursul promovat de Ministrul Sănătății, solicitând admiterea acestuia, respectiv admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministrului Sănătății și modificarea sentinței, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, că neîntemeiată.

A susținut în esență recurentul-pârât Ministerul Sănătății că, prin art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, legiutorul a statuat că, în materia contenciosului administrativ, calitatea procesuală pasivă aparține autorității publice, motiv pentru care nu conferă legitimare procesuală pasivă ministrului sănătății.

Recurentul - pârât Ministerul Sănătății, prin Ministrul Sănătății a formulat Răspuns la întâmpinarea depusă de intimata -reclamantă, solicitând admiterea recursurilor formulate, cu consecința admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministrului Sănătății și respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Procedura de soluționare a recursurilor

Cu privire la examinarea recursurilor în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluția din data de 20 iunie 2019 s-a fixat primul termen pentru judecata celor două recursuri la data de 5 octombrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate și de apărările din cuprinsul întâmpinărilor, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâții Ministerul Sănătății și Ministrul Sănătății sunt nefondate, în considerarea următoarelor argumente:

Recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Sănătății este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

În cadrul cereri de recurs se invocă pentru prima dată excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei autorități în raport de obiectul cauzei și de adresa contestată a refuzului nejustificat de soluționare a cererii.

Se arată că recurentul-pârât Ministerul Sănătății nu are calitatea de emitent al adresei nr. x/5.06.2008 și în consecință nu avea calitatea procesuală pasivă în cadrul litigiului fiind în mod nelegal obligat la cele dispuse de prima instanță.

Pe fond se arată că sentința atacată este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, în cauză nefiind îndeplinite condițiile existenței unui refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantei privind schimbarea specialității în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. "i" și "n" din Legea nr. 554/2004.

Se arată că adresa nr. x/5.06.2018 este legală deoarece la acea dată erau în curs de elaborare noile proceduri de schimbare a specialității din motive obiective și în consecință la acea dată nu-i putea fi apreciată reclamantei cererea.

În cadrul recursului nu se formulează critici de nelegalitate care pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ.

Recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Sănătății este întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ. invocându-se faptul că sentința de fond prin care s-a admis în parte acțiunea cuprinde o motivare contradictorie și este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii în ceea ce privește excesul de putere, definit conform art. 2 alin. 1 lit. "n" din Legea nr. 554/2004 reținut de prima instanță.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. în cadrul recursului se invocă nerespectarea dispozițiilor art. 435 alin. 1 lit. b) C. proc. civ. respectiv existența unei motivări pe toate apărările formulate în cauză.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se arată că în cauză prima instanță a apreciat nelegal în sensul existenței unui exces de putere - definit conform art. 2 alin. 1 lit. "n" din Legea nr. 554/2004 de a nu rezolva cererea reclamantei având ca obiect schimbarea specialității în timpul perioadei de rezidențiat.

Aceasta deoarece la data emiterii adresei de răspuns - iunie 2018 nu exista cadrul legal care să permită schimbarea specialității din motive justificate, iar ulterior în raport de dispozițiile art. 22 alin. 2 din O.G. nr. 18/2009 reclamanta nu îndeplininea condițiile legale pentru schimbarea specialității.

Se arată că în cauză nu a existat rea credință în emiterea adresei de răspuns, iar prima instanță nu a verificat dacă motivele invocate de reclamantă sunt justificate pentru schimbarea specialității.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

La dosar intimata-reclamanta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Curtea analizând recursurile declarate apreciază că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente comune ambelor recursuri.

Deși ambele recurente invocă ca motiv de casare dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ., în cadrul celor două recursuri Curtea nu a identificat în concret critici care să vizeze acest motiv de recurs, motiv care a fost enunțat dar nu și demonstrat.

În cauză nu poate fi reținută încălcarea dispozițiilor art. 425 alin. 1 lit. b) C. proc. civ. Curtea apreciind că aceste critici nu poate fi reținute.

Motivarea în fapt și în drept corespund exigențelor dispozițiilor art. 425 alin. 1 lit. b) C. proc. civ.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată pentru prima dată în recurs de către recurentul-pârât Ministerul Sănătății aceasta nu este fondată.

Această parte are calitate procesuală pasivă în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și mai ales în ceea ce privește solicitarea de obligare a recurenților-pârâți de a-i soluționa cererea având ca obiect schimbarea specialității medicale înainte de finalizarea stagiului de rezident. Iar conform art. 10 alin. 2 teza a doua din H.G. nr. 899/2002 în vigoare la data cererii și emiterii adreselor de răspuns schimbarea specialității în cazul rezidentului se poate dispune în cazuri justificate fără a fi necesar un nou concurs prin ordin al ministrului sănătății. În consecință fiind implicat în procedură recurentul-pârât Ministerul Sănătății deși nu are calitatea de emitent al adresei contestate are calitate procesuală pasivă în cauză.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. comun ambelor recursuri este apreciat de Curte ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condițiile unei interpretări și aplicări greșite a dispozițiilor Legii nr. 554/2004.

În cauză prima instanță a apreciat corect existența unui refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantei, nejustificat de soluționare a cererii reclamantei, refuz concretizat prin adresa din 5.06.2018. această adresă a fost emisă cu exces de putere în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. "n" din Legea nr. 554/2004.

Această adresă din 5.06.2018 a fost apreciată în mod corect nelegală în condițiile în care reclamanta în raport de adresa anterioară emisă de recurentul-pârât Ministerul Sănătății și-a schimbat prima opțiune și a optat pentru a doua specialitate ținând cont de punctajul necesar pentru a doua specialitate.

A optat pentru specialitatea enumerată în adresa din 27.02.2018 și a solicitat în consecință schimbarea specialității.

Atât în adresa din 27.02.2018 cât și în adresa din 5.06.2018 ultima contestată în baza art. 1 din Legea nr. 554/2004 nu se invocă ca motiv de nesoluționare a cererii, motivele medicale pe care se susține că reclamanta nu le-ar fi probat.

Acestea au fost depuse și prezentate la prima cerere la care s-a primit răspuns la data de 27.02.2018.

În mod corect s-a constatat de prima instanță existența exces de putere în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. "n" din Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește a doua adresa de răspuns din 5.06.2018 deoarece modificarea unui cadru legislativ în curs la data cererilor de schimbare a specialității medicului rezident nu reprezintă un motiv temeinic pentru nesoluționarea cererii reclamantei, conform opțiunii exercitate prin cererea nr. x din 22.05.2018.

Aceasta deoarece conform art. 10 alin. 2 teza a doua din H.G. nr. 899/2002 în vigoare schimbarea specialității în care a fost admisă rezidentul se poate dispune în cazuri justificate.

Iar în raport de conținutul adresei din 5.06.2018 prin care se invocă ca temei modificarea cadrului legislativ și nu lipsa unor condiții de către reclamantă în mod legal prima instanță a contestat existența unui exces de putere din partea recurentului-pârât Ministerul Sănătății și corelativ și din partea Ministrului Sănătății în ceea ce privește soluționarera cererii reclamantei prin care să se dispună schimbarea specialității din motive justificate, din specialitate "Neurologie" în specialitatea "Psihiatrie", conform opțiunii exercitate prin cererea nr. x/22.05.2018.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 alin. 1 C. proc. civ. va respinge recursurile declarate ca nefondate menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de pârâții Ministerul Sănătății și Ministrul Sănătății împotriva sentinței nr. 145/F-C din 17 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 octombrie 2021.