ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 994/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția VIII a contencios administrativ și fiscal, la data de 28.08.2018, reclamantul A. a chemat în judecată în calitate de pârât MINISTERUL SANATATII prin Ministrul Sănătății, formulând contestatei împotriva refuzului nejustificat de a rezolva cererea sa de schimbare a specializării medicale nr. 34932/16.07.2018 și a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună: anularea actului administrativ nr. 34932/16.07.2018; obligarea pârâtului să emită un ordin prin care sa dispună schimbarea specialității de rezident a reclamantului din pediatrie în imagistică medicală.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 399 din 5 februarie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, a anulat adresa Ministerului Sănătății nr. 34932/16.07.2018, a obligat pârâta să soluționeze cererea reclamantului de schimbare a specializării medicale, a respins, în rest, cererea ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., a declarat recurs pârâtul Ministerul Sănătății întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea căii de atac exercitate pârâtul a reținut următoarele:

Hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În opinia recurentului, medicii rezidenți care se află în anul 3-6 de pregătire, în funcție de specialitate, vor putea solicita continuarea pregătirii în specialitatea medicină de familie, în baza prevederilor art. 22 alin. (2) din O.G. nr. 18/2009 privind organizarea și funcționarea rezidențiatului, aprobată prin Legea nr. 103/2012, cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește materia schimbării de specialitate aleasă în rezidențiat recurentul a precizat că sunt aplicabile dispozițiile art. 22 alin. (2) din O.G. nr. 18/2009.

Or, intimatul-reclamant solicită schimbarea specialității de rezident imagistică medicală, disciplină diferită de cea medicină de familie pentru care legea recunoaște posibilitatea schimbării.

În concluzie, în opinia recurentului, în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (2) din O.G. nr. 18/2009, cererea intimatului-reclamant de a permite schimbarea specialității medicale în imagistică medicală excede cadrul legal și prin urmare este neîntemeiată.

Soluția instanței de recurs

Examinând legalitatea sentinței atacate prin prisma motivelor invocate de recurentul - pârât, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Cu privire la excepția nulității recursului, Înalta Curte constată că din expunerea motivelor invocate rezultă că criticile formulate pot fi încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care permit reformarea unei hotărâri în recurs pentru motive de nelegalitate.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului.

Intimatul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o contestație împotriva refuzului recurentului-pârât Ministerului Sănătății de a rezolva cererea sa de schimbare a specializării medicale.

Din înscrisurile existente la dosarul cauzei, rezultă că prin adresa nr. x/16.07.2018, cererea intimatului-reclamant a fost respinsă ca neîntemeiată, întrucât Ministerul Sănătății a demarat activitatea privind întocmirea procedurilor pentru schimbarea specialității din motive justificate, conform prevederilor legale.

Recurentul-pârât a respins cererea intimatului-reclamant de schimbare a specializării medicale din specialitatea pediatrie în specialitatea imagistică medicală, întrucât la nivelul Ministerului Sănătății nu există o procedură pentru schimbarea specialității medicale din motive justificate, conform prevederilor legale.

Or, instanța de control judiciar reține că inexistența la nivelul Ministerului Sănătății a unei proceduri pentru schimbarea specialității medicale din motive justificate nu poate constitui un temei valid pentru respingerea cererii formulate de către intimatul-reclamant, atâta vreme cât procedura de soluționare a unor astfel de cereri este prevăzută în mod expres de prevederile art. 10 alin. (2), teza a II-a din H.G. nr. 899 din 22 august 2002, iar autorității publice recurente îi revine obligația de respecta și de a aplica acest act normativ.

Dispozițiile art. 10 alin. (2), teza a II-a din H.G. nr. 899 din 22 august 2002 reglementează în mod expres condițiile în care se poate dispune, în cazuri justificate, prin ordin al ministrului sănătății și familiei, schimbarea specialității în care a fost admis rezidentul, dacă solicitantul îndeplinește condițiile minime la specializarea cerută, iar autoritatea publică are obligația de a soluționa cererile de schimbare a specialității medicale în conformitate cu dispozițiile legale menționate anterior.

Astfel, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, intimatul-reclamant se încadrează în sfera de aplicare a prevederilor cuprinse în H.G. nr. 899 din 22 august 2002 privind organizarea învățământului postuniversitar de specialitate medical, medico-dentar și farmaceutic uman, având în vedere că acesta are calitatea de medic rezident în specialitatea pediatrie în cadrul Spitalului clinic de urgență "Sfântul Ioan " din București.

De altfel, recurentul-pârât nici nu a contestat îndeplinirea de către intimatul-reclamant a condițiilor prevăzute de art. 10 alin. (2) teza a II a din H.G. nr. 899/2002, arătând că a făcut aplicarea unei proceduri interne adoptate la data de 9.10.2018. Or, atâta vreme cât procedura de soluționare a unor astfel de cereri este prevăzută în mod expres de prevederile art. 10 alin. (2) teza a II-a din H.G. Nr. 899 din 22 august 2002, autorității publice recurente îi revine obligația de respecta și de a aplica acest act normativ.

În ceea ce privește obligarea directă a recurentului-pârât la schimbarea specialității medicale a intimatului-reclamant, medic rezident în specialitatea pediatrie în cadrul Spitalului clinic de urgență "Sfântul Ioan " din București, instanța de fond a procedat în mod corect când a admis în parte acțiunea considerând că procedând altfel s-ar imixtiona în activitatea recurentului-pârât, negându-i posibilitatea de a evalua pe fond cererea formulată de intimatul-reclamant.

Pentru toate considerentele expuse de fapt și de drept expuse, în temeiul art. 496 coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul formulat de Ministerul Sănătății împotriva sentinței nr. 399 din 5 februarie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 februarie 2020.