ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4368/2021

Ședința publică din data de 30 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 26 octombrie 2018 pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a solicitat:

- anularea Adresei (deciziei) nr. x/27.04.2018, emisă de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, privind respingerea contestației formulate împotriva notificării de neîncheiere Decizie de finanțare nr. x/03.04.2018, emisă de CRFIR 2 Constanța, cuprinzând măsura de declarare ca neeligibilă a cererii de finanțare nr. x privind proiectul "Sprijin pentru instalarea tânărului fermier B. pentru prima dată ca șef de exploatație în comuna Crucea, jud. Constanta", măsura de finalizare a procedurii de contractare și declarare a cererii de finanțare nr. x cu statut de contract de finanțare neîncheiat, respectiv împotriva actului administrativ/actelor administrative prin care s-au dispus măsurile arătate (măsuri ce i-au fost comunicate prin intermediul adresei de transmitere nr. x/03.04.2018), cu consecința anularii actului/actelor administrative prin care s-a dispus declararea ca neeligibilă a cererii de finanțare nr. x privind proiectul "Sprijin pentru instalarea tunarului fermier B. pentru prima dată ca șef de exploatație în comuna Crucea, jud. Constanta", finalizarea procedurii de contractare prin declararea cererii de finanțare nr. x cu statut de contract de finanțare de încheiat și declararea ca "eligibilă" a cererii de finanțare nr. x și finalizarea procedurii de contractare prin încheierea contractului de finanțare;

- obligarea pârâtei la declararea ca eligibilă a cererii de finanțare nr. x și la finalizarea procedurii de contractare prin perfectarea contractului de finanțare având ca obiect acordarea finanțării pentru proiectul intitulat "Sprijin pentru instalarea tânărului fermier B. pentru prima dată ca șef de exploatație în comuna Crucea, jud. Constanta".

Prin sentința civilă nr. 48/CA/2019 din 25 februarie 2019, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a anulat adresele nr. x, 6370/93.04.3018 și E10362/27.04.2018, emise de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și a obligat pârâta la declararea ca eligibilă a cererii de finanțare nr. x și la finalizarea procedurii de contractare prin perfectarea contractului de finanțare având ca obiect acordarea finanțării pentru proiectul "Sprijin pentru instalarea tânărului fermier B. pentru prima dată ca șef de exploatație în comuna Crucea, jud. Constanța".

Împotriva sentinței civile nr. 48/CA/2019 din 25 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

Printr-un prim set de critici, recurenta-pârâtă a învederat, în esență, că instanța de fond a făcut o restrângere nejustificatâ a aplicării prevederilor din Manualul de procedură pe sub-măsura 19.2, precum și a dispozițiilor din Ghidul solicitantului pe aceeași sub-măsură 19.2.

A arătat că, deși instanța de fond a interpretat sintagma "sancțiuni penale în domeniul economico-financiar" prin raportare exclusiv la infracțiunile din Capitolul al lll-lea - Infracțiuni contra patrimoniului prin nesocotirea încrederii și la infracțiunile din Capitolul al IV-lea - Fraude comise prin sisteme informatice și mijloace de plată electronice, concluzionând că "nu toate infracțiunile contra patromoniului sunt în mod necesar și infracțiuni economice și financiare", restricția impusă de normele care reglementează condițiile minime ale accesării finanțării europene nerambursabile, respectiv cele care prevăd că lipsa din cazierul judiciar a înscrierilor care privesc sancțiuni economico-financiare, nu limitează aplicarea sintagmei "sancțiuni economico-financiare" doar la anumite infracțiuni din C. pen.

Recurenta-pârâtă a susținut că infracțiunile înscrise în Certificatul de cazier juridiciar al reprezentantului legal al A. S.R.L. nr. x/21.02.2018 se circumscriu atât dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate, cât și dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției și contravin normelor stabilite de AFIR pentru acordarea de fonduri europene nerambursabile.

Având în vedere actuala formulare a cerinței din Ghidul solicitantului referitoare la acordarea de fonduri europene nerambursabile către solicitanți, potrivit căreia aceștia trebuie să prezinte, în vederea contractării, "Cazierul judiciar, fără înscrieri care privesc sancțiuni economico-financiare, al solicitantului", recurenta-pârâtă apreciază că înscrierile din Certificatul de cazier judiciar al reprezentantului legal al solicitantului constituie un impediment în accesarea finanțării nerambursabile FEADR.

Printr-un alt set de critici, recurenta-pârâtă a învederat că soluția instanței de fond privind obligarea sa la declararea ca eligibilă a cererii de finanțare nr. x și la finalizarea procedurii de contractare prin perfectarea contractului de finanțare având ca obiect acordarea finanțării pentru proiectul intitulat "Sprijin pentru instalarea tânărului fermier B. pentru prima dată ca șef de exploatație în comuna Crucea, jud. Constanta" a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 35 din C. proc. civ.

Astfel, a apreciat că din interpretarea art. 35 din C. proc. civ., cererea pentru constatarea unui drept are caracter subsidiar față de cererea în realizarea dreptului, și nu poate fi primită de către instanță decât dacă titularul cererii de chemare în judecată nu are la îndemână o acțiune în realizare pe care să o exercite pentru apărarea sau afirmarea dreptului său.

Acțiunea în constatare, chiar și atunci când este admisibilă în raport de existența sau inexistența unei acțiuni în realizare la îndemâna reclamantei, trebuie să vizeze constatarea existenței sau inexistenței unui drept, și nu constatarea, de către instanță a unei stări de fapt sau a unui fapt juridic.

Recurenta-pârâtă a susținut că instanța de judecată a fost investită cu mai mult decât se poate pronunța, aceasta neputându-se substitui A.F.I.R. în verificarea tuturor condițiilor în vederea accesării finanțării nerambursabile, iar din această perspectivă, soluția instanței de fond de "declarare ca eligibilă a cererii de finanțare și de obligare a pârâtei la perfectarea contractului de finanțare" este netemeinică și nelegală.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 18 iunie 2019, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului, apreciind că interpretând și aplicând, în mod corect, dispozițiile legale incidente în speță, prin raportare la probatoriul administrat, a reținut instanța de fond că infracțiunea pentru care a fost condamnat reprezentantul societății reclamante, deși este o infracțiune contra patrimoniului, nu este o infracțiune economico-financiară.

Totodată, procedând la soluționarea cauzei, consideră că, în mod corect, instanța de fond a reținut că, de vreme ce în speță, singura condiție apreciată a fi neîndeplinităd în vederea încheierii contractului de finanțare a fost aceea a lipsei din cazierul judiciar al reprezentantului legal al societății reclamante a mențiunilor privind săvârșirea infracțiunilor economico-financiare, cererea societății reclamante privind obligarea la declararea ca eligibilă a cererii de finanțare și la finalizarea procedurii de contractare prin perfectarea contractului de finanțare având ca obiect acordarea finanțării pentru proiectul "Sprijin pentru instalarea tânărului fermier B. pentru prima dată ca șef de exploatație în comuna Crucea, jud. Constanta" este atât admisibilă, cât și întemeiată.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este fondat, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare:

Criticile formulate de recurenta-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, subsumate motivului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sunt întemeiate.

În fapt, prin cererea de finanțare înregistrată la Oficiul Județean pentru Finanțarea Investițiilor Rurale Constanta sub nr. x reclamanta a înțeles a depune cerere de finanțare în vederea acordării sprijinului financiar pentru instalarea tânărului fermier B. pentru prima data ca șef de exploatație în comuna Crucea, jud. Constanta.

Prin Adresa nr. x/03.04.2018 pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a adus la cunoștința reprezentantului societății următoarele:

"Nerespectarea de către solicitant a obligațiilor solicitate prin formularul E6.8.3. L privind Cazier judiciar (fără înscrieri privind sancțiuni economico - financiare) al reprezentantului legal în original, valabil la data încheierii contractului, în conformitate cu prevederile Legii nr. 290/2004 privind cazierul judiciar, republicată, cu modificările și completările ulterioare", întrucât "la depunerea documentelor în vederea semnării contractului de finanțare cazierul judiciar avea înscrisuri de natură penală".

Prin aceeași adresă i s-a adus la cunoștință reclamantei că "În conformitate cu adresa de la compartimentul Juridic prin care se confirmă că solicitantul are înscrisuri de natură economico-financiară cea ce contravine procedurii, cererea de finanțare este declarată neeligibilă", precum și că "SLIN_ CRFIR 2 finalizează în această etapă procedura de contractare pentru solicitantul A. S.R.L., declarând Cererea de finanțare x cu statut de Contract de Finanțare neîncheiat".

Prin Adresa nr. x/27.04.2018, reprezentând răspuns la plângerea prealabilă formulată de către societatea reclamantă, autoritatea pârâtă și-a menținut punctul de vedere exprimat prin Notificarea de neîncheiere decizie de finanțare nr. x/03.04.2018, cu motivarea:

"conform Ghidului solicitantului aferent submăsurii 19.2, în vederea încheierii Contractului de finanțare cu AFIR, aveți obligația să prezentați cazierul judiciar care să ateste lipsa înscrierilor care privesc sancțiuni penale în domeniul economico - financiar".

Învestită cu cererea în anulare a Adreselor nr. x, reprezentând Nota de constatare a neîncheierii contractului de finanțare, nr. 6370/93.04.3018 - notificarea către solicitant a declarării cererii de finanțare ca neeligibilă și nr. E10362/27.04.2018 - decizia de respingere a contestației, instanța de fond a dispus anularea acestora, având în vedere că în cauză nu se poate reține ca neîndeplinită obligația impusă în vederea încheierii contractului de finanțare privind lipsa din cazierul judiciar al reprezentantului societății a mențiunilor privind săvârșirea infracțiunilor economico-financiare.

Înalta Curte nu împărtășește opinia exprimată de judecătorul fondului în ceea ce privește soluția dată cererii în anulare a Adreselor nr. x, 6370/93.04.3018 și E10362/27.04.2018, emise de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Astfel, potrivit Ghidului de Implementare "Submăsura 19.2" - "Sprijin pentru implementarea acțiunilor în cadrul strategiei de dezvoltare locală" (disponibil pe www.x.ro), pentru semnarea Contractului de finanțare aferent proiectelor de servicii, solicitanții trebuie să prezinte în mod obligatoriu, în termen de maximum 15 zile de la primirea Notificării E6.8.3L următoarele documente:

- document de la instituția financiară cu datele de identificare ale acesteia și ale contului aferent proiectului FEADR (denumirea, adresa instituției financiare, codul IBAN al contului în care se derulează operațiunile cu AFIR), pentru solicitanții publici documentul va fi eliberat obligatoriu de trezorerie;

- cazierul judiciar al responsabilului legal, în original;

- documentele care dovedesc capacitatea și sursa de cofinanțare privată a proiectului, prin extras de cont (în original) și/sau contract de credit (în copie), acordat în vederea implementării proiectului; în cazul în care dovada co-finanțării se prezintă prin extras de cont, acesta va fi însoțit de Angajamentul reprezentantului legal al proiectului (modei afișat pe site-ul www.afir.info) (pentru solicitanții care s-au angajat prin declarație pe proprie răspundere, la depunerea cererii de finanțare, ca vor prezenta dovada cofinanțării private la data semnării contractului). Nu se depun în cazul finanțării publice de 100%;

- alte documente (se vor preciza, după caz, în Notificarea E6.8.3L)."

Deși nu se prevede că în cazierul judiciar al responsabilului legal nu trebuie să figureze anumite infracțiuni, împrejurarea că nu orice infracțiune exclude acordarea finanțării rezultă implicit din prevederile privind cazurile de modificare a Contractului de finanțare care se întocmesc prin intermediul Notei de aprobare/neaprobare.

Astfel, în cazul schimbării reprezentantului legal al beneficiarului, acesta trebuie să depună cazierul judiciar care să ateste lipsa înscrierilor care privesc sancțiuni penale în domeniul economico-financiar. Dacă se regăsesc înscrisuri cu caracter penal în domeniul economico-financiar solicitarea nu se aprobă.

De asemenea, în formularul Lista documentelor anexate, anexă la cererea de finanțare, astfel cum aceasta a fost depusă de reclamanta în cauză și acceptată de către pârâtă se circumstanțiază cerința privind cazierul reprezentantului legal: cazierul judiciar în original (fără înscrieri care privesc sancțiuni economice - financiare) al reprezentantului legal, valabil la data încheierii contractului.

Înalta Curte reține așadar că restricția impusă de normele care reglementează condițiile minime ale accesării finanțării europene nerambursabile, respectiv cele care prevăd că lipsa din cazierul judiciar a înscrierilor care privesc sancțiuni-financiare nu limitează aplicarea sintagmei "sancțiuni economico-financiare" doar la anumite infracțiuni din C. pen.

De altfel, tocmai pentru a veni în întâmpinarea eventualilor solicitanți ai căror reprezentanți legali este posibil să nu îndeplinească obligația impusă în vederea încheierii contractului de finanțare privind lipsa din cazierul judiciar a mențiunilor privind săvârșirea infracțiunilor economico-financiare, autoritatea pârâtă a emis și un Buletin informativ tematic care conține o prezentare succintă și totodată o enumerare exemplificativă și a unor alte acte normative în afara C. pen., care fac referire la infracțiunile de natură economică sau cu implicații economice incompatibile cu declararea ca eligibile a cererilor de finanțare.

Referitor la infracțiunile pentru care a fost condamnat reprezentantul legal al societății reclamantei, instanța de recurs reține că prin sentința penală nr. 132/S/09.12.2010, pronunțată de Tribunalul pentru minori si familie Brașov în dosarul penal nr. x/2008, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 385/31.01.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, reprezentantul legal al societății- B. a fost condamnat sub aspectul săvârșirii faptei prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, precum și sub aspectul săvârșirii faptei prevăzute de dispozițiile art. 49 din Legea nr. 161/2003, respectiv infracțiunea de introducere fără drept în numele și pe seama unor cetățeni străini a datelor relevante ale cardurilor acestora pe site-ul C. și efectuarea unor tranzacții frauduloase în vederea păgubirii unor cetățeni străini.

Astfel, dispozițiile art. 7 din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate prevăd că "Inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoare de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi."

De asemenea, potrivit art. 49 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, "Fapta de a cauza un prejudiciu patrimonial unei persoane prin introducerea, modificarea sau ștergerea de date informatice, prin restricționarea accesului la aceste date ori prin împiedicarea în orice mod a funcționării unui sistem informatic, în scopul de a obține un beneficiu material pentru sine sau pentru altul, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani".

Fapta de a cauza un prejudiciu patrimonial unei persoane prin introducerea, modificarea sau ștergerea de date informatice prin restricționarea accesului la aceste date ori prin împiedicarea în orice mod a funcționării unui sistem informatic, în scopul de a obține un beneficiu material prevăzută de către art. 49 din Legea nr. 161/2003 a fost preluată de către art. 249 din Noul C. pen. - Frauda informatică, fără modificări de esență, iar subiectul de drept - persoană fizică sau persoana juridică prejudiciată în propriile interese și față de care se produce o pagubă în urma contrafacerii sau alterării datelor informatice, restricționării acestui la acestea ori împiedicării în orice mod a funcționării unui sistem informatic. Urmarea imediată constă în crearea unui prejudiciu patrimonial (o pagubă) unei persoane.

Din punct de vedere al laturii subiective, infracțiunea de fraudă informatică se comite numai cu intenție directă calificată prin scop. Astfel, acțiunea făptuitorului se realizează în scopul de a obține un beneficiu material pentru sine sau pentru altul. Mai mult, nu este necesară realizarea efectivă a acestui beneficiu, ci numai urmărirea realizării acestuia.

Înalta Curte, contrar opiniei judecătorului fondului, are în vedere dimensiunea și varietatea domeniilor economice și a reglementărilor specifice, precum și că potrivit legislației în vigoare noțiunea de "patrimoniu" are o sferă mai largă față de noțiunea de "proprietate", incluzând atât proprietatea, cât și totalitatea drepturilor și obligațiilor care au valoare economică. În această accepțiune, patrimoniul este ocrotit printr-un ansamblu de mijloace juridice penale, extrapenale, civile și de altă natură, iar infracțiunea pentru care a fost condamnat reprezentantul societății reclamante este o infracțiune contra patrimoniului și se încadrează în categoria infracțiunilor de natură economico-financiară sau cu implicații economice care, înscrise în certificatul de cazier judiciar al reprezentantului legal al solicitantului, constituie un impediment în accesarea finanțării nerambursabile FEADR.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că cererea de finanțare nu îndeplinea exigențele impuse de prevederile anterior menționate, astfel că este neîntemeiată cererea în anulare a Adreselor nr. x, 6370/93.04.3018 și E10362/27.04.2018, emise de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Față de considerentele expuse anterior, constatând legalitatea și temeinicia Adreselor nr. x, 6370/93.04.3018 și E10362/27.04.2018, emise de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, prin care a fost respinsă cerererea de finanțare formulată de reclamantă ca neeligibilă, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea criticilor formulate de recurenta-pârâtă privind obligația dispusă de instanța de fond referitoare la declararea ca eligibilă a cererii de finanțare nr. x și finalizarea procedurii de contractare prin perfectarea contractului de finanțare având ca obiect acordarea finanțării pentru proiectul "Sprijin pentru instalarea tânărului fermier B. pentru prima dată ca șef de exploatație în comuna Crucea, jud. Constanța", având în vedere că nu se mai poate da curs acestei obligații, aceasta fiind subsecventă capătului de cerere privind anularea actelor administrative emise de autoritatea pârâtă.

Pentru considerentele prezentate anterior, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, casarea sentinței recurate și rejudecând cauza, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței civile nr. 48/CA/2019 din 25 februarie 2019 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, în rejudecare:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 septembrie 2021.