ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4798/2019

Ședința publică din data de 16 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 20 ianuarie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta Întreprinderea Individuală A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a solicitat anularea actului administrativ intitulat Decizie de neeligibilitate a contractelor de selecție a Raportului final din 5.12.2013, prin care proiectul depus la licitația de proiecte x/18.05.2014-31.07.2014, înregistrat cu nr. x, a fost declarat neeligibil, anularea Notificării cererii de finanțare declarată neeligibilă nr. 291/09.12.2014, precum și obligarea pârâtei la reluarea procedurii de licitație.

Prin sentința civilă nr. 190 din 17 octombrie 2016, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Întreprinderea Individuală A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a anulat actul administrativ intitulat Decizie de neeligibilitate a contratelor de selecție a raportului final din 05.10.2013 și Notificarea cererii de finanțare declarată neeligibilă nr. 291/09.12.2014, și a obligat pârâta la reluarea procedurii de licitație.

Împotriva sentinței civile nr. 190 din 17 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și în rejudecarea cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Întreprinderea Individuală A., ca neîntemeiată.

Recurenta-pârâtă a formulat, în esență, următoarele critici de nelegalitate în privința sentinței atacate:

Instanța de fond a apreciat eronat și contrar legislației naționale și comunitare aplicabile în speță (O.U.G. nr. 66/2011, Regulamentele CE nr. 1290/2005 și nr. 2988/1995), faptul că eligibilitatea cererii de finanțare putea fi analizată la data de 10.10.2014, prin prisma celor dispuse prin decizia civilă nr. 490 din data 16.06.2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța.

Raționamentul juridic al primei instanțe este greșit, întrucât Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a procedat la verificarea îndeplinirii condițiilor de eligibilitate la 10.10.2014, dată la care a emis Notificarea de neeligibilitate nr. x/10.10.2014.

Reclamanta a avut la dispoziție informațiile necesare pentru a întocmi dosarul cererii de finanțare, revenindu-i, în exclusivitate, obligația de a respecta toate criteriile de eligibilitate și de a prezenta documente justificative în acest sens, fiind în interesul său realizarea unui proiect eligibil, menținerea acestor criterii verificându-se inițial în perioada de evaluare și cea premergătoare semnării contractului, dar și pe tot parcursul implementării proiectului, precum și ulterior realizării acestuia, în perioada de monitorizare.

Rezultă astfel că Notificarea nr. x/09.12.2014 este temeinică și legală, fiind emisă cu respectarea prevederilor legislației naționale și europene, precum și a dispozițiilor Ghidului Solicitantului pentru Măsura 121 - "Modernizarea exploatațiilor agricole", având în vedere că proiectul trebuie să îndeplinească toate criteriile de eligibilitate la momentul instrumentării cererii de finanțare, și nu la o dată ulterioară, astfel încât prin implementarea proiectului să se realizeze obiectivele măsurii.

Intimata-reclamantă Întreprinderea Individuală A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimata-reclamantă a susținut, în principal, că dovada deținerii terenului agricol s-a efectuat prin depunerea contractelor de arendă, a tabelului centralizator și a actelor de proprietate a terenurilor situate pe raza comunei Dobromir, conform capitolului IV din Ghidul Solicitantului. Aceeași documentație a fost depusă la APIA, instituție care după verificarea contractelor, a acordat subvenția cuvenită.

Totodată, a dovedit faptul că pe rolul Tribunalului Constanța a fost înregistrată acțiunea având ca obiect obligarea comunei Dobromir la înregistrarea în registrul agricol a suprafeței totale de 1079 ha, precum și la eliberarea adeverinței tip APIA, pentru întreaga suprafață de teren deținută în arendă în anul agricol 2014.

Prin urmare, în raport de cele dispuse prin sentința civilă nr. 1651 din 04.12.2015 a Tribunalului Constanța și prin decizia civilă nr. 490 din 16 iunie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, eligibilitatea cererii de finanțare putea fi analizată la data de 10.10.2014, astfel că, în mod întemeiat instanța de fond a reținut îndeplinirea condițiilor de eligibilitate.

Prin rezoluția din 26 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 02 octombrie 2019, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este fondat.

Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este întemeiat, sentința recurată fiind pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei.

Procedându-se la o prezentare succintă a contextului faptic, se reține că în sesiunea nr. x/18.05.2014 - 31.07.2014, de depunere și evaluare a proiectelor aferente Măsurii 121 - Modernizarea exploatațiilor agricole, intimata-reclamantă Întreprinderea Individuală A. a depus dosarul cererii de finanțare nr. x, aferent proiectului "Achiziția de utilaje și echipamente agricole pentru culturi de câmp în Băneasa, jud. Constanța".

Urmare a verificării și evaluării cererii de finanțare, a fost emisă Notificarea cererilor de finanțare neeligibile nr. 291/09.12.2014, prin care solicitantul a fost înștiințat că proiectul este neeligibil.

Împotriva acestei notificări, reclamanta a formulat contestație, respinsă prin Notificarea înregistrată la autoritatea pârâtă sub nr. x/09.12.2014, cu motivarea că proiectul nu îndeplinește toate criteriile generale de eligibilitate, respectiv criteriul EG1, întrucât nu s-a făcut dovada deținerii efective în patrimoniul reclamantei a suprafeței agricole pe care urma să o exploateze în comuna Dobromir, județul Constanța.

Criticile recurentei-pârâte potrivit cărora în mod eronat instanța de fond a apreciat că eligibilitatea proiectului poate fi analizată prin prisma unor hotărâri judecătorești pronunțate la o dată ulterioară verificării cererii de finanțare, sunt întemeiate.

În conformitate cu prevederile H.G. nr. 224/2008 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanțate din FEADR prin PNDR 2007 - 2013, proiectul eligibil este definit drept acel proiect care îndeplinește condițiile minime prevăzute în fișa tehnică a măsurii și care poate fi selectat, conform criteriilor stabilite prin PNDR, pentru a primi asistență financiară nerambursabilă din FEADR.

Pornind de la această definiție, Ghidul Solicitantului aferent fiecărei măsuri, constituie un suport informativ pentru întocmirea proiectelor, cuprinzând reguli de pregătire, depunere, selecție și implementare a proiectelor.

Verificarea eligibilității tehnice și financiare a proiectelor se concretizează în completarea de către experți din cadrul Serviciului Verificare Cereri Finanțare a "fișei de verificare a conformității - E 2.1", a "fișei de verificare a criteriilor de eligibilitate - E 3.1" și a "fișei de evaluare a criteriilor de selecție - E 3.2", formulare aparținând Manualului de procedură internă a A.P.D.R.P. pentru evaluarea și selectarea cererilor de finanțare - M01 - 02, aprobat prin Ordinul MADR nr. 643/2008, cu modificările și completările ulterioare.

În conformitate cu prevederile Ghidului Solicitantului aferent Măsurii 121, documentele solicitate pentru terenul agricol sunt:

a) 1. copie după actul de proprietate al terenului și/sau tabel centralizator emis de primărie, semnat de persoanele autorizate conform legii, conținând sumarul contractelor de arendă cu suprafețele luate în arendă pe categorii de folosință, perioada de arendare și/sau contractul de concesiune și/sau orice alt document care să certifice dreptul de folosință a terenului;

a) 2. copie după registrul agricol emis de primării, care să certifice dreptul de proprietate și/sau de folosință (arendă/concesionare) al terenului pentru baza de producție, cu ștampila primăriei și mențiunea "conform cu originalul".

Potrivit Manualului de procedură pentru evaluarea și selectarea cererilor de finanțare - M01 - 02, expertul din cadrul Serviciului Verificare Cereri Finanțare verifică dacă solicitantul figurează în baza de date IACS de la APIA, precum și toate datele referitoare la exploatația agricolă, fiind necesar ca suprafețele de teren agricol menționate în documentele întocmite de expert, să corespundă datelor înscrise în tabelul centralizator al contractelor de arendă.

În speță, în urma neconcordanțelor existente între contractele de arendă și extrasul APIA în ceea ce privește suprafața agricolă deținută de reclamantă, prin fișa de solicitare a informațiilor suplimentare s-a solicitat acesteia să depună tabel centralizator al contractelor de arendă și copie a registrului agricol emis de Primăria Dobromir, care să certifice dreptul de folosință asupra întregii suprafețe agricole pe care o exploatează pe raza comunei.

Reclamanta nu a prezentat aceste documente justificative, precizând că figurează în calitate de parte într-un litigiu înregistrat pe rolul instanței judecătorești, în contradictoriu cu Primăria comunei Dobromir, având ca obiect obligarea acesteia la eliberarea adeverinței tip APIA, care să certifice suprafața de teren agricol deținută de către reclamantă pe raza comunei.

În dezacord cu opinia exprimată de prima instanță, Înalta Curte reține că sentința civilă nr. 1651 din 04.12.2015, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia civilă nr. 490 din 16 iunie 2016 a Curții de Apel Constanța, nu probează îndeplinirea condițiilor de eligibilitate în privința proiectului în discuție la data evaluării cererii de finanțare, în anul 2014, moment la care recurenta-pârâtă a emis Notificarea nr. x/10.10.2014, prin care a constatat că reclamanta nu a dovedit deținerea în patrimoniu a suprafeței agricole pe care urma să o exploateze pe raza comunei Dobromir.

Contrar susținerilor intimatei-reclamante, împrejurarea că la o dată ulterioară analizei efectuate de către experții APIA, prin hotărârile judecătorești mai sus-menționate s-a dispus obligarea comunei Dobromir să înregistreze în registrul agricol contractele de arendă încheiate de reclamantă cu mai mulți arendatori, nu poate fi primită drept argument în dovedirea îndeplinirii criteriilor de eligibilitate, în condițiile în care, așa cum s-a învederat anterior, aceste condiții se impuneau a fi îndeplinite la data evaluării cererii de finanțare, dată la care reclamanta nu a probat deținerea terenului agricol cu documentele solicitate de către pârâtă, în conformitate cu prevederile Ghidului Solicitantului.

În contextul evidențiat, faptul că la o dată ulterioară instrumentării cererii de finanțare, intimata-reclamantă a prezentat documentele justificative prevăzute de Ghidul Solicitantului pentru terenul agricol deținut în patrimoniu, nu este de natură a afecta legalitatea și temeinicia actelor administrative întocmite de pârâtă pe parcursul procedurii de verificare a eligibilității proiectului, potrivit dispozițiilor H.G. nr. 224/2008.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 497 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, casarea sentinței atacate și rejudecând cauza, va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Întreprinderea Individuală A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva sentinței civile nr. 190 din 17 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând, respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Întreprinderea Individuală A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 octombrie 2019.