ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4198/2021

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea în întregime a Raportului de evaluare al ANI nr. x/09.07.2018 ca fiind nelegal și neîntemeiat.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 169 din 29 mai 2019, a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate și, pe cale de consecință, a dispus anularea raportului de evaluare nr. x/08.07.2019 emis de pârâtă, fără cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond pârâta Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate a declarat recurs. După prezentarea situației de fapt, în motivarea recursului se arată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, în cauză fiind incident motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Prima instanță a arătat că acțiunile intimatului nu reprezintă o încălcare a regimului juridic al conflictelor de interese reglementat de dispozițiile art. 70, 71 și 77 din Legea nr. 161/2003, coroborate cu dispozițiile art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 și ale art. 75 și 77 din Legea nr. 393/2004. În opinia recurentei instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale menționate, concluzionând că acestea nu sunt aplicabile în speța de față, astfel încât nu poate fi reținut un conflict de interese în sarcina intimatului întrucât acesta ar fi anunțat interesul personal în problema supusă dezbaterii și ar fi părăsit sala de ședință în momentul adoptării Hotărârii Consiliului local nr. 32/27.03.2014. Concluziile instanței de fond se bazează doar pe declarațiile martorilor propuși de către intimat și audiați de către instanță, fără ca aceste declarații să fie confirmate prin alte înscrisuri. În sarcina intimatului s-a reținut un conflict de interese exclusiv raportat la participarea la deliberarea și adoptarea HCL nr. 32/27.03.2014. Nu există nici o mențiune în respectivul proces-verbal, nici o erată, care să se refere la o eventuală anunțare a interesului personal de către intimat, la o eventuală abținere a acestuia de la aprobarea proiectului de hotărâre sau la faptul că acesta a părăsit sala în momentul votului. Dimpotrivă, proiectul de hotărâre a fost aprobat în unanimitate. Conform procesului-verbal de ședință din data de 27.03.2014 rezultă, fără echivoc, faptul că intimatul a fost prezent la dezbateri și a votat favorabil pentru adoptarea HCL nr. 32/27.03.2014, fiind aprobată cu unanimitate de voturi. Se mai susține că nu există niciun alt document din care să reiasă că intimatul a anunțat la începutul dezbaterilor interesul pe care îl avea în problema suspusă dezbaterii, sau că ar fi părăsit sala înainte de începerea dezbaterilor. Din analiza declarațiilor martorilor audiați, pe care instanța și-a fundamentat hotărârea recurată se observă faptul căacestea privesc, în special, alte situații decât cea care face obiectul prezentei cauze fiind coroborate cu procese-verbale ale unor ședințe ale Consiliului local anterioare celei din data de 27.03.2014. Or, nu are relevanță atitudinea anterioară a intimatului în situații similare și nici faptul că, la nivelul Consiliului local B. era respectată procedura reglementată de dispozițiile Legii nr. 215/2001 și Legii nr. 393/2004, în general de către ceilalți consilieri locali, și în particular de către A., atât timp cât, în ședința din data de 27.03.2014 - avută în vedere exclusiv în reținerea conflictului de interese -acesta a încălcat această procedură. Intimatul avea obligația de a exercita funcția publică cu respectarea principiilor privind imparțialitatea, integritatea, transparenta deciziei și supremația interesului public pentru a preveni un eventual conflict de interese, obligație pe care nu a respectat-o. Astfel, atât timp cât a nesocotit prevederile amintite, prima instanță a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material atrăgând incidența art. 488 alin. (1) punctul 8 din Noul C. proc. civ. În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară, precum și decizii pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, Înalta Curte de Casație și Justiție și Curtea Constituțională.

Apărările formulate în cauză Intimatul A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că în urma unei sesizări formulate de către Instituția Prefectului - Județul Caraș Severin, recurenta Agenția Națională de Integritate a procedat la evaluarea respectării regimului juridic al conflictelor de interese, prin prisma celor semnalate, procedura administrativă fiind finalizată prin raportul de evaluare nr. x/09.07.2018, prin care s-a constatat faptul că intimatul, în perioada exercitării mandatului de consilier local în cadrul Consiliului Local al Comunei B., a participat la deliberarea și adoptarea (votând pentru) a Hotărârii Consiliului Local nr. 32/27.03.2014 privind încheierea unor acte adiționale la contractele de arendare/închiriere existente între Consiliul Local al Comunei B. și unii dintre fermierii care pășunează pe terenurile aflate în proprietatea comunei B., până la expirarea termenului pentru angajamentele aferente pachetelor de măsuri multianuale, asumate de fermieri în baza contractelor respective, deși avea un interes personal patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local și a avut posibilitatea să anticipeze că o decizie prin care se aprobă prelungirea duratei de valabilitate a contractelor de arendare a pășunilor prezintă un beneficiu pentru sine, fiind încălcate dispozițiile art. 77 din Legea 161/2003 coroborate cu art. 46 din Legea 215/2001. Intimatul a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/09.07.2018, susținând faptul că întreaga stare de confuzie s-a datorat omisiunii consemnării în conținutul procesului-verbal de ședință, în care s-au adoptat punctele referitoare la actele adiționale la contractele de arendare, a faptului că nu a votat fiind ieșit din sală, având reprezentarea faptului că are un interes personal și nu are drept de vot. Din actele și lucrările dosarului rezultă că intimatul-reclamant fermier înregistrat la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul județean Caraș Severin, fiind beneficiarul cererii de plată depus în intervalul 20.02.2013 - 05.08.2016 de sprijin financiar în sumă totală de aproximativ 751.300 RON, în baza unor contracte de arendare încheiate cu Comuna B., având ca obiect pajiștile aflate în proprietatea comunei. În perioada 2012-2016 intimatul a exercitat calitatea de consilier local al comunei B., iar în ședința din data de 27.03.2014, a fost adoptată hotărârea consiliului local nr. 32/27.03.2014 prin care s-a aprobat încheierea unor acte adiționale la contractele de arendare/închiriere existente între Consiliul Local al comunei B. și unii dintre fermierii care pășunează pe terenurile aflate pe proprietatea comunei B., până la expirarea termenului pentru angajamentele aferente pachetelor de măsuri multianuale, asumate de fermieri în baza contractelor respective, printre beneficiari aflându-se și intimatul. În baza HCL 32727.03.2014, între Consiliul Local al comunei B. și intimat au fost încheiate două acte adiționale, respectiv actul adițional nr. x/12.05.2014 - prin care a fost prelungită durata contratului de arendare nr. 4200/04.05.2009 și actul adițional nr. x/12.05.2014 prin care a fost prelungită durat contractului de arendare nr. x/20.04.2010. Procesul de deliberare în cadrul consiliului local se impune a fi realizat în absența fizică a consilierilor care au un interes personal în legătură cu proiectul de hotărâre supus dezbaterii, interes care poate consta în obținerea unui beneficiu personal (ex. subvenții, facilități, prelungiri contracte, etc.), adoptarea hotărârii în lipsa unor asemenea garanții de obiectivitate și imparțialitate din partea consilierului local generând încălcarea regimului juridic al conflictului de interese. Înalta Curte constată că instanța de fond temeinic și legal a apreciat că aspectele menționate în raportul de evaluare nr. x/09.07.2018 au fost combătute de către intimat, prin probatoriul administrat în cauză. Referitor la conduita intimatului, în mod corect s-a reținut că potrivit proceselor-verbale ale ședințelor consiliului local al comunei B. din data de 31.03.2009, 08.04.2010, 28.02.2011 și 12.05.2011, intimatul a anunțat existența unui interes personal în adoptarea hotărârilor locale, anterior votului, părăsind sala de ședință la momentul votării, făcând dovada faptului că avea la cunoștință și înțelegea pe deplin semnificația reglementărilor privind conflictul de interese. Actele și probele administrate în fața instanței de fond au confirmat faptul că, în general, regula în cadrul ședințelor de consiliu era în sensul anunțării existenței intereselor personale și al părăsirii sălii de ședință la momentul votului, iar în particular intimatul proceda în această manieră, fiind absent la momentul votării HCL 32/27.03.2014. Astfel fiind, în mod corect s-a constatat existența unei erori de redactare a procesului-verbal de ședință și nicidecum o atitudine de rea credință sau culpă imputabilă care să-l fi plasat pe intimat într-o eventuală situație de conflict de interese sau incompatibilitate în raport cu fondul măsurilor adoptate și calitatea sa de consilier local. În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.