ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4197/2021

Ședința publică din data de 24 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Integritate, solicitând anularea Raportului de evaluare nr. x/09.07.2018, întocmit de intimată, cu cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 75/CA/2019-PI din 15 aprilie 2019, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., împotriva pârâtei Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul A. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că nu poate fi ignorat nici faptul că, spre stupoare și indignarea noastră cu încălcarea dispozițiilor Legale privind confidențialitatea datelor cu caracter personal (Regulamentul (UE) 20167679, de aplicabilitate generală și Directiva (UE) 2016/680 referitoare la protecția datelor personale în cadrul activităților specifice desfășurate de autoritățile de aplicare a legii.) am aflat pentru prima oară din presă și mijloacele de informare în masă de emiterea acestui Raport întocmit de instituția intimată fără ca acest document administrativ să fie comunicat subsemnatului ceea ce mi-a produs un mare prejudiciu de imagine.

Mai mult, în aplicarea și respectarea prevederilor art. 21 alin. (4) din Legea nr. 176/2010 intimata avea obligația ca Raportul emis la 09.07.2018 să fie comunicat în termenul de 5 zile fapt ce nu s-a întâmplat acesta fiind comunicat abia la 17.07.2018 .

Raportat la soluția instanței de fond această hotărâre a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.) (atât normele care reglementează regimul juridic al prescripției cât și cele care reglementează conflictul de interese)

În ceea ce privește modul eronat de interpretare a argumentelor care au stat la baza respingerii excepției prescripției dreptului de a constata această stare a conflictului de interese invocată procedural prin întâmpinare, excepție care o reiteram și în fața completului de recurs, reiterăm punctual următoarele:

- data emiterii dispoziției 73 care a generat calificarea faptei ca fiind conflict de interese este data de 05.05.2015 iar consemnarea faptei și redactarea raportului atacat în cauză este data de 09.07.2018 fiind astfel depășit termenul general de 3 ani (acesta fiind termenul general în care se prescrie antrenarea răspunderii pentru orice fapt sau act juridic civil și administrativ astfel cum este prevăzut în art. 2517 din C. civ..), ori în acest context este lipsit de relevanță că acest control al intimatei a fost declanșat în 26.05.2016 în contextul în care acesta nu a fost și finalizat înăuntrul termenului mas sus indicat;

- totodată deși la dezbaterea cauzei pe fond am invocat în apărare și dispozițiile articolului unic din cuprinsul Legii nr. 54/2019 care consfințește încă o dată acest termen de 3 ani instanța nu a avut de fel în vedere prevederile acestui act normativ care indica:,E Răspunderea civilă sau administrativă, disciplinară, pentru faptele care determină existența conflictului de interese sau a stării de incompatibilitate ale persoanelor aflate în exercitarea demnităților publice sau funcțiilor publice este înlăturată, nemaiputând fi angajată în condițiile depășirii termenului general de prescripție de 3 ani de la data săvârșirii lor, în conformitate cu art. 2517 din Legea nr. 287/2009 privind C. civ., republicată, cu modificările ulterioare, ori în atare situație chiar dacă prin actul atacat nu se aplică nici o sancțiune acesta în sine este un act vătămător pentru recurent care în măsura rămânerii acestuia definitiv ar putea sta la aplicarea unei eventuale sancțiuni pentru fapta imputată constatată care de altfel este inexistentă";

Cu privire la dispoziția Primarului orașului Vascau nr. 73/D5X)5.2015 prin care a fost nominalizată echipa de proiect a fost transmisă la O.L-Autoritatea pentru Turism în data de 15.06.2015 (exact instituția care a solicitat emiterea ei pentru ca mai apoi să sesizeze ANI) precum și Instituției Prefectului Bihor care nu au sesizat nici o neregularitate sau neconformitate cu privire la actul administrativ transmis, aspecte reliefate în fața instanței de fond în privința cărora aceasta nu a făcut nici un fel de vorbire deși erau relevante în soluționarea cauzei.

Mai mult, în mod nereal se consemnează constant în cuprinsul Raportului că doamna B. a încasat venituri în suma de 15.359 RON fără a se arăta un mod de calcul a acestor sume ori dintr-un simplu calcul matematic a diferenței de cât ar fi încasat dacă nu era această dispoziție și cât a încasat ca urmare a emiterii dispoziției și a exercitării activității diferența este una modică de 5.063 RON și nicidecum de 15.859 RON cum greșit este menționat în Raport (aspect confirmat de răspunsul adresa Oraș Vascau depus în dosarul de fond asupra căruia instanța nu s-a pronunțat de fel ci dimpotrivă a reținut ca fiind corectă suma de 15.859 RON și nu suma reală rezultată din probațiunea ce s-a administrat în dosar).

În concluzie, nu am avut nici un interes direct sau indirect în emiterea dispoziției, interesul direct fiind al orașului VASCAU și se impunea pentru implementarea proiectului nesesizând nici o instituție din cele cărora s-a transmis aceasta dispoziție iar banii încasați nu reprezintă folos material de remunerare a muncii prestate.

În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii.

Intimata Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Înalta Curte are în vedere prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În cauza de față, instanța de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Motivul de recurs analizat are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.

În motivarea hotărârii judecătorești se regăsesc toate susținerile invocate de partea reclamantă, astfel că sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin Raportul de evaluare nr. x/09.07.2018 întocmit de ANI, în temeiul prevederilor art. 8, art. 9, art. 10 lit. b), e) și f), art. 11 și Secțiunea a 3-a din Capitolul I al Titlului II din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, ca urmare a sesizării nr. 42457/27.04.2016 formulate de MDAP - Direcția Constatare și Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli - POR, înregistrate la ANI sub nr. x/11.05.2016, s-a dispus comunicarea Raportului de evaluare persoanei evaluate și Instituției Prefectului Județului Bihor, pentru informare și luarea măsurilor legale ce se impun, după rămânerea definitivă a acestuia, în conformitate cu dispozițiile art. 25 alin. (3) și (4) din Legea nr. 176/2010.

În cuprinsul raportului, inspectorul de integritate, în urma analizării informațiilor primite de la Primăria Orașului Vașcău, Serviciul Fiscal Orășenesc Beiuș, Oficiul Național al Registrului Comerțului, DGRFP Cluj Napoca și de la persoana evaluată, a formulat următoarea concluzie: în urma evaluării efectuate în lucrarea nr. 22512/S/II/27.05.2016, privind pe A., primar pentru mandatele 2012-2016 și 2016-2020 al orașului Vașcău, județul Bihor, au fost identificate elemente de încălcare a legislației privind regimul conflictelor de interese, respectiv a prevederilor art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, întrucât în exercitarea mandatului 2012-2016 de primar, a emis o dispoziție (privind numirea soției sale în funcția de manager de proiect în cadrul unui proiect implementat de Primăria Vașcău), care a produs un folos material pentru soția sa (în baza acestei dispoziții, B., soția persoanei evaluate, a încasat venituri în sumă de 15.859 RON).

În motivarea actului administrativ contestat, inspectorul de integritate a arătat că reclamantul a exercitat (în perioada 02.06.2012 - 15.06.2016) mandatul 2012 - 2016 și exercită (începând cu data de 16.06.2016) mandatul 2016 - 2020 de primar al orașului Vașcău, județul Bihor.

La data de 05.05.2015, în calitate de primar pentru mandatul 2012 - 2016 a emis dispoziția de numire nr. 73/05.05.2015 prin care B., soția sa, a fost numită în funcția de manager de proiect în cadrul proiectului cod SMIS 44304:

"Crearea și Dotarea Centrului Național de Informare și Promovare Turistică Vașcău" implementat de Primăria Vașcău. Din exercitarea funcției de manager de proiect, soția reclamantului a obținut venituri în sumă totală de 15.859 RON.

În ceea ce privește prescripția dreptului ANI de a dispune sau a constata și a încadra aceasta situație ca fiind conflict de interese, pe considerentul că de la data emiterii dispoziției - 05.05.2015 și până la consemnarea faptei și redactarea raportului atacat - 09.07.2018 au trecut mai mult de 3 ani, instanța de fond a apreciat această excepție ca fiind neîntemeiată.

Instanța de fond a reținut că situația de conflict de interese a fost generată prin emiterea dispoziției nr. 73 din data de 05.05.2015, iar activitatea de evaluare s-a declanșat la data de 27.05.2016, deci în termenul prevăzut de art. 11 din Legea nr. 176/2010.

Potrivit normei juridice prevăzute la art. 11 din Legea nr. 176/2010 cu modificările și completările ulterioare, Agenția Națională de Integritate are la dispoziție un interval de timp egal cu durata funcției publice, la care se adaugă încă 3 ani de la momentul încetării funcției, în care aceasta poate efectua activitatea de evaluare a declarației de avere, a datelor și a informațiilor privind averea existentă, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite existente' în perioada exercitării funcțiilor ori demnităților publice, precum și cea de evaluare a conflictelor de interese.

Art. 1 din Legea nr. 176/2010 stabilește sfera de aplicabilitate a legii, indicând categoriile de persoane cărora li se aplică, ori fiecare dintre acele categorii are o lege specială care îi reglementează drepturile, obligațiile, interdicțiile și răspunderea atrasă în cazul îndeplinirii defectuoase a atribuțiilor care îi revin.

În cauza de față, activitatea de evaluare a fost declanșată la data de 27.05.20f6 fiind respectate astfel dispozițiile art. 11 din Legea nr. 176/2010 cu modificările și completările ulterioare.

Sancțiunile prevăzute de art. 25 și, respectiv art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 cu modificările și completările ulterioare, intervin după rămânerea definitivă a raportului de evaluare nr. x/09.07.2018, și se aplică, conform art. 26 alin. (1) lit. i).) din același act normativ de autoritatea competentă.

Conflictul de interese este definit de art. 70 din Legea 161/2003 ca fiind situația în care persoana ce exercită o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și a altor acte normative.

De asemenea, art. 76 alin. (1) al Legii 161/2003 stipulează că:

"Primarii și viceprimarii, primarul general și viceprimarii municipiului București sunt obligați să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I".

Existența unui conflict de interese este condiționată de întrunirea cumulativă a trei elemente: deținerea unei funcții publice, emiterea - în exercitarea acestei funcții a unor dispoziții și obținerea de către soțul său a unui folos material în urma respectivelor decizii,.

În cauză, recurentul exercita funcția publică de Primar al orașului Vașcău, județul Bihor, în exercitarea aceste funcții a emis o dispoziție de numire (73/05.05.2015) referitoare la soția sa B., iar în urma acestei dispoziții emise de primar, soția recurentului a fost numită în funcția de manager de proiect în cadrul proiectului cod SMIS 44304 "Crearea și dotarea Centrului. Național de Informare și Promovare Turistică - Vașcău" implementat de Primăria Vașcău.

Din exercitarea funcției de manager de proiect, soția recurentului a obținut venituri, aspect din care rezultă folosul material și interesul personal de natură patrimonială avut în vedere de către primar la numirea acesteia în funcția menționată.

Prin urmare, în mod corect instanța de fond a reținut faptul că emiterea Dispoziției în cauză reprezintă o manifestare de voință săvârșită cu intenția de a produce efecte juridice, în sensul că soția recurentului a obținut venituri de la Primăria orașului Vașcău, acesta aflându-se în situația în care, datorită interesului personal de natură patrimonială, nu și-a îndeplinit atribuțiile ce îi revin în calitate de ales local, în conformitate cu principiile care stau la baza exercitării funcției sale publice.

Conform dispozițiilor art. 65 din Legea nr. 215/2001:

"Primarul poate delega atribuțiile ce îi sunt conferite de lege și alte acte normative viceprimarului, secretarului unității administrativ-teritoriale, conducătorilor compartimentelor funcționale sau personalului din aparatul de specialitate, precum și conducătorilor instituțiilor și serviciilor publice de interes local, în funcție de competențele ce le revin în domeniile respective."

Înalta Curte constată că în mod temeinic și legal instanța de fond a reținut faptul că recurentul avea posibilitatea de a evita generarea unui conflict de interese prin delegarea atribuțiilor sale referitoare la semnarea dispozițiilor către o altă persoană din cele enumerate.

În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 75/CA/2019-PI din 15 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 septembrie 2021.