ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4123/2021

Ședința publică din data de 23 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 21.03.2019 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea Deciziei nr. 16448/20.08.2018 și obligarea pârâtului la plata sumei de 200.000 RON cu titlu de daune morale pentru prejudiciul suferit în urma evenimentului rutier produs la data de 26.04.2011.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 819 din 20 noiembrie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019, a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatoarea A., împotriva Deciziei nr. 16448/20.08.2018, emisă de intimatul Fondul de Garantare a Asiguraților.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal, recurenta reclamantă A., criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului promovat recurenta-reclamantă a susținut, în contextul unei succinte prezentări a situației de fapt și a expunerii unor considerente de ordin teoretic referitoare la daunele morale, respectiv a prevederilor legale ce reglementează prescripția extinctivă, că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

Astfel, în esență, a arătat că, în fapt, în data de 26.04.2011, pe DJ 506 A, conducătorul autoturismului cu nr. de înmatriculare x, din cauza faptului ca a încercat evitarea impactului cu un câine, care a pătruns pe partea carosabilă, a pierdut controlul asupra direcției de mers, a ieșit de pe carosabil și a intrat într-un copac, moment în care autoturismul s-a răsturnat și a luat foc.

În urma producerii evenimentului rutier, a rezultat vătămarea corporală a numitei A., pasagera în autoturism, care a fost diagnosticată după cum urmează: politraumatism prin accident rutier; fractura-luxație cominutiva astragal drept; fractura închisă 1/3 gamba stânga, fără deplasare; contuzie buco-maxilo-facială; traumatism cranio-facial; fractura dentare; plăgi excoriate fata antebraț și mână bilateral; osteonecroza a 1/3 posterioare a astragalului, a calcaneului, a epifizei distal tibieale; artroză glezna dreapta secundată; impotenta funcțională.

Nimeni si nimic nu poate pune la îndoiala faptul că, recurenta A. a resimțit în mod negativ urmările accidentului rutier din data de 26.04.2011, mai ales că, aceasta avea la momentul producerii accidentului rutier vârsta de doar 14 ani. Trauma psihică care se răsfrânge asupra acesteia este de natură a conduce la instalarea unor sechele emoționale ireversibile, ce își vor pune amprenta asupra existentei viitoare a acesteia.

Recurenta a învederat că, în raport cu dispozițiile art. 17, odată cu întreruperea cursului prescripției începe să curgă o nouă prescripție, astfel că prezenta acțiunea, ar fi fost prescrisă, cel mai devreme, în data de 26.04.2017.

"ART. 17. întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o. După întrerupere începe să curgă o nouă prescripție."

În concluzie, consideră că, soluția instanței este netemeinică și nelegală, dând o aplicarea greșit normelor de drept materiale care guvernează prezenta cauza, prin neaplicarea dispozițiilor cuprinse în Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, prin omiterea normelor cu caracter imperativ ce se impun a fi aplicate în vederea soluționării echitabile a prezentei cauzei.

Totodată, prin motivare, instanța conchide asupra faptului că, potrivit art. 13 alin. (6) din Legea 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraților, dreptul la acțiune împotriva acestuia se prescrie în termen de 5 ani de la data nașterii dreptului, însă precizează că acest termen nu este aplicabil prezentului litigiu, întrucât prescripția dreptului la acțiune era împlinită înainte de a se naște în sarcina F.G.A. a obligației de achita despăgubirile, fără a ține cont de înscrisurile care fac dovada întreruperii termenului de prescripție .

Prezenta acțiune nu era prescrisă la momentul în care a fost notificat F.G.A., iar art. 13 lin. (6) din Legea 213/2015 trebuie aplicat în vederea soluționării cererii recurentei într-un mod echitabil.

De asemenea, consideră că, în prezenta cauză, sunt încălcate dispozițiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd obligația judecătorului de a stărui prin toate mijloacele aflarea adevărului, prin aplicarea corectă a legii, având în vedere că, instanța de judecată nu ține cont de probele administrate, înscrisurile depuse la dosar, și totodată, omite aplicarea unor dispoziții incidente în prezentul litigiu.

În aceste condiții, aplicarea greșită a dispozițiilor legale, de către instanța investită cu soluționarea contestației, a condus la privarea recurentei de dreptul de a obține despăgubiri pentru prejudiciul suferit exclusiv din culpa unui terț, a încălcării dreptului la un proces echitabil și a principiului legalității.

Având în vedere toate cele prezentate, recurenta a solicitat să se dispună admiterea prezentului recurs, casarea sentinței atacate și rejudecarea contestației formulate împotriva Deciziei FGA nr. 19249/19.02.2019.

În drept, recursul a fost întemeiat pe prevederile art. 22, art. 483 și urm. C. proc. civ., art. 1387, art. 1393 C. civ., Legea nr. 213/2015, Legea nr. 554/2004, Decretul lege nr. 167/1958.

În cauză, intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților nu a formulat întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Recurenta reclamantă și-a întemeiat recursul pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.- când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Sunt întemeiate criticile recurentei vizând neintervenția prescripției extinctive, Înalta Curte reținând că instanța de fond nu a făcut o aplicare judicioasă a dispozițiilor art. 16, 17 din Decretul nr. 167/1958, act normativ în vigoare la data emiterii poliței RCA.

Potrivit art. 16 din Decretul sus amintit:

"Prescripția se întrerupe:

a) prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.

În raporturile dintre organizațiile socialiste, recunoașterea nu întrerupe curgerea prescripției;

b) prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent;

c) printr-un act începător de executare.

Prescripția nu este întreruptă, dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea".

Art. 17 din Decretul nr. 167/1958 prevede:

"Întreruperea șterge prescripția începută înainte de a se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o.

După întrerupere începe să curgă o nouă prescripție.

În cazul când prescripția a fost întreruptă printr-o cerere de chemare în judecată ori de arbitrare sau printr-un act începător de executare, noua prescripție nu începe să curgă cât timp hotărîrea de admitere a cererii nu a rămas definitivă sau, în cazul executării, până la îndeplinirea ultimului act de executare".

În speță, în data de 17.04.2014, deci înainte de împlinirea termenului de prescripție, conform prevederilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, recurenta reclamantă, prin Centrul European de Despăgubiri, a formulat o Notificare de plată a despăgubirilor în cuantum de 200.000 RON, ca urmare a producerii accidentului rutier din data de 26.04.2011, înregistrată la S.C. B. S.A. sub nr. x din 25.04.2014, filele x verso, 70 dosar fond, instituție care a avizat dosarul de daună nr. x, recunoscând astfel, culpa asiguratului și obligația de plată a creanței recurentei, și prin calculul sumelor ipotetice care pot fi acordate recurentei cu titlu de despăgubiri morale și materiale.

Înalta Curte reține astfel că, a fost întrerupt cursul prescripției extinctive, în acord cu dispozițiile art. 16 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, fapt, care reiese, așa cum s-a reținut anterior, din actele dosarului.

Mai mult, în raport de prevederile art. 17 din Decretul nr. 167/1958, odată cu întreruperea prescripției, începe să curgă o nouă prescripție.

Așa fiind, prima instanță a pronunțat o soluție nelegală, prin neaplicarea dispozițiilor cuprinse în Decretul nr. 167/1958, prin omiterea normelor cu caracter imperativ ce se impun a fi aplicate, reținându-se legalitate actului administrativ în litigiu, respectiv Decizia nr. 16448/20.08.2018 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, prin care a fost respinsă cererea de plată formulată de către recurentă, pe motiv de împlinire a termenului de prescripție, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.

Prin urmare, aspectele invocate de recurenta-reclamantă prin cererea de recurs sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va admite recursul, va casa în totalitate sentința recurată și, rejudecând:

Va admite acțiunea reclamantei A..

Va anula Decizia nr. 16448/20.08.2018 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

Va obliga pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților să soluționeze pe fond cererea de despăgubiri.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 819 din 20 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în totalitate sentința recurată și, rejudecând:

Admite acțiunea reclamantei A..

Anulează Decizia nr. 16448/20.08.2018 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

Obligă pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților să soluționeze pe fond cererea de despăgubiri.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 23 septembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.