ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2346/2022

Ședința publică din data de 14 aprilie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată la data de 06.05.2019, reclamantul A., solicită schimbarea în parte a Deciziei nr. 19720/10.04.2019, emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 45.000 RON daune morale, reprezentând prejudiciul suferit în urma evenimentului rutier din data de 23.09.2016.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 821 din 20 noiembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței nr. 821/20.11.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal, recurentul-reclamant A. a declarat recurs solicitând casarea hotărârii cu consecința rejudecării litigiului în fond, în sensul obligării intimatului Fondul de Garantare a Asiguraților la plata sumei de 45.000 RON daune morale, reprezentând prejudiciul suferit în urma evenimentului rutier din data de 23.09.2016.

În esență, recurentul susține că, instanța de fond, cu ocazia analizării înscrisurilor depuse la dosar, retine în partea introductivă (în repetate rânduri), cât și prin considerente, date eronate ale înscrisurilor existente în cauză.

În opinia recurentului, instanța de fond preia argumentele intimatului-paârât reținute de acesta cu ocazia emiterii Deciziei nr. 19720/10.04.2019, conform cărora, în prezenta speță nu ar fi intervenit un prejudiciu ulterior, conform Certificatului medico-legal nr. 1031/19.10.2019, iar extragerea materialului de osteosinteza fiind o consecință a vătămării inițiale, motiv pentru care s-a respins solicitarea de suplimentare a daunelor morale.

Precizează recurentul că, este evident că instanța de fond si-a însușit în mod eronat argumentele intimatului-pârât, fiind clar și fără putință de tăgadă ca este vorba de un prejudiciu ulterior și imprevizibil, ca urmare a producerii accidentului rutier din data 23.09.2016.

Totodată, acest prejudiciu ulterior, nu putea fi stabilit și prevăzut în mod rezonabil prin Certificatul medico-legal nr. 1031/19.10.2016 si nici prin completarea la acesta din data de 08.03.2017.

Recurentul- reclamant critică soluția de fond considerând că, instanța de fond a pronunțat hotărârea cu incalcarea dispozițiilor art. 1385 C. civ., cunoscut fiind faptul ca nicio sumă de bani nu poate compensa un prejudiciu moral.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât este neîntemeiată, având în vedere că prin cererea de recurs sunt formulate critici care se înscriu în cazul de casare invocat, respectiv cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin cererea de plată nr. x/05.04.2017, înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraților, petentul a solicitat să fie despăgubit din disponibilitățile F.G.A. cu suma de 592,60 RON daune materiale si 198.000 RON daune morale, reprezentând prejudiciul suferit în urma evenimentului rutier din data de 23.09.2016.

În vedere soluționării cererilor de plată având ca obiect daune morale, FGA a adoptat prin Decizia nr. 74/02.08.2018 Procedura de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese adoptând criterii proprii de determinare a unor praguri valorice, pentru a se evita săvârșirea unor discriminări într-un domeniu atât de sensibil, în care nu există criterii legale de individualizare a sumelor acordate, cu atât mai mult cu cat Fondul de Garantare a Asiguraților gestionează fonduri publice care trebuie repartizate cu toată responsabilitatea pe care situația o impune.

În cadrul Procedurii de soluționare a pretențiilor izvorand din vătămări corporale sau decese au fost stabilite criterii determinante în cazul vătămărilor corporale, fiind stabilite praguri valorice în funcție de gravitatea vătămării și numărul de zile de îngrijiri medicale. Pentru situațiile în care despăgubirile sunt solicitate ca urmare a unui deces, la stabilirea despăgubirilor sunt avute in vedere valorile medii precizate în Ghidul FPVS, raportat la gradul de rudenie al petentului cu persoana decedată.

Fondul de Garantare a Asiguraților s-a raportat în analiza cererii la consecințele negative suferite de victimă, atât pe plan fizic cât și psihic, intensitatea cu care au fost percepute aceste consecințe, în măsura în care i-a fost afectată situația familială, socială, profesională. În analizarea cererii de plată a petentului s-au stabilit despăgubiri considerate rezonabile, de natură să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a petentului, cu individualizarea daunelor morale prin raportare la circumstanțele concrete ale producerii evenimentelor.

Ținând seama de aceste principii, raportând-se la starea de fapt dovedită de reclamant cu înscrisuri și avându-se în vedere faptul că vătămarea corporală a petentului a avut drept consecințe: fractură a diafizei tibiei cu fractura fibulei (oasele gambe, n.n) partea vătămată necesitând pentru vindecare un număr de circa 120 zile de îngrijiri medicale, dovedite cu certificatul medico-legal emis la 19.10.2016 si cu suplimentului de CML emis la 19.10.2016, s-a stabilit acordarea unei sume de 650 RON/zi de îngrijire medicală, rezultând suma totală de 78.000 RON reprezentând daune morale.

Recurentul-reclamant consideră în mod greșit faptul că, nu a fost luată în considerare Completarea din 08.03.2017 a Certificatului medico-legal nr. 1031/19.10.2016, acest inscris fiind analizat de intimatul-pârât la momentul analizării cererii de plată, însă așa cum se constată din motivarea deciziei contestate, daunele morale acordate au avut în vedere întregul probatoriu depus de recurent în susținerea cererii de plată, fapt pentru care s-a stabilit și acordat suma de 650 RON/zi de îngrijire medicală, rezultând suma totală de 78.000 RON, reprezentând daune morale achitate recurentului. Faptul că nu s-a acordat o sumă pentru Cerificatul medico-legal din 2016 si una pentru completarea din 2017 nu poate constitui un motiv de nelegalitate.

În acord cu judecătorul fondului, regulile pentru plata despăgubirilor de către FGA sunt fixate prin norme speciale, derogatorii, circumscrise falimentului asigurătorului și protecției legale a creditorilor de asigurări în cadrul acestei proceduri.

Instrumentarea dosarelor de daună se va face cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data producerii evenimentului asigurat și a condițiilor de asigurare generale și specifice prevăzute în contractele de asigurare (art. 12 alin. (2) partea a doua din același act normativ).

Norma ASF nr. 16/2015 reglementează procedurile de administrare și de utilizare a resurselor financiare ale fondului de garantare, precum și procedura și condițiile de efectuare a plăților din disponibilitățile acestuia.

Cu privire la cuantumul daunelor morale acordate în speță, Fondul de garantare a Asiguraților a învederat că nu este succesor in drepturi si obligații al asigurătorului B. S.A. si nu datorează despăgubiri prin "efectul legii".

Fondul de Garantare acoperă creanțele de asigurări în virtutea principiului protecției consumatorilor produselor și serviciilor de asigurări, iar nu ca obligații proprii ale FGA, obligația fiind născută, dacă este cazul, din raportul contractual al asiguratului sau beneficiarul asigurării cu asigurătorul si, de aceea, plățile făcute de către Fond reprezintă obligații ale asigurătorului falimentar, fiind deci achitate sau acoperite în numele si pe seama acestuia.

În ceea ce privește daunele morale solicitate, instanța de fond, în mod corect a reținut că, în materia daunelor morale, principiul reparării integrale a prejudiciului poate avea doar un caracter aproximativ, fapt explicabil în raport de natura respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănește. În schimb, se poate acorda victimei o sumă de bani cu caracter compensatoriu, tinzând la oferirea unui echivalent care, prin excelență, poate fi o sumă de bani, și care îi permite să-și aline, prin anumite avantaje, rezultatul faptei ilicite.

Contrar susținerilor recurentului, procedura de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare adoptată de intimatul-pârât are susținere în legea internă.

Astfel, instanța observă că, potrivit art. 30 din Legea nr. 213/2015, "(1) Fondul și Autoritatea de Supraveghere Financiară, după caz, emit reglementările necesare referitoare la activitatea Fondului.

(2) Reglementările emise de Fond pot fi sub formă de instrucțiuni și proceduri, care se avizează de Autoritatea de Supraveghere Financiară, și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I."

În acest sens sunt si dispozițiile art. 34 din aceeași lege potrivit cu care "în vederea îndeplinirii atribuțiilor sale, Fondul trebuie să dispună de un sistem de guvernanță adecvat, inclusiv de mecanisme de control intern si audit intern, care se vor stabili prin instrucțiuni proprii, în concordanță cu prevederile legale".

Drept urmare, argumentul recurentului ce susține că "procedură internă" este un criteriu de evaluare străin, fiind un act intern al intimatului-pârât, care nu îi este opozabil" nu poate fi reținut.

Acordarea daunelor morale pe baza unei polițe de asigurare de răspundere civilă prin efectul legii trebuie să răspundă principiului răspunderii civile (repararea prejudiciului), însă nu se poate înlătura nici apărarea FGA ce arată că, disponibilitățile Fondului sunt limitate, creditorii de asigurări beneficiind de condiții de despăgubire similare, FGA asigurând aplicarea unui tratament echitabil si similar tuturor creditorilor de asigurări, care au solicitat plata despăgubirilor/indemnizaților din disponibilitățile sale.

Pe de altă parte, FGA gestionează venituri publice, iar "resursele financiare ale Fondului provin din următoarele surse: a) contribuții de la asigurători; b) dobânzi și penalități de întârziere din plata cu întârziere a contribuțiilor de către asigurători; c) sume din fructificarea disponibilităților; d) sume din recuperarea creanțelor Fondului; e) sume din alte surse, stabilite potrivit legii; f) împrumuturile de la instituțiile de credit sau împrumuturi obligatare, prin emisiune de titluri de valoare ale Fondului." (art. 5 alin. (1) din Legea nr. 213/2015).

Iar "plata de către Fond a creanțelor de asigurări stabilite ca fiind certe, lichide și exigibile se face în limita unui plafon de garantare de 450.000 RON pe un creditor de asigurare al asigurătorului aflat în faliment." (art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015).

Însă, despăgubirile cuvenite creditorilor de asigurări, sunt stabilite și raportat la jurisprudența in materie si practica societății de asigurări.

Despăgubirile pentru repararea prejudiciilor morale sunt dificil de stabilit, în absența unor probe materiale judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală.

În cauza de față, intimatul-pârât a stabilit cuantumul despăgubirilor morale acordate recurentului-reclamant raportat la criteriile obiective de determinare a daunelor morale, valorificate de jurisprudență și identificate de doctrină, apreciind consecințele negative suferite de victimă pe plan psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care celui vătămat i-a fost afectată situația familială.

În acest context, nici susținerile recurentului referitoare la faptul că FGA nu s-a raportat la hotărârile judecătorești pe care le-a invocat ca jurisprudență și i-a aplicat o despăgubire mult inferioară față de cele stabilite în spețele respective nu pot fi primite.

Constatând că s-a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale pretins încălcate, instanța de fond în mod corect a apreciat că suma stabilită de intimatul-pârât asigură o reparație justă, adecvată, echitabilă și necesară a prejudiciului moral încercat de recurentul-reclamant, motiv pentru care a apreciat că nu se impune suplimentarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurenti, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursuL ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 821 din 20 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2022.