ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 405/2022

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Societatea de Transport București STB S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul National pentru Combaterea Discriminării și A., anularea Hotărârii nr. 76/06.02.2019, emisă de pârât.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 758 din 6 noiembrie 2019, a respins acțiunea formulată de reclamantă ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Societatea de Transport București STB S.A., invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă invocă interpretarea și aplicarea greșită a disp. art. 2 alin. (1) și art. 20 alin. (6) din O.G. nr. 137/2000, republicată, arătând că în cauză nu a săvârșit nicio faptă care să constituie discriminare, în sensul dispozițiilor O.G. nr. 137/2000, republicată.

Decizia de delegare a intimatului-pârât A., de la Autobaza Ferentari la Autobaza Alexandria, nu a urmărit discriminarea acestuia în baza criteriului apartenenței sindicale.

Se arată că la baza delegării intimatului-pârât a stat solicitarea Direcției de Exploatare prin Divizia de Transport Autobuze, în vederea asigurării indicatorilor de parc la nivelul Programului de Transport aprobat.

Solicitarea s-a făcut pentru două persoane, iar intimatul-pârât a motivat refuzul exprimat prin activitatea sindicală.

Recurenta-reclamantă invocă faptul că prima instanță nu a avut în vedere disp. art. 42-44 din Codul muncii, conform cărora delegarea este un act unilateral al angajatului, este o măsură obligatorie, acordul salariatului nu este necesar, întrucât delegarea avea loc la o subunitate proprie.

În plus, recurenta-reclamantă arată că decizia de delegare a fost contestată la Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal a VIII-a, instanța pronunțând o hotărâre de respingere a cererii, arătându-se că actul contestat nu reprezintă o decizie de modificare a raporturilor de muncă în funcție de apartenența sindicală a salariatului.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului formulat de reclamanta Societatea de Transport București - STB SA

Analiza motivelor de casare

Înalta Curte reține, prealabil expunerii considerentelor deciziei de recurs, că prima instanță a susținut că reclamanta a recunoscut faptele, dar nu a considerat că delegarea salariatului a fost discriminatorie pe baza criteriului apartenenței sindicale.

S-a mai reținut că angajatorul a insistat să îl delege pe pârât, deși altor salariați le-au fost respinge solicitări similare, iar susținerile reclamantului referitoare la necesitatea obiectivă a delegării pârâtului nu reprezintă o justificare obiectivă a schimbului locului de muncă al acestuia.

Înalta Curte, analizând motivele de nelegalitate invocate prin recursul formulat, urmează să rețină că, potrivit disp. art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".

Potrivit disp. art. 20 alin. (6) din O.G. nr. 137/2000, republicată:

"persoana interesată va prezenta fapte pe baza cărora poate fi prezumată existența unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că nu a avut loc o încălcare a principiului egalității de tratament".

În speță, prin Hotărârea CNCD nr. 4051/03.08.2017, s-a reținut că petentul A. a considerat discriminatorie delegarea sa de la autobaza Ferentari la Autobaza Alexandria, având la bază criteriul apartenenței sindicale, fiind vicepreședinte de sindicat nereprezentativ.

Recurentul-reclamant în cauza de față a depus acte doveditoare, conform art. 20 alin. (6) din O.G. nr. 137/2000, respectiv că cererile de delegare ale altor persoane au fost respinse pentru că autobazele de unde proveneau, altele decât autobaza Ferentari, se confruntau cu deficit de personal, iar de la autobaza Alexandria nu exista nicio cerere de transfer la autobazele Militari sau DITT, secția B..

De asemenea, prin adresa nr. x/11.10.2016 s-a efectuat o primă estimare a necesarului de personal pentru conducătorii de vehicule.

De asemenea, repetatele decizii de delegare ale petentului A. sunt justificate prin conduita acestuia, respectiv prin refuzul de a primi deciziile, ca urmare a unor activități sindicale, care nu au fost anunțate în prealabil angajatului, pentru a-și justifica absența de la locul de muncă sau prin existența unui concediu medical, în perioada emiterii Deciziei de delegare nr. 2060/09.05.2017.

Aceste decizii de delegare au fost revocate de angajator, iar Decizia de delegare nr. 3014/30.06.2017 a fost contestată în instanță, prin Decizia nr. 3962/08.10.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, respingându-se acțiunea ca neîntemeiată.

Înalta Curte constată că hotărârea judecătorească definitivă pronunțată de o instanța specializată pentru soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale nu are putere de lucru judecat în privința existenței/inexistenței discriminării, însă are relevanță cu privire la situația de fapt reținută, prin care s-a constatat existența unor cereri de transfer de la alte autobaze, astfel că situațiile sunt distincte și nu pot fi comparate, dar și inexistența unui abuz din partea angajatorului, care are dreptul de apreciere asupra oportunității admiterii/respingerii cererilor de delegare/transfer.

Astfel, cele constatate prin prezenta decizie de recurs nu contrazic aspectele avute în vedere prin hotărârea judecătorească anterioară, toate acestea conducând la concluzia că recurentul-reclamant din prezenta cauză a făcut dovada solicitată de disp. art. 20 alin. (6) din O.G. nr. 137/2000 republicată, și anume, inexistența încălcării principiului egalității de tratament.

Înalta Curte, contrar celor reținute de prima instanță, observă că în speță nu au existat repetate decizii de delegare ale intimatului-pârât, ci doar încercarea angajatului de a pune în executare o unică decizie de delegare, care a fost împiedicată prin atitudinea angajatului însuși și invocarea unor motive ce au determinat revocarea actelor emise.

Comportamentul angajatului a fost consemnat prin pronunțarea hotărârii judecătorești care a apreciat în sensul legalității Deciziei de delegare nr. 3014/30.06.2017.

Față de acestea, reținându-se întrunirea motivelor de casare întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va constata că sentința atacată a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a disp. art. 2 alin. (1) și art. 20 alin. (6) din O.G. nr. 137/2000 republicată, urmând a se dispune, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ. coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, admiterea recursului, casarea sentinței și, în rejudecare, admiterea acțiunii și anularea actului atacat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta Societatea de Transport București STB S.A. împotriva sentinței nr. 758 din 6 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând:

Admite acțiunea formulată de reclamantă.

Anulează Hotărârea nr. 76/06.02.2019 emisă de Consiliul National pentru Combaterea Discriminării.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 ianuarie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.