ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3836/2021

Ședința publică din data de 23 iunie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 31.10.2014 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Rădăuți a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Programe Europene din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, anularea notei de neconformitate nr. x/06.02.2014 și, implicit a corecției financiare de 5%, în valoare de 16.773,15 RON, la care se adaugă un TVA în valoare de 4.025,56 RON.

Prin sentința civilă nr. 5255 din 11 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Municipiul Rădăuți, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și s-a anulat Decizia de soluționare a contestației nr. 278/2014 și Nota de neconformitate AMPOR nr. SVAPCI 58054/06.02.2014.

Împotriva sentinței civile nr. 5255 din 11 decembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.

În motivarea acțiunii arată că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 34/2006; că în mod greșit prima instanță a apreciat că aspectele menționate în nota de neconformitate nr. x/06.02.2014 nu sunt de natură a conduce la concluzia nesocotirii de către autoritatea contractantă a principiului tratamentului egal ocrotit de legislația specifică din materia achizițiilor publice și tot eronat a reținut că autoritatea contractantă nu a solicitat demonstrarea experienței similare pentru realizarea, construirea și închirierea standurilor expoziționale, precum și faptul că operatorii economici participanți la procedură nu au fost evaluați dintr-o atare perspectivă, dată fiind ponderea mică a acestor servicii față de valoarea estimată a contractului ce urma a fi atribuit.

Precizează că în Cap. III.2.3.a) - Capacitatea tehnică și/sau profesională din Fișa de date a achiziției, UAT Municipiul Rădăuți, în calitate de autoritate contractantă, a formulat cerința minimă potrivit căreia ofertantul trebuie să facă dovada prestării/ducerii la bun sfârșit în ultimii 3 ani a maxim 3 contracte de servicii similare a căror valoare însumată să fie de minim 419.000,00 RON fără TVA, iar potrivit Cap. II.1.5) - Descrierea succintă a contractului sau a achiziției/achizițiilor din fișa de date a achiziției și a Cap. II.1.5) din cuprinsul invitației de participare nr. x/28.06.2013, obiectul contractului a fost definit ca având ca obiect "Servicii de elaborare a materialelor de promovare și marketing al produselor turistice, inclusiv realizarea, construirea și închirierea standurilor expoziționale în cadrul târgurilor și evenimentelor naționale de turism, aferente proiectului "Tezaure etnoistorice Bucovinene - proiect pentru promovarea obiectivelor turistice cu valoare identitară din municipiul Rădăuți, cod SMIS 18843".

Susține că respectarea principiului tratamentului egal presupune ca autoritatea contractantă să stabilească și să aplice reguli, cerințe, criterii identice pentru toți operatorii economici, astfel încât aceștia să beneficieze de șanse egale de a deveni contractanți.

Consideră că acest principiu ar fi fost respectat dacă și ceilalți trei ofertanți s-ar fi aflat în aceeași situație cu ofertantul câștigător, în sensul de a nu putea prezenta date privind experiența similară.

Pe de altă parte, susține că a fost încălcat principiul tratamentului egal față de alți posibili ofertanți care nu îndeplineau cerințele de la Cap. IIL2.3.a), care ar fi putut oferi un preț mai bun decât al ofertantului câștigător și care nu au putut participa din această cauză la procedura de achiziție publică.

Mai mult, precizează că, deși prin Fișa de date a achiziției, conform codurilor CPV distincte stabilite de UAT Municipiul Rădăuți, au fost definite trei categorii de servicii, intimata-reclamantă a acceptat drept experiență similară servicii definite printr-un singur cod CPV. Astfel, arată că autoritatea contractantă a stabilit codurile CPV 79342200-5 Servicii de promovare, CPV 79341000-6 Servicii de publicitate și CPV 79810000-5 Servicii tipografice, dar ofertantul S.C. A. S.R.L. a prezentat trei contracte sub același cod CPV - 22000000-0, contracte care au avut ca obiect servicii de tipărire/imprimare materiale publicitare, tipărire și tipografie materiale publicitare și produse informative și de promovare, motiv pentru care apreciază că oferta declarată câștigătoare nu acoperă necesitatea autorității contractante în privința experienței similare.

Intimata-reclamană Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Rădăuți a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală, apreciind că prima instanță a făcut o corectă aplicare și interpretare a normelor de drept material incidente.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Rădăuți a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Programe Europene din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, anularea notei de neconformitate nr. x/06.02.2014 și, implicit a corecției financiare de 5%, în valoare de 16.773,15 RON, la care se adaugă un TVA în valoare de 4.025,56 RON.

Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind verificarea aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În speță, examinând cererea de recurs formulată de către pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Înalta Curte constată că, deși recurentul a susținut că în mod greșit prima instanță a apreciat că aspectele menționate în nota de neconformitate nr. x/06.02.2014 nu sunt de natură a conduce la concluzia nesocotirii de către autoritatea contractantă a principiului tratamentului egal, nu a arătat argumentele pentru care a apreciat în acest mod. Tot astfel, a susținut că în mod eronat prima instanță a reținut că autoritatea contractantă nu a solicitat demonstrarea experienței similare pentru realizarea, construirea și închirierea standurilor expoziționale, precum și faptul că operatorii economici participanți la procedură nu au fost evaluați dintr-o atare perspectivă, dată fiind ponderea mică a acestor servicii față de valoarea estimată a contractului ce urma a fi atribuit.

Astfel, aspectele invocate prin cererea de recurs nu constituie, prin ele însele, critici concrete la adresa hotărârii recurate, apte să conducă la reformarea hotărârii recurate, în lipsa unor argumente reale care să demonstreze incorectitudinea raționamentului instanței de fond.

Înalta Curte constată că, fără circumstanțierea concretă a argumentelor care să susțină afirmațiile sale, recurentul-pârât a arătat prin cererea de recurs că a fost încălcat principiul tratamentului egal față de alți posibili ofertanți care nu îndeplineau cerințele de la Cap. IIL2.3.a), dar ar fi putut oferi un preț mai bun decât al ofertantului câștigător și care nu au putut participa din această cauză la procedura de achiziție publică.

Critica este nefondată, în condițiile în care din Fișa de date a achiziției - III.2.3.a) Capacitatea tehnică și/sau profesională reiese că cerința privind dovada ducerii la bun sfârșit în ultimii 3 ani a maxim trei contracte de servicii similare a căror valoare însumată să fie de minim 419.000 RON fără TVA putea fi susținută și de o altă persoană, indiferent de natura relațiilor juridice existente între ofertant și persoana respectivă, conform art. 190 din O.U.G. nr. 34/2006.

Astfel fiind, prima instanță a reținut în mod corect că procedura de achiziție nu a fost derulată cu încălcarea principiului tratamentului egal și că aspectele menționate în cuprinsul notei de neconformitate nr. x/06.02.2014 nu sunt de natură a conduce la concluzia nesocotirii de către autoritatea contractantă a principiului tratamentului egal ocrotit de legislația specifică din materia achizițiilor publice (art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006.

În ceea ce privește critica referitoare la faptul că ofertantul declarat câștigător s-a prevalat de servicii prestate ce se subsumau unui singur cod CPV, nici aceasta nu poate fi reținută, în condițiile în care nicăieri în documentația aferentă achiziției nu se stipulează că era obligatoriu ca, în dovedirea capacității tehnice și/sau profesionale, serviciile invocate să se subsumeze tuturor celor trei coduri menționate de intimata-reclamantă.

Mai mult, în susținerea acestui punct de vedere, recurentul-pârât nu a arătat textul de lege care a fost încălcat prin prezentarea unei oferte în care contractele invocate în dovedirea capacității tehnice sau profesionale vizează un singur cod CPV.

De altfel, prin adresa nr. x/05.07.2013, aflată la dosarul de fond, intimata reclamantă a clarificat acest aspect, în sensul că serviciile solicitate prin caietul de sarcini sunt incluse în servicii de promovare, servicii tipografice și servicii de publicitate conform clasificării CPV, prin servicii similare înțelegându-se serviciile de tipul celor solicitate în caietul de sarcini și/sau servicii ce se încadrează în clasificarea CPV a obiectului contractului.

În consecință, nici din această clarificare nu reiese că în cauză se impunea demonstrarea prestării unor servicii care să vizeze toate cele trei coduri CPV menționate de intimata-reclamantă.

Pe de altă parte, se constată că aspectele invocate prin cererea de recurs nu constituie, prin ele însele, critici concrete și reale la adresa hotărârii recurate, ci vizează, în esență, nemulțumirea recurentului-pârât cu privire la soluția pronunțată de către instanța de fond.

Prin urmare, întrucât în cauză nu au fost identificate împrejurări vădite, de fapt sau/și de drept, care să fie de natură a răsturna argumentele ce au întemeiat soluția de admitere a acțiunii, legalitatea soluției pronunțate de prima instanță urmează a fi confirmată de către instanța de control judiciar.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva sentinței civile nr. 5255 din 11 decembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva sentinței civile nr. 5255 din 11 decembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 23 iunie 2021.