Decizia nr. 3756/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017**, urmare a declinării succesive de competență de către Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, respectiv Tribunalul București, secția a III-a civilă, reclamanta Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu hramul Sfântul Ștefan Primul Martir din Promontoriul Oradea în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a contestat Decizia nr. 7188/24.08.2017, solicitând anularea actului administrativ unilateral și retrocedarea în natură a minei de lignit, imobil înscris inițial în C.F. nr. x, nr. topo. x, a localității Hidiselul de Jos, județul Bihor. Prin modificarea de acțiune înregistrată la Curtea de Apel Oradea, la data de 13.09.2019, reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 7188/24.08.2017 prin care pârâta a respins cererea de retrocedare nr. x/16.011.2005, având ca obiect retrocedarea în natura a imobilului în natura a minei de lignit, imobil înscris inițial în C.F. nr. x, nr. topo. x a localității Hidiselul de Jos, județul Bihor; obligarea pârâtei să o invite în fata Comisiei pentru a susține cererea având ca obiect imobilul înscris inițial în Cartea funciara nr. x, nr. topo. x a localității Hidiselul de Jos, județul Bihor în conformitate cu art. 3 alin (2) din O.U.G. nr. 94/2000; obligarea pârâtei să emită o nouă Decizie având ca obiect retrocedarea în natura a imobilului inițial identificat în Cartea funciara nr. x, nr. topo. x a localității Hidiselul de Jos.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 154/CA/2019-PI din 28 octombrie 2019 a Curții de Apel Oradea, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea modificată formulată de reclamanta Prepozitura Ordinului Canonic Prremostratens cu "Hramul Sfântului Ștefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri Imobile care au aparținut unor culte religioase din România, ca neîntemeiată; fără cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 154/CA/2019-PI din 28 octombrie 2019 a Curții de Apel Oradea, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Prepozitura Ordinului Canonic Prremostratens cu "Hramul Sfântului Ștefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea a declarat recurs. În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurenta-reclamantă a susținut, în esență, că aserțiunile primei instanțe în sensul că "norma invocată, cuprinsă în art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2000, este una de recomandare, nu imperativa" nu poate fi primită. Astfel, a arătat că articolul 7 alin. (3) din Legea nr. 24 din 27 martie 2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, actualizata, urmareste un dublu obiectiv, si anume: "(3) Dispozițiile cuprinse în actul normativ pot fi, după caz, imperative, supletive, permisive, alternative, derogatorii, facultative, tranzitorii, temporare, de recomandare sau altele asemenea; aceste situații trebuie să rezulte expres din redactarea normelor." Or dupa cum, s-a aratat, faptul ca legiuitorul a acordat paratei Comisia dreptul de a "... respinge cererea de retrocedare, dacă se apreciază că aceasta nu este întemeiată ..." nu înseamnă că legiuitorul a permis paratei să actioneze în mod discretionar, sa nu se supuna dispozițiilor legale care reglementează prezența reclamantei la lucrările Comisiei speciale. Prin urmare, în opinia sa, trebuie sa se constate ca instanta de fond nu a dat o corecta interpretare articolului 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2000, fiind dincolo de orice îndoială faptul că parata trebuie sa fie obligata sa invite un reprezentant al reclamantei în fata Comisiei pentru a sustine cererea de retrocedare avand ca obiect imobilul inscris initial în Cartea funciară nr. x, nr. topo. x a localitatii Hidiselul de Jos, judetul Bihor in conformitate cu art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr 94/2000. In egala masură, a susținut recurenta că pârâta trebuie sa fie obligată sa emita o noua Decizie având ca obiect retrocedarea în natură a imobilul initial identificat in Cartea funciara nr. x, nr. topo. x a localitatii Hidiselul de Jos. În concluzie, în conformitate cu art. 488 alin (1) pct. 4, 5, 6, 8 din C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, recurenta-reclamantă a solicitat modificarea sentinței recurate în sensul constatării nelegalității deciziei nr. 7188/24.08.2017 prin care parata a respins cererea de retrocedare nr. x/16.011.2005, întrucât aceasta este nelegală și netemeinică.

Apărările formulate în recurs Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, prin care invocat neîncadrarea criticilor formulate de recurentă în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. Pe fond, a solicitat respingerea recursului, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute. În esență, a apreciat că lipsa de la lucrările Comisiei speciale de retrocedare a unui reprezentant al reclamantei nu este prevăzută în mod expres de O.U.G. nr. 94/2000 sub sanctiunea nulității, astfel încât se poate reține incidența sancțiunii nulității virtuale numai în măsura în care reclamanta face dovada existenței unei vătămări care să nu poată fi înlăturată altfel decât prin anularea actului, reclamanta însăși neindicând o vătămare concretă care i-ar fi fost adusă prin lipsa reprezentantului său la lucrările Comisiei speciale de retrocedare, aceasta având posibilitatea de a-și formula toate apărările pe care le consideră necesare în fața instantei de judecată. În plus, a susținut că, în opinia sa, participarea unui reprezentant al cultului religios la ședința Comisiei speciale de retrocedare nu ar fi modificat soluția de respingere a cererilor de retrocedare, întrucât niciun act/nicio informație nu ar fi putut înlătura aplicarea punctului 3 din Normele metodologice corespunzătoare art. 1 din actul normativ sus-menționat. În ceea ce privește solicitarea din cuprinsul cererii de recurs, de obligare a pârâtei să emită o nouă Decizie având ca obiect retrocedarea în natură a imobilului identificat în cartea funciară nr. x, nr. top. x, intimatul-pârât a invocat prevederile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 27 ianuarie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 17 iunie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Prin cererea de retrocedare nr. x/16.1.2005, înregistrată sub nr. x/16.11.2005 la Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România, petenta Prepozitura Ordinului Canonic Premonstrates cu Hramul "Sfântul Ștefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea" a solicitat în temeiul O.U.G. nr. 94/2000 restituirea imobilului, mina de lignit/menyhert, situată în satul Hidișelu de Jos, comuna Hidișelu de Sus, jud. Bihor, preluată în mod abuziv de către Statul Român. Prin Decizia nr. 7188/24.08.2017 emisă de Comisia specială de retrocedare a unor imobile care au aparținut cultelor religioase din România s-a respins cererea de retrocedare astfel formulată, cu motivarea că reclamanta nu a precizat obiectul cererii de retrocedare prin indicarea numărului topografic corespunzător imobilului retrocedat și a cărții funciare în care acesta apare înscris; nu a transmis respectiva carte funciară și nu a transmis acte sau alte înscrisuri, eventual declarații de martori autentificate notarial, din care să reiasă dovada preluării abuzive a imobilului de către Statul Român, în perioada de referință a legii, cu menționarea anului preluării. În acest context, instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu cererea formulată de reclamanta Prepozitura Ordinului Canonic Premonstrates cu Hramul "Sfântul Ștefan Primul Martir" din Promontoriul Oradea" prin care aceasta a contestat Decizia nr. 7188/24.08.2017, solicitând anularea actului administrativ unilateral și retrocedarea în natură a minei de lignit, imobil înscris inițial în C. fila x, nr. topo. x, a localității Hidiselul de Jos, județul Bihor, prin modificarea de acțiune aceasta solicitând, alături de acest petit, și obligarea pârâtei să o invite în fata Comisiei pentru a susține cererea având ca obiect imobilul înscris inițial în Cartea funciara nr. x, nr. topo. x a localității Hidiselul de Jos, județul Bihor în conformitate cu art. 3 alin (2) din O.U.G. nr. 94/2000 și obligarea pârâtei să emită o nouă Decizie având ca obiect retrocedarea în natura a imobilului inițial identificat în Cartea funciara nr. x, nr. topo. x a localității Hidiselul de Jos. Prin sentința recurată, acțiunea a fost respinsă, reclamanta formulând critici, cu menționarea ca temei de drept a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ. Înalta Curte, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale incidente la situația de fapt reținută, constată că este fondat motivul de recurs privind greșita interpretare și aplicare a prevederilor art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2000, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2000 "Membrii Comisiei speciale de retrocedare vor fi nominalizați de conducătorul autorității din care aceștia fac parte. La lucrările Comisiei speciale de retrocedare va lua parte, cu statut de invitat, și un reprezentant din partea cultului religios solicitant, pentru a susține cererea." Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că legiuitorul a înțeles să instituie obligativitatea invitării la lucrările comisiei a unui reprezentant din partea cultului religios solicitant pentru a susține cererea de retrocedare, Comisia neputând pronunța o soluție legală în caz de nerespectare a acestor dispoziții procedurale. Or, în cauză, este evident că textul legal antereferit nu a fost respectat, astfel cum susține și pârâta și cum se constată și de instanța de fond, aprecierea acesteia din urmă în sensul că norma invocată, cuprinsă în art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 94/2000, este una de recomandare, nu una imperativă, fiind însă eronată, neputându-se face discuție asupra dovedirii vreunei vătămări care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului, în condițiile în care norma legală prevede în mod expres procedura obligatorie a invitării la lucrările comisiei a unui reprezentant din partea cultului religios solicitant pentru a susține cererea de retrocedare formulată. Având în vedere că acest motiv de ordin procedural atrage soluția de anulare a deciziei contestate, nu se mai impune analizarea celorlalte critici privind înscrisurile solicitate ori depuse de reclamantă, cererea acesteia de retrocedare urmând să fie analizată de Comisia specială, în condițiile O.U.G. nr. 94/2000, cu respectarea prevederilor art. 3 alin. (2) din această ordonanță, art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevăzând că, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), instanța poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă, neputând hotărî, așadar, conținutul actului și nici condițiile în care organul administrativ ar urma să rezolve cererea cu care a fost învestit, astfel că acțiunea va fi respinsă în rest. În ceea ce privește apărările formulate de intimatul-pârât prin întâmpinare, Înalta Curte constată că le-a răspuns implicit, prin motivele pentru care a constatat fondat prezentul recurs în limitele anterior reținute. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul formulat de reclamanta Prepozitura Ordinului Canonic Premonstratens cu "Hramul Sfântului Ștefan Primul Martir" împotriva sentinței civile nr. 154/CA/2019-PI din 28 octombrie 2019 a Curții de Apel Oradea, secția a II - a civilă, de contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și, în rejudecare, va admite în parte acțiunea modificată, va anula Decizia nr. 7188/24.08.2017 emisă de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparținut unor Culte Religioase din România și va respinge în rest acțiunea. PENTRU ACESTE MOTIVE,