ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3697/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Casa Națională de Pensii Publice (CNPP), a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României: - suspendarea executării măsurii nr. 11.12 din Deciziei nr. 06/V/21.07.2017 emisă de Curtea de Conturi a României Departamentul V, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei contestații, conform art. 15 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ; - anularea pct. III.2 din Raportul de audit financiar și a pct. III.2 din Procesul-verbal de constatare nr. B1694/SRI/23.06.2017, înregistrate la Departamentul V sub nr. x/26.06.2017, încheiate în urma auditului financiar asupra contului de execuție a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2016 efectuat la Casa Națională de Pensii Publice; - anularea măsurii stabilite la pct. 11.12 din Decizia Curții de Conturi nr. 06/V/21.07.2017; - anularea încheierii nr. 88/03.10.2017 emisă de Curtea de Conturi a României Departamentul V, comunicată Casei Naționale de Pensii Publice în data de 06.10.2017, prin care s-a respins contestația formulată de instituția noastră împotriva măsurii stabilite la pct. 11.12 din Decizia Curții de Conturi nr. 6/V/2017. 1.

Hotărârile pronunțate în cauză Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2071 din 25 iunie 2019, a admis acțiunea reclamantei Casa Națională de Pensii Publice, având ca obiect anulare act administrativ, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României și, în consecință: a anulat punctul III.2 din Raportul de audit financiar și punctul III.2 din Procesul-verbal de constatare nr. B1694/SRI/23.06.2017, înregistrate la Departamentul V sub nr. x/26.06.2017, a anulat măsura stabilită la punctul II.12 din Decizia Curții de Conturi nr. 06/V/21.07.2017 și încheierea nr. 88/03.10.2017 emisă de pârâtă - Departamentul V. La data de 14.04.2020, reclamanta Casa Națională de Pensii Publice a formulat cerere de completare a dispozitivului sentinței civile nr. 2071/25.06.2019, în sensul de a se dispune obligarea pârâtei Curtea de Conturi a României la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariul pentru expert desemnat în specialitatea informatică. Prin sentința nr. 141 din 02 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis cererea reclamantei Casa Națională de Pensii Publice de completare a sentinței civile nr. 2071/25.06.2019 din dosarul civil nr. x/2017 al Curții de Apel București, secția a VIII-a Veche de contencios administrativ și fiscal și, în consecință, a dispus completarea dispozitivul sentinței civile nr. 1974/11.06.2019 din dosarul civil nr. x/2017 al Curții de Apel București, secția a VIII-a veche de contencios administrativ și fiscal, în sensul următor: - se adaugă în motivarea sentinței și în dispozitiv enunțul cu următorul conținut: "Obligă pârâta Curtea de Conturi, în temeiul art. 453 C. proc. civ., să plătească reclamantei Casa Națională de Pensii Publice cheltuieli de judecată reprezentând onorariul expertului judiciar în cuantum de 1000 RON și taxă judiciară timbru 70 RON" 1.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate Pârâta Curtea de Conturi a României a promovat recurs împotriva sentinței civile nr. 2071 din 25 iunie 2019 și împotriva sentinței civile nr. 141 din 02 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în conformitate cu dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 și urm. C. proc. civ. . Cu privire la recursul formulat împotriva sentinței nr. 2071 din 25 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017: În motivarea recursului formulat împotriva sentinței nr. 2071 din 25 iunie 2019, recurenta pârâtă a arătat în esență că, primul motiv de recurs pe care îl susține este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., întrucât hotărârea pronunțată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii. Motivarea soluției este contradictorie, având în vedere că, pe de o parte, instanța de fond stabilește inaplicabilitatea în cauză a Legii nr. 449/2003 privind vânzarea produselor și garanțiile associate acestora, pentru ca mai apoi să procedeze contradictoriu, în sensul că, reține ca aplicabile texte din acest act normativ. Totodată, desi obiectul cauzei îl constituie nelegalitatea achitării serviciilor de garanție a echipamentelor hardware, instanța de fond concentrează cercetarea în fond, orientează expertiza pe obiective neconcludente soluționării cauzei și soluționează cauza pe motive străine cauzei. Instanța de fond confundă serviciile de mentenanță cu serviciile de garanție, or contraprestația serviciilor de mentenanță nu au făcut obiectul măsurii. Legalitatea acestora nu a fost pusă în discuție prin actele de control. Obiectul abaterii îl constituie plata serviciilor de garanție pentru echipamente IT, post implementare, despre care, chiar reclamanta susținea că, au natura unor asigurări de bunuri. Recurenta a mai susținut că, soluția este nemotivată și față de împrejurarea că, desi expertiza efectuată în cauză este doar specialitatea informatică, expertul nu a răspuns tuturor obiecțiunilor formulate, iar instanța de fond a reținut concluziile expertului în aspect care exceed competențelor acestuia. De exemplu, concluziile expertului nu au lămurit corespondența dintre atribuțiile angajaților cu specialitatea IT și obiectul contractelor subsecvente încheiate. Prin urmare, instanța de fond nu a avut în vedere atribuțiile angajaților IT ai intimate, care puteau desfășura o parte a serviciilor externalizate, fără a mai fi nevoie de contractarea acestora. În ceea ce privește respectarea de către reclamantă a propriului ROF pe linia angajării și formării profesionale a specialiștilor IT, expertul face trimitere tot la "analiza tehnico-economică de la momentul încheierii contractului de finanțare pentru dezvoltarea și implementarea aplicației. În consecință, dacă la acel moment decizia de implementare a unei aplicații realizată de un terț, în regim finanțat, la momentul efectuării expertizei, respectiv al contestației unui act de control care are ca obiect contravaloarea unor servicii de întreținere, expertul nu se poate apleca asupra prevederilor ROF invocate". În alte cuvinte, expertul declină competența asupra lămuririi acestore aspect care fundamentează actul de control și implicit măsura dispusă. Contrar, prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., instanța nu lămurește aceste împrejurări prin propria analiză. Nici împrejurările ce se doreau a fi lămurite prin obiecțiunile formulate la cel de al doilea obiectiv nu sunt rezolvate de expert și de instanță - fila x, referitoare la încheierea contractului subsecvent de prestări servicii nr. x/29.12.2015 cu S.C. A. S.A. în mod independent de limitele și condițiile stabilite de Acordul Cadru nr. 135/IC/25.07.2013. Expertul a luat act "de existența unor contracte distincte pentru serviciile enumerate", dar își declină competența apreciind că, excede competențelor domeniului propriu de expertiză informatic. Instanța nu a analizat și nu s-a pronunțat pe aspectele de nelegalitate referitoare la scoaterea din gestiunea CNPP a echipamentului înlocuit fără respectarea prevederilor legale în vigoare cu privier la scoaterea din funcțiune și casarea activelor fixe deținute de instituțiile publice. Cel de al doilea motiv de casare este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta înțelegând să critice pentru nelegalitate hotărârea pronunțată având în vedere faptul că, instanța de fond a făcut greșita aplicare în cauză a dispozițiilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, respectiv cele ale art. 2 pct. 33, art. 14 alin. (2), art. 22 alin. (2) lit. c) și d) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, prevederile pct. 2. Lichidarea cheltuielilor și pct. 3 Ordonanțarea cheltuielilor din Ordinul MFP nr. 1792/2002, O.G. nr. 119/1999, art. 5 alin. (1), art. 19, art. 20 și art. 21 din Legea nr. 449/2003 republicată privind vânzarea produselor și garanțiilor associate acestora, art. 6 alin. (1) și (2) și art. 9 alin. (1) din Legea nr. 82/1991, art. 3 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 841/1995. În opinia sa, legalitatea actelor atacate trebuia analizată de către instanța de fond prin raportare la lipsa temeiului de drept în efectuarea cheltuielillor, raportat la prevederile art. 14 alin. (2) din legea nr. 500/2002. În egală măsură, recurenta susținut că, instanța în mod eronat a făcut aplicarea dispozițiilor Legii nr. 449/2003. Pe o parte stabilește "văzând și concluziile expertizei judiciare, că este temeinică și legală susținerea CNPP potrivit căreia în situația echipamentelor achiziționate de CNPP în cadrul sistemului informatic B. nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 449/2003", pentru ca în continuare să stabilească exact contrariul: din analiza dispozițiilor art. 11 alin. (6), art. 19 și art. 20 din Legea nr. 449/2003 nu rezultă obligativitatea prestatorului de a emite un nou certificate de garanție, nici ca durata garanției să fie aceeași cu aceea oferită pentru produsul inițial. În ceea ce privește neacordarea garanției pentru noul echipament, instanța trebuia să aibă în vedere fie și doar aspectul legat de faptul că, s-au încheiat contracte noi, în baza Acordului cadru, deci noi obligații contractuale. Urmând raționamentul expertului, care opina că, garanția urmează promisiunea inițială, iar nu echipamentul, ar presupune că, în cazul încheierii de contracte cu noi furnizori, garanția vechiul contract să se răsfrângă și asupra noului contract încheiat cu un alt partener. Opinia expusă de expert și însușită de instanță este indusă de faptul că, s-a păstrat furnizorul initial. În ipoteza unui alt furnizor, acesta nu ar mai fi ținut de obligațiile contractuale din contractual încheiat cu furnizorul inițial, pentru că obligația de garanție îi incumbă noului furnizor. În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 486 și urm., art. 488 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., art. 1 alin. (1)-(3), art. 21 alin. (1), art. 22 lit. f), art. 23 și art. 33 alin. (3) și art. 43 lit. c) din Legea nr. 94/1992, pct. 204, pct. 210 și pct. 227 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specific Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, art. 18-20 din legea nr. 554/2004, art. 14, art. 23 alin. (1) și art. 54 din Legea nr. 500/2002 prevederile pct. 2. Lichidarea cheltuielilor și pct. 3 Ordonanța cheltuielilor din Ordinul MFP nr. 1792/2002, Legea nr. 449/2003. Cu privire la recursul formulat împotriva sentinței nr. 141 din 02 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017: Recurenta a solicitat casarea sentinței civile nr. 141/02.06.2020, prin care s-a admis cererea de completare a sentinței civile nr. 2071/25.06.2019 cu privire la capătul de cerere referitor la cheltuielile de judecată. În subsidiar, a solicitat calificarea cererii ca o completare la motivele de recurs dezvoltate prin cererea de recurs nr. x/15.04.2020. În fapt, prin sentința civilă nr. 2071/25.06.2019, instanța de judecată a admis cererea de anulare a măsurii stabilită la pct. 12 din Decizia nr. 6/V/21.07.2017 și încheierea nr. 88/2017 ca nelegale și a omis a se pronunța pe cererea de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă. Ulterior, prin sentința civilă nr. 141/02.06.2020, instanța de fond a admis cererea de completare formulată de reclamantă și a obligat Curtea de Conturi a României la plata cheltuielilor de judecată reprezentând 1.000 RON onorariu expert și taxa judiciară de timbru de 70 de RON. Apreciază ca fiind nelegală soluția primei instanțe, drept pentru care în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. solicită admiterea recursului. Sub un prim aspect, apreciază că, în mod eronat intanța de fond a indicat exercitarea căii de atac de 5 zile de la pronunțare, raportat la prevederile art. 446 C. proc. civ. care stabilesc "încheierile pronunțate în temeiul art. 442 și 443, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 444 sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea." Având în vedere că, sentința civilă nr. 2071/25.06.2019, a cărei completare a fost soluționată de instanța de fond prin sentința civilă nr. 141/02.06.2020, este supusă căii de atac a recursului în termen de 15 zile de la pronunțare, apreciază că, termenul legal de exercitare a recursului este tot de 15 zile de la comunicare și nu de 5 zile de la pronunțare. Prin hotărârea pronunțată instanța de judecată a dispus obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, fără a avea în vedere dispozițiile art. 453 C. proc. civ., care reglementează condițiile în care partea care a pierdut procesul poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Din actele aflate la dosarul cauzei, rezultă faptul că actele de control au fost încheiate în baza documentelor puse la dispoziție de către reclamant. În contextul în care actele administrative contestate au fost emise în baza documentației pusă la dispoziție de către entitatea verificată, apreciază că, eronat a fost reținută în sarcina recurentei culpa procesuală și implicit obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Actele de control întocmite de auditorii publici externi sunt acte întocmite în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în limitele permise de lege, de C., astfel că în cauză nu poate fi reținută culpa procesuală a Curții de Conturi a României. Obligarea Curții de Conturi la plata cheltuielilor de judecată pentru activitatea pe care o desfășoară echivalează cu o sancțiune implicită că își face datoria. Apreciază că, nu sunt incidente dispozițiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. în ceea ce privește obligarea instituției la suportarea cheltuielilor de judecată. Potrivit acestui text: "Partea care pierde procesul va fl obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată". Curtea de Conturi nu poate fi considerată "o parte care pierde procesul" pentru că, litigiul de față s-a născut din exercitarea atribuțiilor specifice ei și misiunii pe care o îndeplinește, care constă în garantarea legalității cheltuirii banului public, în egală măsură în care Curtea Constituțională garantează supremația Constituției. Este firesc ca resursele financiare alocate funcționării acestei autorități publice să fie utilizate în concordanță cu misiunea constituțională și legală pe care aceasta o are, iar obligarea la suportarea unor eventuale cheltuieli de judecată, echivalează cu o utilizare nelegitimă, neeficientă și contrară interesului public al acestor resurse. Aceasta este și rațiunea pentru care O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, scutește Curtea de Conturi de la plata taxei de timbru. Mutatis mudandis, aceleași raționamente obligă ca instituțiile publice să fie scutite și de la plata cheltuielilor de judecată. Are aplicație principiul idem jus edem ratio, aceeași soluție juridică pentru aceeași situație de fapt. Totodată, s-a mai arătat că, cheltuielile de judecată sunt disproporționate în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei. Lucrarea întocmită de expert și pe care instanța își întemeiază hotărârea pronunțată, după cum a arătat în recursul formulat, nu a fost lămuritoare. Expertul nu și-a exprimat opinia asupra mai multor obiective incuviințate de instanță, și nici asupra obiecțiunilor formulate de recurenta, de asemeni încuviințate de instanță: analiza actelor de studii ale angajaților IT și dacă aceștia puteau asigura serviciile care au fost externalizate, dacă serviciile de mentenanță acopereau sau nu garanția ce face obiectul aceluiași contract, astfel cum a detaliat în cererea de recurs formulată împotriva soluției pronunțată pe cererea de anulare. Pe de altă parte, proporționalitatea onorariului expertului cu valoarea ori complexitatea cauzei și cu munca prestată de expert reprezintă o chestiune de temeinicie, lăsată la aprecierea instanței de judecată, aceasta justificând reducerea onorariului expertului, astfel încât acesta să reflecte valoarea muncii depuse pentru întocmirea raportului de expertiză. Concluzionând, apreciază că, față de munca depusă, de complexitatea cauzei, cheltuielile de judecată acordate, reprezentând onorariu expert, sunt disproporționate, motiv pentru care a solicitat cenzurarea acestora. În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 444, art. 446, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. 1.

Apărările intimatei Intimata-reclamamtă Casa Națională de Pensii Publice a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor formulate, ca nefondate. A arătat că, sentința civilă nr. 2071/25.06.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, este temeinică și legală. Prin sentința civilă nr. 2071/25.06.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, instanța de fond în mod corect a admis acțiunea formulată de Casa Națională de Pensii Publice, si în consecință a dispus: "anularea punctul III.2 din Raportul de audit financiar și punctul 111.2 din Procesul-verbal de constatare nr. B 1694/SRI123.06.2017, înregistrate la Departamentul V sub nr. x/26.06.2017; anularea măsurii stabilite la punctul II. 12 din Decizia Curții de Conturi nr. 06/V/21.07.2017; anularea încheierii nr. 88/03.10.2017 emisă de pârâtă - Departamentul V. În privința motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., s-a arătat că, pentru a se reține incidența acestui motiv de casare trebuie ca hotărârea atacată să nu cuprindă motivele pe care se întemeiază și inexistența acestora să împiedice exercitarea controlului judiciar sau să cuprindă motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Textul art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. consacră principiul potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate în fapt și în drept, iar nerespectarea acestui principiu constituie motiv de casare potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. rolul acestui text fiind acela de a se asigura o bună administrare a justiției și pentru a se putea exercita controlul judiciar de către instanțele superioare. Obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., ca de altfel și cercetarea fondului cauzei au în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico - juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept. Conform jurisprudenței Curții Europene (Hotărârea Ruiz Torija și D. împotriva Spaniei, din 9 decembrie 1994, precum și Hotărârea Higgins și alții împotriva Franței, din 19 februarie 1998), instanța nu este obligată să răspundă detaliat la fiecare argument al părților. Astfel, contrar susținerilor recurentei - pârâte, instanța de fond a analizat fondul cauzei deduse judecății prin prisma probatoriilor administrate și a normelor incidente în materie, cu respectarea exigențelor impuse de art. 425 alin. (1) din C. proc. civ. De asemenea, nu există elementele de contradictorialitate în sentință, instanța de fond reținând acele argumente care au format convingerea judecătorului în a stabili că pretențiile reclamantei CNPP sunt susținute și de concluziile expertizei judiciare. Astfel, cu privire la situația echipamentelor achiziționate de CNPP în cadrul sistemului informatic B., atât instanța, cât și expertul au ajuns la concluzia că, contrar celor susținute de pârâta Curtea de Conturi a României, în cazul echipamentelor achiziționate de CNPP nu rezultă obligativitatea prestatorului de a emite un nou certificat de garanție, nici ca durata garanției și fie aceeași cu cea oferită pentru produsul inițial. De asemenea, cu privire la susținerea/constatarea pârâtei că, "deși la nivelul Direcției Informatică și Evidența Stagii de Cotizare din cadrul CNPP există 7 persoane cu studii în specialitatea IT, instituția intimată a externalizat activitățile specifice de administrare-întreținere a sistemului informatic în sarcina unui furnizor extern", instanța de fond a înlăturat această susținere, reținând în mod judicios concluziile expertului, conform cărora, "niciunul dintre funcționarii publici din cadrul Direcției Informatica nu aveau competența/specializarea pentru a asigura serviciile care au fost externalizate". Acțiunea a fost analizată în raport de motivele prezentate în acțiunea dedusă judecății și reținute ca fondate și de argumentele aduse în apărare de partea adversă, iar motivarea hotărârii recurate îndeplinește cerințele art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., făcând posibilă exercitarea controlului judiciar. Motivarea primei instanțe răspunde exigențelor legale, instanța de fond arătând care sunt considerentele care au condus la adoptarea soluției. Așadar, sentința instanței de fond supusă analizei cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, nu cuprinde motive contradictorii și nici străine de natura cauzei, astfel că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., invocat de către recurenta - pârâtă Curtea de Conturi a României. În ce privește invocarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. - "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material." Soluția pronunțată de către instanța de fond este temeinică și legală și a fost dată cu aplicarea corectă a legii, fiind motivată în fapt și în drept. Instanța de fond a făcut o corectă analiză a dispozițiilor legale de drept substanțial, respectiv procesual, aplicabile în cauză, pe care le-a raportat la întreg probatoriul cu înscrisuri administrat în prezentul litigiu. În contradictoriu cu motivele de recurs invocate de recurenta - pârâtă din prezenta cauză, a învederat următoarele: Prin măsura dispusă la pct. 12 din Decizia nr. 6/21.07.2017 a Curții de Conturi a României "plata nejustificată a unor servicii reprezentând garanție echipamente hardware pentru sistemul informatic integrat "B." … Pentru echipamentul înlocuit furnizorul nu a acordat o nouă garanție conform cadrului legal în domeniu, deși echipamentele vechi au fost livrate de același furnizor pentru care garanția a expirat în anul 2014. Scoaterea din gestiunea CNPP a echipamentului înlocuit s-a efectuat fără respectarea prevederilor legale în vigoare cu privire la scoaterea din funcțiune și casarea activelor fixe deținute de instituțiile publice, pe considerentul ca au fost încălcate dispozițiile Legii nr. 449/2003". Se reține că, sistemul informatic integrat B. a fost dezvoltat în cadrul proiectului "Servicii Publice Online Destinate Cetățenilor, Contribuabili și Beneficiari ai Sistemului Public de Pensii și din Sistemul Accidentelor de Munca și al Bolilor Profesionale", cod SMIS 14430. Proiectul a fost implementat în perioada 2011 martie 2014 și a constat într-un sistem informatic integrat denumit B., ce pune la dispoziția utilizatorilor săi o suită de servicii electronice prin intermediul unui portal conectat printr-o arhitectură orientată pe servicii cu componente back-end, ce gestionează în prezent activitatea Casei Naționale de Pensii Publice și a caselor teritoriale de pensii. Soluția tehnica livrată de prestator a presupus trecerea de la aplicații în tehnologia FoxBase la aplicații în tehnologia E., precum și utilizarea de produse de la mari producători de software și hardware, precum IBM, F., G., precum și servicii de dezvoltare de aplicație. Conform contractului de prestări servicii - "Servicii Publice Online destinate cetățenilor, contribuabili și beneficiari ai sistemului public de pensii și din sistemul accidentelor de muncă și al bolilor profesionale" încheiat cu prestatorul, sistemul informatic implementat a fost însoțit de servicii de suport și mentenanță. Aceste servicii au inclus garanția pentru echipamentele hardware și suportul pentru aplicațiile software de bază, dar și mentenanță pentru aplicațiile software dezvoltate prin adaptarea acestora la eventualele modificări legislative. După data finalizării proiectului, serviciile de mentenanță și asistență tehnică pentru sistemul informatic B. au fost asigurate de furnizorul soluției informatice, fiind încheiat un acord-cadru în acest sens, pentru perioada 01.03.2014-01.03.2018. La încheierea acordului-cadru susmenționat, au fost avute în vedere prevederile imperative din Ghidul Solicitantului pentru Axa III "Tehnologia Informației și Comunicațiilor pentru sectoarele privat și public", Domeniul Major de Intervenție 2 "Dezvoltarea și creșterea eficienței serviciilor publice electronice", Operațiunea 1 "Susținerea implementării de soluții de e-guvernare și asigurarea conexiunii la broadband, acolo unde este necesar", ce a stat la baza întocmirii și derulării proiectului. Pentru stabilirea costurilor de suport și mentenanță, în anul 2009, a fost efectuată o analiză financiară elaborată în cadrul studiului de fezabilitate: "Furnizare de servicii publice electronice asiguraților din sistemul public de pensii și sistemul accidentelor de muncă și bolilor profesionale, prin implementarea unui sistem informatic integrat". Analiza financiară, realizată în conformitate cu prevederile legale în vigoare, a oferit mai multe variante de prețuri, alegându-se cel mai echilibrat raport cost-calitate, sub varianta de preț maxim a analizei. Având în vedere necesitatea funcționării optime și continue a sistemului informatic integrat, dar și obligația asumată privind sustenabilitatea acestuia, ulterior finalizării proiectului, CNPP a încheiat anual contractele subsecvente, achiziționând inclusiv garanția echipamentelor hardware ale sistemului informatic. Recurenta pârâtă Curtea de Conturi, face confuzie între serviciile achiziționate de CNPP cu titlu de garanție echipamente hardware și garanția/garanți a comercială/garanție legală de conformitate, așa cum este definită la art. 2 din Legea nr. 449/2003 privind vânzarea produselor și garanțiile asociate acestora. Serviciile de garanție echipamente hardware achiziționate de CNPP prin acordul- cadru, nu sunt servicii de garanție așa cum sunt reglementate de Legea nr. 449/2003, susținerile Curții de Conturi fiind eronate. În ceea ce privește susținerea Curții de Conturi potrivit căreia "plata sumei de 571.116 RON în anul 2016 pentru garanția echipamentelor, care constituie infrastructura hardware a sistemului informatic B., nu se justifică întrucât s-a înlocuit un singur echipament în sumă de 11.148 RON, diferența de 559.968 RON fiind o pagubă pentru bugetul asigurărilor sociale de stat". Se reține că, obligația principală a prestatorului era ca, în perioada contractuală, sistemul informatic să funcționeze neîntrerupt și în parametrii optimi. Esența contractului este transferul riscului de nefuncționare a sistemului către prestatorul care asigură garanția și mentenanța echipamentelor hardware. Având în vedere că nimeni nu poate prezice consecințele pecuniare datorate unui eveniment viitor și nesigur, în fapt, prin acest contract s-au eliminat mai multe riscuri, între care și riscul de a indisponibiliza sume bugetare importante, care ar fi rămas neutilizate, prejudiciindu-se alte sectoare de activitate. Față de susținerea Curții de Conturi potrivit căreia serviciile de garanție sunt "servicii de garanție neefectuate de către furnizorul acestor servicii pentru sistemul informatic B.", conform măsurii nr. 11.12 din Decizie, se rețin următoarele: Serviciile de garanție hardware achiziționate de la furnizorul de servicii presupun funcționarea sistemului informatic neîntrerupt și la parametrii optimi. Pe cale de consecință, susținerea potrivit căreia serviciile de garanție sunt neefectuate de către prestator este neîntemeiată. Referitor la susținerea Curții de Conturi din încheierea nr. 88/03.10.2017 (pagina nr. 11), potrivit căreia "procesul de externalizare a activităților specifice de administrare-întreținere a sistemului informatic este în sarcina unui furnizor extern care gestionează date privind pensionarii din sistemul public de pensii, adică peste 5 milioane de persoane", a arătat că, este nefondată. Referitor la susținerile recurentei Curții de Conturi legate de personalul cu studii de specialitate din cadrul Direcției Informatice și Evidență Stagii de Cotizare (7 persoane), care nu se implică în defecțiunea echipamentelor din cadrul sistemului informatic B., a arătat următoarele: Potrivit structurii organizatorice a CNPP, la nivelul Direcției Informatică și Evidență Stagii de Cotizare nu există un serviciu specializat pentru administrarea și întreținerea echipamentelor hardware și nici nu există personal în cadrul direcției care să aibă atribuții în acest sens. În prezent, în cadrul direcției există numai 6 persoane cu studii de specialitate IT (în cursul anului 2016, o persoană din cele 7 s-a pensionat), fiind inclus și directorul direcției de specialitate. Luând în considerare complexitatea sarcinilor de administrare a sistemului, reiese că, sistemul informatic integrat B. poate fi gestionat numai de persoane cu specializări certe în domeniu și nicidecum de persoane ale căror studii de specialitate din domeniul informatic sunt în dezvoltarea software (programare în limbajul FOX). Referitor la susținerea recurentei Curții de Conturi potrivit căreia "pentru serviciile de asistență tehnică și mentenanță în anul 2016, entitatea a plătit sume însemnate, din care pentru serviciile de garanție echipamente a achitat suma estimată de 571.116 RON, în condițiile în care furnizorul a înlocuit în toată această perioadă un singur echipament în sumă de 11.148 RON, fără să acorde un nou termen de garanție pentru acesta și fără ca persoanele cu atribuții din cadrul entității să aibă cunoștință ce s-a întâmplat cu echipamentul vechi, deși acestea sunt proprietatea CNPP", se rețin următoarele: În toate actele administrative contestate, Raport de audit (pct. III.2), Proces-verbal de constatare (pct. III.2), Decizia nr. 06/V/21.07.2017 (constatarea de la pct. 12 și măsura nr. II.2) și încheierea nr. 88/03.10.2017, valoarea echipamentului înlocuit în anul 2016 este de 11.148 iei. În mod eronat, valoarea echipamentului a fost consemnată la suma de 11.148 RON. Valoarea reală a echipamentului înlocuit, așa cum rezultă atât din situația cu lista echipamentelor din cadrul sistemului informatic B., cât și din fișa mijlocului fix, este de 14.005,37 RON. Totodată, CNPP și-a respectat obligațiile care îi reveneau în perioada de post-implementare în calitate de beneficiar al proiectului "Servicii Publice Online Destinate Cetățenilor, Contribuabili și Beneficiari ai Sistemului Public de Pensii și din Sistemul Accidentelor de Muncă și al Bolilor Profesionale", respectiv prin funcționarea sistemului informatic integrat B. (sistem ce a funcționat neîntrerupt prin serviciile de asistență tehnică și mentenanță). În ceea ce privește sentința civilă nr. 141/02.06.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2017 a Curții de Apel București, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței. Atitudinea culpabilă a pârâtei Curtea de Conturi a României constă în faptul că, aceasta din urmă a interpretat greșit legea atunci când a stabilit măsura nr. 123 din Decizia nr. 6/V/21.07.2017 și încheierea nr. 88/2017. Astfel, la baza obligației de restutuire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală și temeiul răspunderii civile delictuale, art. 1349 alin. (1) și art. 1357 C. civ. În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 490 alin. (2) raportat la art. 205-206 C. proc. civ. și pe dispozițiile legale la care a făcut referire în întâmpinare. 1.

Procedura derulată în recurs În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ. În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, a susținerilor părților, Curtea a reținut următoarele: 1.1 În ceea ce privește recursul formulat împotriva sentinței nr. 2071 din 25 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017: Recurenta pârâtă și-a întemeiat recursul pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.- când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei; art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.- când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Referitor la critica din recurs, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, Curtea reține că este neîntemeiată, astfel că o va respinge, având în vedere următoarele aspecte: Contrar susținerilor recurentei, în speță au fost respectate prevederile art. 425 lit. b) din C. proc. civ., conform cărora hotărârea judecătorească trebuie să conțină "expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților". Art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. vizează, astfel cum rezultă din lectura sa, nemotivarea unei hotărâri judecătorești. În concepția legiuitorului, nemotivarea constituie motiv de casare atunci când, nu se arată motivele pe care se sprijină hotărârea judecătorului, ori când cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura pricinii. Judecătorul fondului a analizat, în mod efectiv, atât argumentele recurentei pârâte, cât și pe cele ale intimatei, și a prezentat, în concret, în raport de natura cauzei, motivele de fapt și de drept, care au format convingerea sa. Nu în ultimul rând, Curtea reține că, în jurisprudența sa constantă, Înalta Curte de Casație și Justiție a precizat că, motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, aceasta trebuind să fie clară, concisă, concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar. Ca principiu, instanța de judecată nu este obligată să răspundă tuturor argumentelor de fapt și de drept care susțin cererea de chemare în judecată, ci poate să le analizeze global, printr-un raționament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esențial. Sub acest aspect, din analiza considerentelor de fapt și de drept cuprinse de sentința recurată, se reține că, prima instanță a respectat întrutotul exigențele motivării acesteia, conform art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., recurenta având posibilitatea de a evalua conținutul concret al sentinței atacate și a-și formula și structura criticile de nelegalitate împotriva acestor considerente. Cu privire la criticile întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, Curtea a reținut că sunt neîntemeiate, pentru următoarele motive: Instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a textelor de lege incidente în cauză, respectiv, cele ale art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992; art. 2 pct. 33, art. 14 alin. (2), art. 22 alin. (2) lit. c) și d) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice; prevederile pct. 2. Lichidarea cheltuielilor și pct. 3 Ordonanțarea cheltuielilor din Ordinul MFP nr. 1792/2002; O.G. nr. 119/1999, art. 5 alin. (1), art. 19, art. 20 și art. 21 din Legea nr. 449/2003 republicată privind vânzarea produselor și garanțiilor associate acestora, art. 6 alin. (1) și (2) și art. 9 alin. (1) din Legea nr. 82/1991, art. 3 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 841/1995. Astfel, Curtea reține că, prin măsura dispusă la pct. 12 din Decizia nr. 6/21.07.2017 a Curții de Conturi a României "plata nejustificată a unor servicii reprezentând garanție echipamente hardware pentru sistemul informatic integrat "B." … Pentru echipamentul înlocuit furnizorul nu a acordat o nouă garanție conform cadrului legal în domeniu, deși echipamentele vechi au fost livrate de același furnizor pentru care garanția a expirat în anul 2014. Scoaterea din gestiunea CNPP a echipamentului înlocuit s-a efectuat fără respectarea prevederilor legale în vigoare cu privire la scoaterea din funcțiune și casarea activelor fixe deținute de instituțiile publice, pe considerentul ca au fost încălcate dispozițiile Legii nr. 449/2003". Înalta Curte reține că, potrivit contractului de prestări servicii - "Servicii Publice Online destinate cetățenilor, contribuabili și beneficiari ai sistemului public de pensii și din sistemul accidentelor de muncă și al bolilor profesionale" încheiat cu prestatorul, sistemul informatic implementat a fost însoțit de servicii de suport și mentenanță. Aceste servicii au inclus garanția pentru echipamentele hardware și suportul pentru aplicațiile software de bază, dar și mentenanță pentru aplicațiile software dezvoltate prin adaptarea acestora la eventualele modificări legislative. După data finalizării proiectului, serviciile de mentenanță și asistență tehnică pentru sistemul informatic B. au fost asigurate de furnizorul soluției informatice, fiind încheiat un acord-cadru în acest sens, pentru perioada 01.03.2014-01.03.2018. La încheierea acordului-cadru susmenționat, au fost avute în vedere prevederile imperative din Ghidul Solicitantului pentru Axa III "Tehnologia Informației și Comunicațiilor pentru sectoarele privat și public", Domeniul Major de Intervenție 2 "Dezvoltarea și creșterea eficienței serviciilor publice electronice", Operațiunea 1 "Susținerea implementării de soluții de e-guvernare și asigurarea conexiunii la broadband, acolo unde este necesar", ce a stat la baza întocmirii și derulării proiectului, potrivit cărora: "toți beneficiarii se angajează să mențină proprietatea proiectului și natura activității pentru care s-a acordat finanțarea, pe o perioadă de cel puțin 60 de luni după data finalizării proiectului și să asigure exploatarea și mentenanța în această perioadă"; "contractul/contractele încheiate de beneficiar cu diverși furnizori pentru garanția și mentenanța aplicației, trebuie să asigure obligativitatea funcționării permanente a acesteia în perioada post-implementare. Acest lucru va fi prevăzut și în caietele de sarcini întocmite pentru organizarea procedurii de achiziție publică a diverselor componente ale aplicației pentru care s-a solicitat finanțarea (hardware și software)". Având în vedere obligațiile instituției intimate Casa Națională de Pensii Publice, în calitate de beneficiar al proiectului, direcția de specialitate a întocmit nota de fundamentare nr. x/08.03.2013 privind asigurarea serviciilor de mentenanță și asistență tehnică pentru sistemul informatic B. de către furnizorul soluției informatice. Totodată, pentru stabilirea costurilor de suport și mentenanță, în anul 2009, a fost efectuată o analiză financiară elaborată în cadrul studiului de fezabilitate: "Furnizare de servicii publice electronice asiguraților din sistemul public de pensii și sistemul accidentelor de muncă și bolilor profesionale, prin implementarea unui sistem informatic integrat". Analiza financiară, realizată în conformitate cu prevederile legale în vigoare, a oferit mai multe variante de prețuri, alegându-se cel mai echilibrat raport cost-calitate, sub varianta de preț maxim a analizei. Necesitatea achiziționării garanției și mentenanței a rezultat în principal din: - complexitatea sistemului informatic B. care gestionează baze de date foarte mari; - obligativitatea funcționării permanente a sistemului informatic întrucât serviciile prestate la nivelul CNPP și a instituțiilor subordonate sunt realizate prin intermediul modulelor informatice din sistemul integrat B. (gestionarea informațiilor referitoare la un număr de cca. 5,5 milioane pensionari, gestionarea stagiilor de cotizare pentru un număr de cca. 5,7 milioane asigurați, asigurarea evidenței participanților și a viramentelor lunare efectuate, în numele asiguraților la pilonul II de pensii, informații referitoare la beneficiarii indemnizațiilor prevăzute de legi speciale, plata ajutoarelor de deces, acordarea biletelor de tratament etc); - condiția imperativă din Ghidul solicitantului de a asigura exploatarea sistemului și de a avea mentenanța pe o perioadă de cel puțin 60 de luni după data finalizării proiectului; - solicitarea Autorității de Management (MCSI) de a anexa la cererea de rambursare finală, contractul/contractele încheiate de beneficiar cu diverși furnizori pentru garanția și mentenanța aplicației în măsura în care beneficiarul nu ar fi îndeplinit această cerință, AM-ul nu ar fi aprobat rambursarea cheltuielilor eligibile aferente proiectului. Contrar susținerilor recurentei, în măsura în care sistemul informatic integrat nu ar fi funcțional din cauza echipamentelor hardware chiar și pentru perioade scurte (de câteva ore), riscul major pe care și l-ar asuma CNPP ar fi de nefuncționarea întregului sistem de pensii (stabilire/plată la timp a pensiilor/indemnizațiilor prevăzute de legi speciale, neachitarea ajutoarelor de deces, neacordarea biletelor de tratament etc), afectând astfel beneficiarii acestor drepturi (majoritatea fiind persoane vulnerabile: pensionari, persoane cu dizabilități, revoluționari, persecutați politic, etnic ș.a. categorii). Având în vedere necesitatea funcționării optime și continue a sistemului informatic integrat, dar și obligația asumată privind sustenabilitatea acestuia, ulterior finalizării proiectului, CNPP a încheiat anual contractele subsecvente, achiziționând inclusiv garanția echipamentelor hardware ale sistemului informatic. Referitor la criticile recurentei referitoare la faptul că, instanța de fond în mod eronat a făcut aplicarea dispozițiilor Legii nr. 449/2003, Înalta Curte reține următoarele: Există o distincție între termenii "garanție/garanție comercială/garanție legală de conformitate" în sensul Legii nr. 449/2003 și "garanție echipamente hardware", așa cum se regăsește în contractul de prestări servicii încheiat de CNPP cu furnizorul soluției informatice. Prin definiția conferită de art. 2 din Legea nr. 449/2003, garanția comercială reprezintă orice angajament asumat de vânzător față de consumator, fără solicitarea unor costuri suplimentare, de restituire a prețului plătit de consumator, de reparare sau de înlocuire a produsului cumpărat, în cazul în care acesta nu corespunde condițiilor enunțate în declarațiile referitoare la garanție sau în publicitatea aferentă, iar garanția legală de conformitate reprezintă protecția juridică a consumatorului rezultată prin efectul legii în raport cu lipsa de conformitate, reprezentând obligația legală a vânzătorului față de consumator ca, fără solicitarea unor costuri suplimentare, să aducă produsul la conformitate, incluzând restituirea prețului plătit de consumator, repararea sau înlocuirea produsului, dacă acesta nu corespunde condițiilor enunțate în declarațiile referitoare la garanție sau în publicitatea aferentă. În perioada derulării contractului "Servicii Publice Online destinate cetățenilor, contribuabili și beneficiari ai sistemului public de pensii și din sistemul accidentelor de muncă și al bolilor profesionale", prestatorul a asigurat servicii de suport și mentenanță fără costuri suplimentare pentru CNPP. Prestatorul a emis un certificat de garanție pentru toate echipamentele și produsele software furnizate către CNPP pentru sistemul informatic B. cu valabilitate până la data finalizării proiectului și contractului initial, respectiv, 28.02.2014. Astfel, instituția intimată a beneficiat de garanție pentru toate echipamentele și produsele software furnizate de către prestator pentru sistemul informatic B., garanție ce a fost asigurată fără costuri suplimentare pentru CNPP, fiind oferită în mod gratuit de prestator până la data de 28.02.2014. Ulterior perioadei post-implementare, instituția intimată a beneficiat de servicii de mentenanță și asistență tehnică pentru sistemul informatic B., servicii ce au fost asigurate de furnizorul soluției informatice, în baza acordului-cadru încheiat în acest sens, pentru perioada 01.03.2014-01.03.2018. CNPP a definit în caietul de sarcini întocmit pentru realizarea procedurii de achiziție publică, activitățile pe care furnizorul trebuie să le îndeplinească în perioada de asistență tehnică si mentenanță: a) asigurare garanție echipamente hardware de calcul, stocare și comunicații aferente sistemului informatic; b) asigurare mentenanță echipamente de calcul, stocare și comunicații aferente sistemului informatic; c) asigurare mentenanță corectivă sistem informatic; d) asigurare mentenanță evolutivă sistem informatic. Prin urmare, serviciile de garanție echipamente hardware achiziționate prin acordul-cadru reprezintă servicii de garanție extinsă sau extragaranție (termeni de specialitate utilizați în domeniul IT). Această garanție furnizată de prestator trebuie să acopere, pe lângă protecția privind eventualele defecțiuni, toate situațiile în care echipamentul nu respectă cerințele explicite ale beneficiarului, exprimate în caietul de sarcini/contract (de exemplu, cerințe privind disponibilitatea echipamentului astfel încât să fie asigurată funcționarea neîntreruptă a sistemului informatic și pentru a evita posibilele întârzieri de natură tehnică). Astfel, în raport de cele reținute anterior, Înalta Curte reține că, serviciile de garanție echipamente hardware achiziționate de CNPP prin acordul- cadru, nu sunt servicii de garanție așa cum sunt reglementate de Legea nr. 449/2003, susținerile Curții de Conturi fiind eronate. În ceea ce privește susținerea Curții de Conturi potrivit căreia "plata sumei de 571.116 RON în anul 2016 pentru garanția echipamentelor, care constituie infrastructura hardware a sistemului informatic B., nu se justifică întrucât s-a înlocuit un singur echipament în sumă de 11.148 RON, diferența de 559.968 RON fiind o pagubă pentru bugetul asigurărilor sociale de stat", Înalta Curte, reține că este neîntemeiată. Astfel, obligația principală a prestatorului era ca, în perioada contractuală, sistemul informatic să funcționeze neîntrerupt și în parametrii optimi. Esența contractului este transferul riscului de nefuncționare a sistemului către prestatorul care asigură garanția și mentenanța echipamentelor hardware. În fapt, prin acest contract s-au eliminat mai multe riscuri, între care și riscul de a indisponibiliza sume bugetare importante, care ar fi rămas neutilizate, prejudiciindu-se alte sectoare de activitate. Orice echipament s-ar fi putut defecta în perioada de garanție, prestatorul având obligația de a-l înlocui pe cheltuiala sa, fără să genereze costuri suplimentare instituției intimate -cu excepția plății lunare de 47.593 RON, aferentă serviciile contractate. Așa fiind, se reține că, în măsura în care CNPP nu ar fi avut asigurată garanția hardware și s-ar fi defectat unul dintre echipamentele de valoare mare - 1.635.411,86 RON server sau de 1.339.677,02 RON Cluster BD, înlocuirea acestuia ar fi putut fi realizată într-o perioadă cuprinsă între 90-150 zile, fiind obligatorie inițierea unei proceduri de achiziție publică în vederea achiziționării produsului respectiv. Referitor la, susținerea potrivit căreia,"serviciile de garanție sunt neefectuate de către furnizorul acestor servicii pentru sistemul informatic B.", conform măsurii nr. 11.12 din Decizie, Înalta Curte reține că, este neîntemeiată. Serviciile de garanție hardware achiziționate de la furnizorul de servicii presupun funcționarea sistemului informatic neîntrerupt și la parametrii optimi. Sistemul informatic B. a funcționat pe toată durata acordului-cadru, fără întreruperi, în acest sens fiind prestate următoarele servicii: reparații/remediere a defectelor hardware prin înlocuirea componentei defecte, pregătirea, programarea și instalarea modificărilor oferite de producător, necesare pentru îmbunătățirea fiabilității, facilitarea întreținerii, creșterea performanțelor și siguranței mașinii, instalări de versiuni noi de microcod (firmware) pentru optimizarea prelucrărilor microprocesorului, diagnosticarea defectelor hardware și remedierea acestora prin depanare și/sau înlocuire echipamente/subansamble ori de câte ori au apărut defecțiuni, aspecte ce au fost consemnate în rapoartele de activitate lunare întocmite de prestator și înaintate CNPP. Este neîntemeiată și susținerea recurentei, potrivit căreia procesul de externalizare a activităților specifice de administrare-întreținere