ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 357/2022

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, la data de 24.08.2020, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Fiscală pentru Contribuabili Nerezidenți - Serviciul Evidență pe Plătitor și Rambursări TVA, a solicitat să se dispună:

2.1. Prin sentința civilă nr. 840/28.05.2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență teritorială a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice București - Administrația Fiscală pentru Contribuabili Nerezidenți - Serviciul Evidență pe Plătitor și Rambursări TVA în favoarea Curții de Apel Brașov.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a reținut în considerente că sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, respectiv este competentă să soluționeze cauza instanța de la sediul permanent al persoanei juridice de drept privat - contribuabil nerezident, determinat conform art. 1, 30, 35 și 40 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, respectiv art. 8 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

A reținut curtea de apel că sediul contribuabilului se regăsește în materie fiscală reflectat în instituția domiciliului fiscal, dar și în cea de sediu permanent, când este vorba de activitatea unui nerezident.

2.2. Prin sentința civilă nr. 96 din data de 28.09.2021 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel Brașov, invocată de reclamanta A., în ședință publică.

A fost declinată competența de soluționare acțiunii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice București - Administrația Fiscală pentru Contribuabili Nerezidenți, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și a fost trimisă cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Pentru a pronunța această sentință Curtea de Apel Brașov a constatat că normele reglementate de art. 1, 30, 35 și 40 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, respectiv art. 8 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, avute în vedere de instanța sesizată inițial, reglementează competența materială și teritorială a organului fiscal și sunt cuprinse într-un act normativ cu caracter special în raport cu Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, astfel că nu pot completa acest act normativ.

Pentru aceste motive, instanța a apreciat că în speță sunt aplicabile, în raport de dispozițiile art. 28 din Legea nr. 554/2004, prevederile art. 107 C. proc. civ. care stabilesc competența judecării cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, care nu are sediul în România, în favoarea instanței de la sediul pârâtei.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Instanța de contencios administrativ a fost învestită cu contestația reclamantei, societate nerezidentă, cu sediul în Germania, formulată împotriva deciziei pronunțate de Administrația Fiscală pentru Contribuabili Nerezidenți, prin care s-a respins cererea de acordare a dobânzilor pentru nerespectarea termenului de 45 de zile privind rambursarea TVA, pentru deconturile cu sumă negativă de TVA și opțiune de rambursare aferentă perioadei iulie 2017- februarie 2019.

Reclamanta este contribuabil nerezident înregistrată direct în scop de TVA, fără sucursale sau punct de lucru în România, arătând că, în ceea ce privește competența teritorială, aceasta aparține Curții de Apel București având în vedere sediul pârâtului conform dispozițiilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 107 alin. (1) C. proc. civ.

Cu privire la dispozițiile legale aplicabile, instanțele aflate în conflict au reținut- pe de o parte - că potrivit principiului specialia generalibus derogant, se aplică Legea nr. 554/2004 fiind o lege specială, față de C. proc. civ. care este o lege generală, dând astfel eficiență dispozițiilor din procedura fiscală care reglementează instituția domiciliului fiscal, iar - pe de altă parte - că aceste dispoziții speciale se aplică doar în faza procedurii administrativ fiscale și nu pentru acțiunea în instanță, unde sunt aplicabile, în lipsa unor prevederi exprese, dispozițiile art. 107 din C. proc. civ.

În soluționarea regulatorului de competență, Înaltă Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov pentru considerentele în continuare arătate;

Din actele depuse la dosar de reclamantă, respectiv deconturile de taxă pe valoare adăugată depuse la organul fiscal, aflate la filele x și următoarele din volumul I al dosarului Curții de Apel București, rezultă că reclamanta și-a declarat domiciliul fiscal la adresa din comuna Cristian, județul Brașov (sediul B.).

În raport de domiciliul fiscal declarat a fost stabilită și competența teritorială pentru efectuarea inspecției fiscale și emiterea deciziei de impunere, de către DGRPF Brașov - AJFP Brașov.

Contrar celor statuate de Curtea de Apel Brașov, Înalta Curte apreciază că dispozițiile art. 107 din C. proc. civ., care reglementează competența teritorială generală în materie civilă la sediul pârâtului nu pot fi aplicate în prezentul litigiu fiscal, domiciliul urmând a fi determinat în funcție de sediul social declarat, devenind astfel incidente dispozițiile din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, respectiv ale art. 31, cu referire la art. 35 și 40 care reglementează competența teritorială în favoarea domiciliului fiscal și ale art. 8 alin. (5) din Legea 227/2015 privind Codul fiscal, care definesc sediul permanent pentru contribuabilul nerezident.

Competența de soluționare a cauzei, raportat la norma de trimitere prevăzută la art. 281 din Legea nr. 207/2015, urmează a fi stabilită în raport de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, la instanța de la sediul reclamantei, textul având un caracter special derogatoriu față de normele generale cuprinse în C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Fiscală pentru Contribuabili Nerezidenți - Serviciul Evidență pe Plătitor și Rambursări TVA în favoarea Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 ianuarie 2022.