ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 345/2021

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 3 ianuarie 2018, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea Deciziei nr. x/28.11.2017 a Fondului de Garantare a Asiguraților si obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care sa i se acorde suma de 6600 RON.

Prin sentința civilă nr. 2621 din 6 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis în parte acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților.

S-a anulat Decizia nr. x/28.11.2017.

A fost obligată pârâta FGA să soluționeze pe fond cererea reclamantului.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs pârâtul criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate:

- analiza cererii de plată și a dosarului de daună s-a realizat ținând seama de prevederile legale, respectiv art. 14 alin. (1) din Legea specială nr. 213/2015 și art. 20 alin. (1) din Norma ASF nr. 16/2015, care impun depunerea la FGA a cererii de plată înăuntrul termenului legal de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de deschidere a procedurii de faliment respectiv de la data nașterii dreptului;

- termenul de 90 de zile este unul de decădere, iar sancțiunea nerespectării acestui termen prevăzut de legea specială și norma de aplicare a acesteia este decăderea din dreptul de a obține plata de despăgubiri din disponibilitățile FGA, cererea de plată fiind respinsă ca tardiv formulată;

- Față de situația de fapt dovedită cu înscrisurile administrate în dosarul primei instanțe, reiese că petentul a depus cererea de plată înregistrată la FGA cu nr. x/28.11.2017, ulterior împlinirii termenului de decădere de 90 de zile calculat de la data rămânerii definitive a sentinței de deschidere procedurii de faliment, respectiv 28.07.2016;

- din analiza emailului din data de 14.06.2016 rezultă ca acesta nu îndeplinește condițiile de fond si forma prevăzute de Anexa 6 în acord cu dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Norma 16/2015 privind FGA si art. 14 din Legea 213/2015;

- în cazul dedus judecății FGA nu a respins cererea de plata ca fiind prescris vreun drept material la acțiune ci, a constatat ca reclamantul a formulat si adresat cererea de plata după expirarea termenului de 90 de zile, ultima zi în care acestea puteau sa formuleze cererea de plata si sa o înregistreze la FGA fiind 2S.07.2016.

S-a solicitat în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. admiterea recursului, casarea sentinței chile nr. 2621/06.06.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018 de Curtea de Apel București, secția a VII a contencios administrativ și fiscal și respingerea în tot a acțiunii și menținerea Deciziei FGA nr. x/28.11.2017.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt și de drept relevante

Reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, anularea Deciziei nr. x/28.11.2017 a Fondului de Garantare a Asiguraților si obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care sa i se acorde suma de 6600 RON.

Prin decizie s-a dispus respingerea cererii de plata, întrucât petentul a înțeles să formuleze si sa depună cererea de plata după expirarea termenului legal de depunere la F.G.A. pentru asigurătorul B. S.A. în faliment.

Astfel, a avut în vedere autoritatea pârâtă că deschiderea procedurii de faliment împotriva B. S.A. s-a făcut prin încheierea pronunțată la data de 03.12.2015 în dosarul nr. x/2015 de Tribunalul București, secția a VII-a civila, devenind definitiva la data de 28.04.2016, termen de la care încep a se calcula cele 90 zile (pentru creanțele născute anterior rămânerii definitive), conform prevederilor mai sus menționate.

Ultima zi de depunere a cererilor de plata de către creditorii de asigurări, în cazul B. S.A. a fost 28 iulie 2016 raportat la, 28 aprilie 2016 data rămânerii definitive a sentinței de deschidere a procedurii de faliment astfel ultima zi de depunere a cererii reclamantului a fost data de 28 iulie 2016.

În drept, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015, "în vederea încasării indemnizațiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanță de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data nașterii dreptului de creanță, atunci când acesta s-a născut ulterior. (…)."

Potrivit art. 20 alin. (1) din Norma A.S.F. nr. 16/2015 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară:

"Pentru încasarea de la Fond a indemnizațiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanță de asigurări împotriva societății de asigurare trebuie să completeze o cerere de plată motivată în acest sens, conform modelului prevăzut în anexa nr. 6. Cererea de plată se poate depune începând cu data publicării deciziei Autorității de Supraveghere Financiară de închidere a procedurii de redresare financiară, în condițiile art. 22 din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare, și în maximum 90 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment. Pentru creanțele de asigurări născute ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de deschidere a procedurii de faliment, cererea de plată poate fi depusă în maximum 90 de zile de la data nașterii dreptului de creanță al creditorului de asigurări. Cererea de plată se adresează Fondului și se depune la sediul acestuia, direct sau prin poștă, cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, prin poșta electronică ori prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia. Cererea de plată se poate depune și la mandatarii desemnați de către Fond în acest scop. (…)."

Înalta Curte constată netemeinicia motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., invocat de recurentul - pârât.

Criticile circumscrise acestui motiv, care privesc expunerea de către judecătorul fondului a unor motive străine de natura cauzei, reprezintă, în fapt, aprecieri de fond asupra considerentelor hotărârii, cărora instanța de recurs le va răspunde în cadrul analizei motivului prevăzut de pct. 8 al art. 488 din C. proc. civ.

Strict procedural, pentru a fi incident acest caz de casare motivarea ar trebui să cuprindă numai motive străine de natura cauzei, însă Înalta Curte constată că hotărârea primei instanțe cuprinde cerințele cerute de dispozițiile art. 425 din C. proc. civ., având în vedere stabilirea în considerente a situației de fapt, a încadrării în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

Analizând sentința atacată și din perspectiva criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată legalitatea acesteia.

Prima instanță a reținut că la dosarul cauzei există emailul adresat de reclamant pârâtului FGA, în data de 14 iunie 2016 către pârâtul FGA, privind recuperarea sumei de 6600 RON depuși în perioada 2004-2015 la B., astfel că reclamantul a făcut dovada transmiterii înăuntrul termenului legal de 90 de zile a cererii de plată, în sensul prevăzut de art. 14 din Legea nr. 213/2015.

Nu poate fi reținută o conduită pasivă a reclamantului, aceasta depunând diligențele necesare în vederea încasării despăgubirilor.

Dispozițiile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 permit transmiterea cererii de plată și prin poștă electronică, iar împrejurarea că aceasta nu îmbracă forma "cererii-tip de plată" sau a "modelului prevăzut în anexa nr. 6" a Normei nr. 16/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraților, nu poate conduce la neluarea acesteia în considerare.

De asemenea, raportat la dispozițiile art. 16 din Legea nr. 213/2015, care prevăd că "În toate cazurile în care consideră că este necesar, comisia specială poate solicita petenților completarea documentației și/sau precizarea ori furnizarea de informații suplimentare cu privire la cererea de plată a acestora. Informațiile solicitate se transmit comisiei, sub sancțiunea respingerii cererii, în termen de cel mult 10 zile de la data primirii solicitării acesteia", reclamantul avea așteptarea legitimă ca, în situația în care cererea sa adresată pârâtului nu îndeplinea condițiile de formă, să i se solicite complinirea eventualelor lipsuri.

In concluzie, întrucât reclamantul a dovedit faptul că a formulat cererea de plată înăuntrul termenului legal de 90 de zile, transmițând-o pârâtului prin email, la data de 14.06.2016, Decizia nr. x/28.11.2017, prin care s-a dispus respingerea cererii de plată ca fiind tardiv formulată, în mod corect a fost anulată de prima instanță.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 2621 din 6 iunie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 ianuarie 2021.