ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4150/2021

Ședința publică din data de 23 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bucureșt sub nr. x/2018 la data de 13.11.2018, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Fondul de Garantare al Asiguraților, anularea Deciziei nr. 17374/26.10.2018 și obligarea pârâtului la reanalizarea cererii de plată și emiterea unei noi decizii și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1649 din 07 mai 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII – a contencios administrativ și fiscal a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAȚILOR.

A fost anulat art. 2 al deciziei nr. 17374/26.10.2018.

A fost obligat pârâtul să emită un act administrativ prin care să admită cererea de plată formulată de reclamanta și pentru suma de 40.000 RON, în plus față de sumele stabilite prin art. 1 al deciziei nr. 17374/26.10.2018, reprezentând daune morale.

Împotriva sentinței civile a formulat recurs pârâtul, invocând cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul a arătat că Fondul de Garantare a Asiguraților este o persoana juridica de drept public, conform art. 1 din Legea nr. 213/2015, iar Legea nr. 213/2015, respectiv Norma ASF nr. 16/2015 reglementează procedurile de administrare și de utilizare a resurselor financiare ale fondului de garantare, precum și procedura și condițiile de efectuare a plăților din disponibilitățile acestuia. Așadar, Fondul de Garantare a Asiguraților a adoptat, prin Decizia nr. 142/26.05.2016, procedura de soluționare pe cale amiabila a pretențiilor pecuniare izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese adoptând criterii proprii de determinare a unor praguri valorice, pentru a se evita săvârșirea unor discriminări intr-un domeniu atât de sensibil, in care nu exista criterii legale de individualizare a sumelor acordate, cu atât mai mult cu cat Fondul de Garantare a Asiguraților gestionează fonduri publice care trebuie repartizate cu toata responsabilitatea pe care situația o impune.

In vederea respectării principiului egalității de tratament in procesul de soluționare a pretențiilor de despăgubire formulate de către părțile vătămate/civile pentru prejudiciul moral suferit in urma accidentelor de circulație produse de către asigurații S.C. B. S.A., despăgubirile cuvenite creditorilor de asigurări, ca urmare a unor vătămări corporale sau decese, sunt stabilite având in vedere procedura de soluționare a pretențiilor izvorand din vătămări corporale sau decese adoptata in cadrul FGA, raportat la jurisprudenta in materie si practica societății de asigurări. In cadrul procedurii de soluționare a pretențiilor izvorand din vătămări corporale sau decese, au fost stabilite criterii determinante in cazul vătămărilor corporale, fiind stabilite praguri valorice in funcție de gravitatea vătămării si numărul de zile de îngrijiri medicale. Pentru situațiile in care despăgubirile sunt solicitate ca urmare a unui deces, la stabilirea despăgubirilor sunt avute in vedere valorile medii precizate in Ghidul FPVS, raportat la gradul de rudenie al petentului cu persoana decedata.

Fondul de Garantare a Asiguraților se va raporta la consecințele negative suferite de victima atât pe plan fizic cat si psihic, intensitatea cu care au fost percepute aceste consecințe, in măsura in care i-a fost afectata situația familiala, sociala, profesionala. In analizarea cererii de plata a petentului, se vor stabili despăgubirile intr-o măsura in care sa nu se ajungă Ia o îmbogățire fara just temei a petentului, cu individualizarea daunelor morale prin raportare Ia circumstanțele concrete ale producerii evenimentelor.

Recurentul a invocat art. 50 din Norma A.S.F. nr. 23/2014, în forma în vigoare la data emiterii poliței RCA, arătând că problema stabilirii despăgubirilor pentru daune morale nu se reduce la cuantificarea economica a unor drepturi si valori nepatrimoniale cum ar fi demnitatea, onoarea ori suferința psihica încercata de cel care le pretinde. Ea presupune o apreciere si evaluare complexa a aspectelor in care prejudiciile produse se exteriorizează si pot fi astfel supuse puterii de apreciere. Daunele morale nu reprezintă prețul plătit pentru suferințele psihice care sunt inestimabile, ci reprezintă o reparație simbolica, stabilita din perspectiva consecințelor in planul vieții personale si sociale. Prin urmare, chiar daca valorile morale nu pot fi evaluate pecuniar, atingerile aduse acestora imbraca forme concrete de manifestare, având posibilitatea de a aprecia intensitatea si gravitatea lor si de a stabili daca si in ce cuantum, o suma de bani este potrivita pentru a repara prejudiciul moral produs. Recurenta trebuie sa aprecieze corespunzător sumele ce urmează a se acorda cu titlu de daune morale astfel incat acestea sa reprezinte o justa compensație si nu o îmbogățire fara justa cauza, cu analiza jurisprudentei locale/naționale/instituționale si sa acorde sume similare.

Mai mult decât atât, suma solicitata nu constituie o creanța certa, lichida si exigibila pe care subscrisa sa o fi diminuat, suma datorata cu titlu de daune materiale trebuie cuantificata corespunzător documentelor justificative depuse si care au legătura directa cu vătămarea suferita, iar suma datorata cu titlu de daune morale trebuie cuantificata in lipsa oricăror criterii legale si asigurând respectarea principiului nediscriminarii celorlalți creditori de asigurare, in acest proces de cuantificare fiind imperios necesara respectarea principiului proportionalitatii. In acest sens, despăgubirile nu trebuie sa reprezinte amenzi excesive pentru autorii prejudiciului si nici venituri nejustificate pentru victime.

În prezenta speța, având in vedere faptul ca vătămarea corporala a petentei a provocat drept consecințe: traumatism cranio-facial sever, coma GCS=5pct, contuzie cerebrala severa, hematom epicranian voluminos, plăgi contuze scalp, fractura stanca temporala stânga cu otoragie stânga, fracturi complexe masiv facial, fractura tibie dreapta, partea vătămata necesitând pentru vindecare un număr de circa 80 zile de îngrijiri medicale, s-a stabilit acordarea unei sume de 500 RON/zi de îngrijire medicala, rezultând suma de 40.000 RON daune morale.

Pentru daunele materiale au fost depuse înscrisuri justificative pentru suma de 591,62 RON, pentru cheltuieli rezultate direct din vătămarea produsa petentului in urma evenimentului rutier reclamat, conform dispozițiilor art. 50 alin. (1) lit. d) din Norma ASF nr. 23/2014, după cum urmează: bonfiscal nr. x/25.12.2015-100,05 RON (ev combustibil); bon fiscal nr. x/29.12.2015 - 16,39 RON (ev medicamente);chitanța nr. x/26.11.2015 - 20,88 RON (ev servicii medicale);chitanța nr. x/05.11.2015 - 38 RON (ev certificat medico-legal);bon fiscal nr. x/04.11.2015-36,44 RON (ev medicamente);bon fiscal nr. x/06.11.2015-32,50 RON (ev medicamente);bon fiscal nr. x/04.11.2015-19,71 Iei (ev medicamente);bon fiscal nr. x/06.11.2015- 12,30 RON (ev medicamente);bon fiscal nr. x/02.11.2015 - 86,85 RON (ev medicamente);bon fiscal nr. x/04.11.2015 - 9 RON (ev medicamente);bon fiscal nr. x/05.11.2015 - 17,50 RON (ev medicamente);bon fiscal nr. x/04.11.2015 - 8 RON (ev medicamente);bon fiscal nr. x/04.11.2015 - 194 RON (ev medicamente).

Având in vedere faptul ca nu exista criterii legale de determinare a sumelor datorate cu titlu de daune morale pentru vătămări corporale, recurenta a avut in vedere următoarele aspecte: - Petenta a necesitat spre vindecare 80 de zile de îngrijiri medicale conform certificatului medico-legal, prezentând diagnosticul detaliat mai sus; - Leziunile suferite, prin ele insele, au pus in pericol viata victimei; - Petentei nu î-a fost afectata capacitatea de munca; - Petenta nu a fost încadrata in grad de handicap, respectiv vindecarea s-a făcut fara constituirea de sechele morfo-functionale; - Despăgubirea a fost cuantificata astfel: daune materiale: 591,62 RON, daune morale: 40.000 RON = 80 x 500 RON/zi de îngrijire medicala; Total despăgubire - 40.591,62 RON.

Fondul de Garantare a Asiguraților garantează plata creanțelor de asigurare in virtutea principiului protecției consumatorului produselor si serviciilor de asigurări, iar nu ca obligații proprii ale recurentei, obligația fiind născuta din raportul contractual al asiguratului sau beneficiarului asigurării cu asigurătorul.

Fondul de Garantare a Asiguraților instrumentează dosarele de dauna, analizează cererile de plata si înscrisurile anexate acestora in conformitate cu dispozițiile art. 13 alin. (3) din Legea 213/2015 "in vederea efectuării plății sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul procedează la verificarea dosarelor de daună și a creanțelor de asigurări înregistrate în evidențele sale, ținând seama de normele aplicabile în materie și de condițiile de asigurare generale și specifice prevăzute în contractele de asigurare încheiate cu asigurătorul față de care s-a stabilit starea de insolvență."

De asemenea art. 21 alin. (2) din Norma ASF nr. 16/2015 reiterează acest aspect si vine in completare "in vederea efectuării plății sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, Fondul procedează la verificarea documentelor justificative anexate de petent în susținerea cererii de plată, a dosarelor de daună și a evidențelor preluate de la asigurător, conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare."

În subsidiar, recurentul arată că la data analizării cererii de plata, petenta in calitate de creditor de asigurare nu a atins plafonul de garantare prevăzut de lege. In acest sens, recurentul invocă dispozițiile art. 4 alin. (1) Ht. e) coroborat art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015, si anume, Fondul de garantare a asiguraților poate accepta la plata creanțele de asigurare stabilite ca fiind certe, lichide și exigibile în limita unui plafon de garantare de 450.000 RON pe un creditor de asigurare al unui asigurător în faliment.

Recurentul a mai invocat dispozițiile Normei A.S.F. nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civila pentru prejudicii, pe dispozițiile Legii nr. 213/2015 privitoare la scopul constituirii FGA, pentru a evita discrepante intre sumele solicitate de creditori de asigurări pentru servicii similare si pentru a asigura respectarea principiului echității in ceea ce privește soluționarea cererilor de plata formulate de aceștia.

Fata de considerentele arătate in prezenta decizie, în temeiul art. 13 alin. (5) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraților, coroborat cu art. 19 din Legea nr. 503/2004 republicata, cu modificările ulterioare, Fondul de Garantare a Asiguraților a emis decizia atacată.

A arătat recurenta că soluția instanței de fond este neîntemeiata, iar instanța de fond nu a apreciat corect starea de fapt raportat și la dispozițiile L 213/2015 și la scopul constituirii FGA, constituire și funcționare, care nu este un asigurător sau reasigurător.

A mai arătat recurentul că față de art. 13, alin. (3) din Legea nr. 213/2015 și de art. 21, alin. (2) din Norma 16/2015 a ASF, FGA a procedat si a analizat cererea reclamantului si a înscrisurilor depuse de acesta si a înscrisurilor existente in dosarul de dauna preluat de FGA de la asigurătorul C. S.A., in baza legii, FGA nefiind un asigurător sau reasigurător, ci funcționează ca o schemă de garantare în domeniul asigurărilor, care are ca scop protejarea creditorilor de asigurări de consecințele insolvenței unui asigurător si resursele financiare ale FGA.

În conformitate cu art. 5 alin. (1) din L 213/2015, FGA beneficiază de o posibilitate de finanțare subsidiară în acele situații excepționale în care nu poate plăti compensațiile către creditorii de asigurare.

Rațiunea legiuitorului pentru includerea acestei prevederi este faptul că, depozitele și plasamentele Fondului nu sunt garantate, asigurându-se prin acest articol o "plasă de siguranță" pentru Fond însuși.

Având în vedere că principalul scop al Fondului este acela de garantare a creditorilor de asigurări FGA este obligat sa acționeze ca un profesionist în gestionarea acestor fonduri, fiind în cunoștință de cauză în ceea ce privește riscurile diminuării nejustificate a resurselor FGA, prin acordarea fara analiza a cererilor depuse de petenti la FGA, aceasta fiind si rațiunea introducerii in textul de lege a obligativității intrumentarii distincte a dosarelor de dauna de către FGA și al adoptării unei proceduri interne de analiză a cererilor al căror obiect este acordarea de daune-morale.

Arată recurentul că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că acordarea de daune morale trebuie să aibe un caracter reparator și nu compensator.

Instanța de fond a acordat o sumă de 40.000 de euro pentru 70-75 de zile de îngrijiri medicale, adică o sumă de 2533 RON/zi de îngrijire medicală în condițiile în care în practica instanțelor civile media acordată este undeva la 1.000-1.200 RON/zi de îngrijiri medicale.

Departe de a minimaliza importanța evenimentului și a suferințelor reclamantului-intimat considerăm că suma este mult prea mare chiar și pentru un asigurător cu atât mai mult pentru FGA care nu are resurse nelimitate și instanțele sunt obligate a avea în vedere aceste aspecte.

Este de notorietate faptul că, au fost declarați în faliment doi mari asigurători (C. și B.) cu o cotă foarte mare de piață în asigurările de tip RCA (care duc la plata de daune morale) și astfel au fost înregistrate la FGA un număr aproximativ de cea 120.000 de cereri.

Recurentul nu invocă o lipsă a fondurilor, în acest moment și în acest caz, dar a înțeles să facă aceste mențiuni dat fiind faptul că, instanțele, prin acordarea de daune mari sau foarte mari (chiar și pentru asigurători) s-au îndepărtat mult de la caracterul reparator al acordării de daune morale.

Pentru a oferi totuși un criteriu de cuantificare legiuitorul prin prevederile din Normele de aplicare ale Ordinului nr. 14/2011 sau Ordinul 23/2014 face trimitere expresă ca și criteriu de cuantificare Ia practica și jurisprudența existentă, ca fiind unul dintre criteriile de apreciere a acestor tipuri de daune.

Din considerentele hotărârii nu rezultă faptul că instanța ar fi avut în vedere jurisprudența în materie.

Un alt criteriu pe care instanța de judecată trebuia să-1 aibă în vedere la stabilirea daunelor acordate era nu numai jurisprudența dar și principiul echității despre care se face vorbire în mod constant în doctrina referitoare la astfel de daune.

În ceea ce privește principiul echității, acesta nu a fost avut deloc în vedere de către instanță, deoarece el ar fi impus ca despăgubirile acordate să fie direct proporționale cu prejudiciul produs.

Din analiza textelor legale care reglementează autorizarea, organizarea și funcționarea asigurătorilor și polițelor RCA - contract "forțat" - rezultă faptul că, în ceea ce privește stabilirea cuantumurilor indemnizațiilor de despăgubire solicitate cu titlu de daune morale - acestea pot fi stabilite prin acordul păgubit-societate de asigurare fără a fi nevoie de intervenția instanței de judecată. |

De aceasta asigurătorii au inspectori de daune specializați și se încheie tranzacții amiabile fără a mai fi necesare procese, sau se încheie astfel de tranzacții în timpul proceselor pentru a evita pronunțarea de hotărâri cu caracter punitiv de către instanțe.

Recurgerea la o procedură internă standardizată nu este de natură a contraveni vreunei prevederi legale și nici de a leza dreptul persoanei îndreptățite de a primi daune morale, ci, dimpotrivă, are rolul de a asigura transparența în procesul adoptării soluției administrative, precum și al unui tratament echitabil pentru fiecare dintre persoanele îndreptățite la primirea unor astfel de despăgubiri, fiind relevantă în adoptarea acestei practici și împrejurarea că, potrivit art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015, "Plata de către Fond a creanțelor de asigurări stabilite ca fiind certe, lichide și exigibile se face în limita unui plafon de garantare de 450.000 RON pe un creditor de asigurare al asigurătorului aflat în faliment".

Așadar, de vreme ce FGA nu poate efectua plăți cu titlu de despăgubiri peste suma de 450.000 RON, iar persoanele îndreptățite a primi daune morale au tendința de a solicita sume aflate la limita maximă a plafonului de garantare, indiferent de gravitatea leziunilor suferite, a numărului de zile de îngrijiri medicale, a consecințelor de ordin fizic și psihic concrete și particulare fiecărui individ, a activităților profesionale și/sau de recreere care nu mai pot fi effectuate sau care ar presupune eforturi suplimentare, apare ca fiind absolut obiectivă și rezonabilă necesitatea resimțită de FGA de a recurge la criterii precise, cu aplicabilitate generală, pentru a diferenția fiecare situație particulară dintre multiplele care se pot ivi în practica FGA.

Cum gravitatea prejudiciului moral este un criteriu de stabilire a cuantumului indemnizației, numai orientativ și nu exact, pe lângă acesta trebuie avut în vedere și criteriul echității, aspect ce se impune prin aceea că suma de bani acordată cu scopul acoperirii prejudiciului moral, trebuie să fie justă, echitabilă și nu exagerată, ținându-se cont de criteriul gravității prejudiciului moral, dar și de criteriul echității.

Apreciind în concret caracterul prejudiciului moral, instanța de apel a concluzionat că un prejudiciu moral este grav atunci când constă în alterarea gravă a integrității fizice sau mentale a persoanei vătămate, a capacității sale de muncă, sau atunci când este extrem de importantă valoarea morală căreia i se aduce atingere, or, în speța de față, din probele administrate în cauză a rezultat fără îndoială că reclamantului i s-a pricinuit o suferință psihică, însă nu de o asemenea amploare și gravitate, care să necesite compensarea cu suma de 100.000 Iei, cum s-a dispus prin sentința atacată. (ÎCCJ - Decizia nr. 1179/2011 pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2011).

De asemenea, recurentul-pârât a făcut trimitere la un raport de expertiză medico-legală efectuat de prof. dr. D., Dr. E., Dr. F. din cadrul IML Cluj-Napoca.

In cazul asigurărilor RCA, asiguratul este cel vinovat de producere a evenimentului rutier, este cel care răspunde delictual insa, patrimonial răspunde asigurătorul, legiuitorul stabilind obligativitatea încheierii acestor tipuri de asigurări raportat la impactul social in ceea ce privește circulația pe drumurile publice.

Se cunoaște importanța rolului jucat de principiul cauzalității în procesul de determinare a prejudiciului reparabil. Raportul de cauzalitate reprezintă, concomitent, atât o condiție indispensabilă pentru angajarea răspunderii civile, cât și măsura întinderii acesteia. Cu alte cuvinte, prejudiciul dovedit de către o persoană nu prezintă interes juridic decât în măsura în care el se constituie într-o urmare a faptei generatoare de răspundere.

Divizarea prejudiciului, în direct și indirect, a avut ca punct de pornire, atât pentru literatura de specialitate, cât și pentru practica judiciară, art. 1.533 fraza a doua din C. civ. român actual: "daunele-interese nu cuprind decât ceea ce este consecința directă și necesară a neexecutării obligației", normă juridică despre care s-a afirmat și se afirmă că are valoarea unei norme generale, cu aplicabilitate în întreaga materie a răspunderii civile reparatorii, dând "expresie unei legături de cauzalitate care constituie criteriul de stabilire a domeniului de aplicare a acestei răspunderi, care nu este și nu poate fi fără hotar".

Prejudiciul direct este cel care se află într-o legătură de cauzalitate bine caracterizată, certă, cu fapta ilicită, fiind urmarea necesară a acesteia, pe când prejudiciul indirect este cel care se află atât de departe în lanțul cauzal, încât este aproape imposibil să fie atașat faptei generatoare de răspundere, socotindu-se că nu are nicio legătură cu aceasta, neputând constitui nici măcar o condiție favorizatoare a concretizării acesteia.

Tinand cont de aceste aspecte, precum și de susținerile formulate prin prezentul recurs arată recurentul că, FGA a stabilit corect cuantumul daunelor morale, raportandu-se, in lipsa unor criterii și limite legale, la un criteriu obiectiv și rezonabil (zilele de ingrijiri medicale) si in baza procedurii interne care a fost stabilita in raport de practica instanțelor judecătorești.

Suma de 170.000 RON, solicitată de reclamanta-intimată cu titlu de daune morale în prezenta cauză, este vădit disproporționată față de toate elementele ce circumscriu prejudiciul de natură morală ce se cere a fi acoperit prin această despăgubire.

În acest context, fiind vorba de prejudicii morale ele nu pot fi reparate strict prin echivalentul lor în bani, întrucât valorile ocrotite nu pot fi evaluate în bani, existând practic o incompatibilitate între natura nepatrimonială a prejudiciului și caracterul patrimonial al despăgubirii.

Faptul că, reparația trebuie să fie una echitabilă presupune că nu se poate ignora natura valorilor nesocotite dar și că ea nu se poate constitui în temei al înavuțirii, întrucât, în caz contrar, s-ar deturna finalitatea acordării unor astfel de daune, care, așa cum s-a menționat, trebuie să se producă, în primul rând, pe plan afectiv și moral.

"Or, este important de relevat că vătămările corporale pricinuite apelantului-reclamant în urma accidentului produs din culpa asiguratului R.C.A. al societății pârâte (apelante), conform concluziilor raportului de expertiză medico-legală întocmit în prezenta cauză, nu au determinat pierderea unui simț sau organ și nu au provocat alte consecințe grave ori iremediabile", Decizia 169/29 ianuarie 2016 a CAB, secția civilă - litigii cu profesioniștii -Apel.

Și-n cazul dedus judecății petentul a necesitat spre vindecare 75 de zile de ingrijiri medicale, conform certificat medico-legal, prezentând diagnosticul detaliat, leziunile suferite, prin ele insele, nu au pus in pericol viata victimei, petentului nu i-a fost afectata capacitatea de munca și petentul nu a fost incadrat in grad de handicap, respectiv vindecarea s-a făcut fara constituirea de sechele morfo-functionale.

Concluzionând, fata de cele menționate prin prezentul recurs, recurentul solicită instanței de recurs să caseze sentința recurata si prin rejudecarea litigiului pe fond să se constate că decizia FGA este legala si temeinica și în subsidiar să procedeze la o judecată în echitate și păstrând principiul proporjionalității și justului echilibru între natura valorilor lezate și sumele acordate să acorde o sumă proporțională raportat la situația concretă.

Intimata-reclamantă nu a depus întâmpinare.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând criticile invocate în recurs, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Din situația de fapt rezultată din actele și lucrările dosarului a rezultat că la data de 11.10.2015 a avut loc un accident de circulație din culpa conducătorului autovehiculului cu nr. de înmatriculare x, soldat cu vătămarea corporala a reclamantei A..

În urma accidentului, reclamanta a suferit un traumatism cerebral sever, fiind în stare de comă timp de o săptămână. A fost internată în spital în perioada 11.10.2015-27.10.2015, fiind supusă mai multor intervenții chirurgicale.

Din actele medicale depuse la dosar a rezultat că aceasta a suferit în urma accidentului de traumatism cranio-cerebral sever; coma GCS, 5 pct; contuzie cerebrala severa; hematom epicranian voluminos; plăgi contuze ale scalpului; fractura stanca temporala stânga cu otoragie; fracturi complexe masiv facial; fractura a mandibulei; contuzie cerebrala in focar; hemoragie traumatica secundara si recurenta; traumatism cranio-facial prin accident rutier; tumefactie hemifata stânga; plaga suturata frontala stânga, ureche stânga cu lichid serohematic; pneumocefalie; fronto-parietal median cicatrice violacee de 5 cm cu urma firului de sutura; parieto-occipital median cicatrice de 6 cm, cu urma firului de sutura; hemoragie subconjunctivala bilaterala minima peripupilara; imobilizare intermaxilara cu ațele metalice si tracțiune elastica; submandibular stânga zona hiperpigmentata de 20/10 cm; submandibular dreapta zona hiperpigmentata neomogena, situata preapuricular, cervical lateral si posterior dreapta de 25/15 cm., fractura a diafizei tibiei cu fractura fibulei; pe gamba stânga 1/3 medie anterior, cicatrice violacee de 4/2 cm, cu crusta bruna parțial detașată; pe genunchiul drept si gamba dreapta 1/3 superior cicatrice postoperatorie de 8 cm lungime, cu urma firelor de sutura; pe gamba dreapta 1/3 superioara intern cicatrice violacee de 1,5 cm, cu urma firului de sutura iar in 1/3 inferioara intern, cicatrice violacee de 1 cm, cu urma firului de sutura; pe gamba dreapta fata anterioara si interna in totalitate, echimoza gălbui-verzuie, neomogena de 30/15 cm.

Potrivit certificatului medico legal nr. 874/C/1902 din data de 05.11.2015 eliberat de Serviciul Județean de Medicina Legala Teleorman, reclamanta a necesitat 70-80 zile de îngrijiri medicale, iar leziunile au pus în primejdie viața reclamantei.

La data evenimentului, autovehiculul cu nr. de înmatriculare x era asigurat RCA la S.C. B. S.A., conform poliței de asigurare nr. x.

Prin cererea de plata nr. x/12.09.2016 înregistrata la Fondul de Garantare a Asiguraților, reclamanta A. a solicitat sa fie despăgubită din disponibilitățile F.G.A. cu suma de 170.000 RON, reprezentând prejudiciul suferit in urma evenimentului rutier din data de 11.10.2015, ulterior majorându-si pretențiile.

Prin decizia nr. 17374/26.10.2018, Fondul de Garantare a Asiguraților a acordat reclamantei despăgubiri în cuantum de 40.591,62 RON, din care daune materiale în cuantum de 591,62 RON și daune morale în cuantum de 40.000 RON, și a respins la plata diferența dintre suma solicitată și cea acordată.

Pentru a stabili această sumă, Fondul de Garantare a Asiguraților a reținut că vătămarea corporală a provocat reclamantei un traumatism cranio-facial sever, coma GCS, contuzie cerebrala severa, hematom epicranian voluminos, plăgi contuze scalp, fractura stanca temporala stânga cu otoragie stânga, fracturi complexe masiv facial, fractura tibie dreapta, partea vătămata necesitând pentru vindecare un număr de circa 80 zile de îngrijiri medicale și a stabilit acordarea unei sume de 500 RON/zi de îngrijire medicală, rezultând suma de 40.000 RON daune morale.

Prin cererea ce formează obiectul acestui dosar, reclamanta a criticat decizia FGA, fiind nemulțumită de sumele stabilite cu titlul de despăgubiri, solicitând majorarea despăgubirilor.

Susținerile recurentului privind faptul că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că acordarea de daune morale trebuie să aibe un caracter reparator și nu compensator, că gravitatea prejudiciului moral fiind un criteriu de stabilire a cuantumului indemnizației, orientativ și nu exact, trebuie avut în vedere și criteriul echității, în sensul că suma de bani acordată trebuie să fie echitabilă și nu exagerată, iar daunele morale acordate sunt neechitabile, sunt nefondate.

Înalta Curte reține că, în absența unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale, acestea se stabilesc în raport cu consecințele negative suferite de victima accidentului, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea și consecințele traumei fizice și psihice suferite ori în ce măsură a fost afectată situația familială, socială și profesională.

Despăgubirile pentru acoperirea prejudiciului moral trebuie să fie rezonabile, aprecierea și cuantificarea acestora să fie justă și echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real și efectiv produs victimei și suferite de aceasta, în așa fel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a celui îndreptățit să pretindă și să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.

Prima instanță, analizând chestiunea despăgubirilor cuvenite reclamantei în urma accidentului de circulație a cărui victimă a fost aceasta, a reținut în mod corect dispozițiile art. 1381 alin. (1) C. civ., potrivit cărora "orice prejudiciu dă dreptul la reparație’’, art. 1385 alin. (1) C. civ., care prevăd că "prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel’’, art. 1391 alin. (1) C. civ., care prevăd că pentru repararea prejudiciului nepatrimonial "în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață socială și familială’’.

A reținut, de asemenea, în mod corect, incidența disp. art. 252 C. civ. potrivit cărora: "orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane, cum sunt viața, sănătatea, integritatea fizică și psihică, demnitatea,…’’, precum și, potrivit art. 253 alin. (4) C. civ., faptul că, persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile’’.

Raportat la situația de fapt rezultată din actele și lucrările dosarului, instanța de control judiciar constată că prima instanță a evaluat despăgubirile morale pe baza mai multor criterii: consecințele negative suferite de reclamantă, atât pe plan fizic, cât și pe plan psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care reclamantei i-au fost afectate viața socială și familială, criteriul echității care presupune existenta unei corespondențe între prejudiciul încercat și dimensiunea despăgubirii.

Pe baza acestor criterii, suma stabilită trebuie să reprezinte o justă și reală despăgubire, cu efect de satisfacție și în același timp să nu reprezinte venituri necuvenite. Prima instanță a avut în vedere în mod corect asigurarea unei sume echitabile în raport cu suferința fizică și psihică suferită de reclamantă.

Criteriile și valorile stabilite prin procedura internă a pârâtei, privind soluționarea pretențiilor izvorâte din vătămări corporale sau decese, în cadrul căreia sunt stabilite de către Fondul de Garantare a Asiguraților criterii proprii de determinare a sumelor datorate cu titlul de daune morale, nu reprezintă criterii legale, ele neavând caracter obligatoriu pentru instanță, care, dimpotrivă, este ținută de aplicarea legii în materie, respectiv a principiului reparării integrale a prejudiciului consacrat prin art. 1385 alin. (1) C. civ. "prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel’’.

Instanța de fond, observând din analiza pârâtului că acesta a abordat chestiunea despăgubirilor acordate reclamantei dintr-o perspectivă pur matematică, acestea fiind stabilite prin raportare doar la numărul de zile de îngrijiri medicale menționate în certificatul medico-legal și fiind ignorate suferințele fizice și psihice suportate de reclamantă în momentul accidentului cât și ulterior, în urma intervențiilor și procedurilor medicale la care aceasta a fost supusă, a reținut împrejurări relevante pentru stabilirea prejudiciului, precum faptul că leziunile produse reclamantei i-au pus în pericol viața, în urma accidentului reclamanta suferind un traumatism cranian sever, având o contuzie cerebrală severă, hematom epicranian voluminos, fractură stâncă temporală stângă, fracturi complexe masiv facial, aceasta intrând în comă de gradul 5. nici suferințele psihice ale reclamantei legate de faptul că, deși avea la data accidentului 26 de ani, a fost redusă la o stare de dependență de îngrijirile părinților și a fost privată de starea de bine specifică vârstei, chiar dacă doar o perioadă limitată de timp.

În raport de aceste împrejurări, susținerile recurentului nu constituie argumente temeinice din care să rezulte nelegalitatea sentinței prin care instanța de fond, pe baza probatoriului administrat, a constatat că suma de 40.000 RON stabilită de pârât prin decizia nr. 17374/26.10.2018 nu asigură o reparație justă, adecvată, echitabilă și necesară a prejudiciului moral încercat de reclamantă, motiv pentru care a aprecit că se impune suplimentarea despăgubirilor morale cu suma de 40.000 de RON.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivele de recurs fiind nefondate.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 1649 din 07 mai 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII – a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 23 septembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.