ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 344/2021

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 21.11.2017 sub nr. x/2017, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea deciziei nr. 10276/20.10.2017 și obligarea pârâtului la plata sumelor de 16.955,81 RON daune materiale și 70.000 RON daune morale, plus dobânda legală aferentă acestor sume de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 38/2015 a Judecătoriei Câmpeni, jud. Alba, pronunțată în dosarul penal nr. x/2014, respectiv 28.05.2015 și până în momentul plății integrale, cu cheltuieli de judecată.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 1176 din 14 martie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților. S-a anulat Decizia nr. 10276 din 20.10.2017. A fost obligat pârâtul să soluționeze pe fond cererea de plată transmisă prin e-mail la data de 24.01.2016. S-a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs pârâtul criticând-o pentru motive de nelegalitate circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.: - prima instanță a apreciat în mod greșit, faptul că de la adresa de e-mail a reprezentantului convențional al reclamantei a fost transmis pe adresa pârâtului, un email care conține ca atașament cererea de plată; - sentința atacată cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei, iar motivarea dată de prima instanță soluției de admitere în parte a acțiunii considerând că a fost depusă în termenul legal cererea de plata nr. x din 27.07.2017 (data comunicării prin poștă electronică fiind 21.07.2017) este greșită și contravine situației de fapt așa cum rezulta din înscrisurile doveditoare administrate ca probe în dosar; - soluția fost data cu nerespectarea art. 14 alin. (1) si alin. (2) din Legea specială nr. 213/2015 și art. 20 alin. (1) din Norma ASF nr. 16/2015; - reclamanta nu face dovada transmiterii textului cererii de plată și nici a confirmării de către Fondul de Garantare a Asiguraților a primirii textului cererii de plată despre care se susține că a fost comunicată la data de 24.01.2016, deși din înscrisurile doveditoare reiese că textul cererii de plată a fost transmis la FGA pentru prima dată la 21.07.2017; - trimiterea unui e-mail fără dovada confirmării transmiterii textului actului (a atașamentului) nu este aptă să producă efecte juridice, astfel că cererea de plată a fost tardiv depusă. S-a solicitat admiterea recursului și, în rejudecare, respingerea ca nefondată a acțiunii în contencios formulată de reclamanta-intimată și menținerea Deciziei FGA nr. 10276 din 20.10.2017, ca fiind legală și temeinic motivată.

Apărările formulate în cauză Intimata - reclamantă nu a formulat întâmpinare.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente: Argumente de fapt și de drept relevante Prin cererea de plată înregistrată la pârâtul FGA sub nr. x din 27 iulie 2017, reclamanta a solicitat să fie despăgubită din disponibilitățile F.G.A. cu suma de 16.955,81 RON, - reprezentând despăgubiri materiale și 70.000 RON, daune morale, la care solicită aplicarea dobânzii legale aferentă acestor sume, calculată de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 28/2015 pronunțată de Judecătoria Câmpeni în dosarul penal nr. x/2014 (hotărâre rămasă definitivă prin decizia penală nr. 559/28.05.2015 a Curții de Apel Alba-Iulia). Despăgubirile materiale și daunele morale au fost solicitate ca urmare a vătămării corporale suferite de reclamanta A. în urma accidentului rutier din data de 12.12.2013, de către auto marca x asigurat cu contractul de asigurare obligatorie certificată, conform prevederilor art. 2200 alin. (2) C. civ., cu Polița de asigurare RCA seria x nr. x emisă la data de 02.09.2013 de B. S.A., pentru perioada asigurată începând de la data de 02.09.2013 până la 01.03.2014. La data de 21.07.2017 a fost transmis pe adresa de e-mail a pârâtului, x@x.ro, un email din partea reprezentantului convențional al reclamantei A., avocat C., prin care s-a adresat întrebarea dacă s-a primit cererea de plată transmisă printr-un email în data de 24.01.2016. În urma verificărilor efectuate, pârâtul a constatat că, la adresa x@x.ro, nu a fost primit email-ul la care se referă reprezentantul convențional al reclamantei și care să conțină ca atașament cererea de plată formulată de reclamantă. Având în vedere aspectele constatate, pârâtul a emis Decizia nr. 10276/20.10.2017, prin care s-a dispus respingerea cererii de plată ca fiind tardiv formulată, reținându-se că nu a fost respectat termenul de decădere de maxim 90 de zile prevăzut de art. 14 alin. (1) teza I din Legea nr. 213/2015 - care a început să curgă de la data de 28 aprilie 2016 (care este data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de deschidere a procedurii de faliment a B.) și s-a împlinit la data de 28 iulie 2016. În drept, s-a invocat prin motivele de recurs greșita aplicare a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015 potrivit cărora: "În vederea încasării indemnizațiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanță de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data nașterii dreptului de creanță, atunci când acesta s-a născut ulterior. Cererea-tip de plată va fi prevăzută în reglementările emise în aplicarea prezentei legi."; și a dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Norma ASF nr. 16/2015, care prevăd că: "Pentru încasarea de la Fond a indemnizațiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanță de asigurări împotriva societății de asigurare trebuie să completeze o cerere de plată motivată în acest sens, conform modelului prevăzut în anexa nr.

Cererea de plată se poate depune începând cu data publicării deciziei Autorității de Supraveghere Financiară de închidere a procedurii de redresare financiară, în condițiile art. 22 din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare, și în maximum 90 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment. Pentru creanțele de asigurări născute ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de deschidere a procedurii de faliment, cererea de plată poate fi depusă în maximum 90 de zile de la data nașterii dreptului de creanță al creditorului de asigurări. Cererea de plată se adresează Fondului și se depune la sediul acestuia, direct sau prin poștă, cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, prin poșta electronică ori prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia. Cererea de plată se poate depune și la mandatarii desemnați de către Fond în acest scop. La cererea de plată se anexează, în copie legalizată, actele/înscrisurile doveditoare ale sumelor pretinse cu titlu de creanțe de asigurări. în cazul imposibilității de prezentare a actelor/înscrisurilor doveditoare în copie legalizată, petentul poate să prezinte copii ale acestora sau poate depune o declarație pe propria răspundere, în sensul susținerii acestor documente justificative. Declarația pe propria răspundere dată de petent în susținerea documentelor justificative este prevăzută în anexa nr.

În cuprinsul cererii de plată se va preciza motivul imposibilității de depunere a înscrisurilor justificative." Înalta Curte constată netemeinicia motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., invocat de recurentul - pârât. Criticile circumscrise acestui motiv, care privesc expunerea de către judecătorul fondului a unor motive străine de natura cauzei, reprezintă, în fapt, aprecieri de fond asupra considerentelor hotărârii, cărora instanța de recurs le va răspunde în cadrul analizei motivului prevăzut de pct. 8 al art. 488 din C. proc. civ. Strict procedural, pentru a fi incident acest caz de casare motivarea ar trebui să cuprindă numai motive străine de natura cauzei, însă Înalta Curte constată că hotărârea primei instanțe cuprinde cerințele cerute de dispozițiile art. 425 din C. proc. civ., având în vedere stabilirea în considerente a situației de fapt, a încadrării în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Analizând sentința atacată și din perspectiva criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată legalitatea acesteia. Prima instanță a reținut, în raport de înscrisurile depuse la dosar, coroborate cu cele de la filele x, că reclamanta a făcut dovada transmiterii înăuntrul termenului legal de 90 de zile a cererii de plată, la data de 24.01.2016, de la adresa de email a reprezentantului convențional al reclamantei, avocat_x@x.com, fiind transmisă pe adresa pârâtului, office @fgaromania.ro, un email care conține ca atașament cererea de plată formulată de reclamantă, existând și confirmarea primită din partea yahoo în acest sens. Înalta Curte constată, având în vedere cronologia demersurilor efectuate de către intimata - reclamantă, că solicitarea inițială, formulată prin poștă electronică la data de 24 ianuarie 2016, reprezintă o veritabilă cerere de plată, în sensul prevăzut de art. 14 din Legea nr. 213/2015. Nu poate fi reținută o conduită pasivă a reclamantei, aceasta depunând diligențele necesare în vederea încasării despăgubirilor stabilite cu caracter definitiv prin sentința penală nr. 28/2015 pronunțată de Judecătoria Câmpeni Dispozițiile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 permit transmiterea cererii de plată și prin poștă electronică, iar împrejurarea că persoana responsabilă cu primirea corespondenței în format electronic nu a observat email-ul transmis de către apărătorul ales al intimatei - reclamante și nu a printat atașamentul, sau nu a observat lipsa atașamentului în vederea înregistrării dosarului de plată, nu poate fi imputată decât recurentului - pârât. De asemenea, raportat la dispozițiile art. 16 din Legea nr. 213/2015, care prevăd că "În toate cazurile în care consideră că este necesar, comisia specială poate solicita petenților completarea documentației și/sau precizarea ori furnizarea de informații suplimentare cu privire la cererea de plată a acestora. Informațiile solicitate se transmit comisiei, sub sancțiunea respingerii cererii, în termen de cel mult 10 zile de la data primirii solicitării acesteia", reclamanta avea așteptarea legitimă ca, în situația în care cererea sa adresată pârâtului nu îndeplinea condițiile de formă, să i se solicite complinirea eventualelor lipsuri. In concluzie, întrucât reclamanta a dovedit faptul că a formulat cererea de plată înăuntrul termenului legal de 90 de zile, transmițând-o pârâtului prin email, la data de 24.01.2016, Decizia nr. 10276/20.10.2017, prin care s-a dispus respingerea cererii de plată ca fiind tardiv formulată, în mod corect a fost anulată de prima instanță. 6. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.