ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 776/2023

Ședința publică din data de 15 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a IX a contencios administrativ și fiscal la data de 21.01.2021 sub nr. x/2021, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, a solicitat anularea Deciziei nr. 25499/22.12.2020 emisă de pârât și, pe fond, admiterea cererii de plată a sumei de 6.894,56 RON, achitată în dosarul x, cerere înregistrată sub nr. x/24.03.2017; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 895 din 09.06.2021, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal:

(i) a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților;

(ii) a anulat Decizia nr. 25499/22.12.2020;

(iii) a obligat pârâtul să soluționeze cererea de plată cu luarea în considerare a motivelor prezentei cereri;

(iv) a respins în rest cererea ca neîntemeiată;

(v) a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul-pârât a criticat sentința recurată sub următoarele aspecte:

- hotărâre a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 27 din Norma nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule coroborat cu art. 13 alin. (3) din Legea nr. 213/2015, în condițiile în care instanța de fond a reținut că autoturismul marca x deținea la data evenimentului rutier, respectiv 22.12.2016, o poliță RCA valabil emisă de către B.;

- hotărârea fost dată cu nerespectarea principiului contradictorialității și a rolului activ al instanței în ceea ce privește administrarea probelor, în sensul că, deși a reținut că polița de asigurare nu a fost declarată falsă, nu a pus în discuția contradictorie a părților, din oficiu, necesitatea emiterii unei adrese către intimata-reclamantă prin care să solicite depunerea poliței de asigurare în original, încălcând astfel prevederile art. 14 alin. (6), art. 22 alin. (2) și ale art. 224 C. proc. civ.

- din verificările efectuate în baza de date C. la Secțiunea "căutare polițe RCA" https://www.x.ro/ro/polite-rca nu reiese faptul că acest autoturism ar deține o polița valabilă la data de 22.12.2016, indiferent de modalitatea de căutare serie caroserie/nr. de înmatriculare.

- B. S.A.. prin lichidatorul judiciar C.LT.R. a infirmat valabilitatea poliței de asigurare nr. x cu nr. de înmatriculare x ori cu serie sasiu x.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Preliminar analizei, se impune precizarea că, deși recurentul-pârât a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în dezvoltarea motivelor de recurs a formulat și critici constând în nesocotirea unor principii fundamentale ale procesului civil, care se circumscriu dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., motiv pentru care criticile formulate vor fi analizate prin prisma prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. .

În fapt, pentru valorificarea dreptului de regres, reclamanta A. S.A, prin cererea înregistrată sub nr. x/24.03.2017, în baza poliței de asigurare RCA nr. x emisă de S.C. B..A., a solicitat pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraților, plata sumei de 6.894,56 RON, reprezentând despăgubirea achitată de societatea reclamantă în urma producerii evenimentului rutier din data de 22.12.2016.

Prin Decizia nr. 25499/22.12.2020, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a respins cererea de plată, în temeiul art. 13 alin. (3) din Legea 213/2015 și art. 21 alin. (2) din Norma ASF 16/2015, coroborate cu dispozițiile art. 27 pct. 4 din Norma nr. 23/2014, reținând că lipsește răspunderea asigurătorului B..A. pentru evenimentul din data de 22.12.2016, întrucât polița RCA nr. x emisă de B..A. nu era valabilă la data producerii evenimentului rutier.

Intimata-reclamantă a solicitat anularea Deciziei nr. 25499/22.12.2020 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților, iar prin sentința recurată, instanța de fond a admis acțiunea, a anulat decizia contestată și a obligat pârâtul să soluționeze pe fond cererea de plată.

În esență, prima instanță a reținut că reclamanta a făcut dovada valabilității contractului de asigurare, polița de asigurare RCA nr. x emisă de S.C. B..A., valabilă la data producerii evenimentului rutier, a fost încheiată prin intermediul unui broker de asigurare purtând ștampila B..A. fiind atașată la cererea de despăgubire. Totodată, a reținut că înscrisul în discuție nu a fost declarat drept fals iar corespondența purtată cu lichidatorul judiciar sau interogarea bazei de date C. nu pot înlătura efectele recunoscute de lege decurgând din încheierea poliței de asigurare.

Soluția curții de apel este împărtășită și de instanța de control judiciar întrucât reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Efectuând propria evaluare a actelor și lucrărilor dosarului pentru a răspunde criticilor formulate în recurs, Înalta Curte reține următoarele:

O primă critică de nelegalitate invocată de recurentul-pârât, care se subsumează motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., vizează nerespectarea principiului contradictorialității și a rolului activ al judecătorului în ceea ce privește administrarea probelor.

În concret, recurentul susține că instanța de fond nu a pus în discuția contradictorie a părților, din oficiu, necesitatea emiterii unei adrese către intimata-reclamantă prin care să solicite depunerea poliței de asigurare în original, pentru ca, ulterior, să rețină în considerente că " înscrisul în discuție nu a fost declarat drept fals", încălcând astfel prevederile art. 14 alin. (6), art. 22 alin. (2) și ale art. 224 C. proc. civ.

Critica este nefondată, întrucât la termenul de judecată din data de 09.06.2021 instanța de fond a pus în dezbaterea contradictorie a părților probele solicitate și a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, cu respectarea dispozițiilor art. 14 alin. (6) și art. 224 C. proc. civ.

Din perspectiva încălcării prevederilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ., critica este, de asemenea, nefondată întrucât dreptul judecătorului de a cere explicații cu privire la situația de fapt se exercită în legătură cu aspectele menționate de părți în actele de procedură efectuate în cauză, intervenția judecătorului fiind limitată de principiul disponibilității.

Cum, în speță, intimata-reclamantă a solicitat proba cu înscrisurile indicate în cererea de chemare în judecată, iar recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților, prin întâmpinarea depusă la dosar, nu a solicitat alte probe, în afara înscrisurilor atașate întâmpinării, în mod corect instanța de fond a cercetat procesul în baza probelor propuse prin cererea de chemare în judecată și întâmpinare.

De altfel, Înalta Curte reține că, potrivit art. 254 alin. (1) C. proc. civ. "probele se propun, sub sancțiunea decăderii, de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, iar de către pârât prin întâmpinare ..." iar conform art. 254 alin. (6) C. proc. civ. "părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii".

Această din urmă dispoziție legală are ca efect o restrângere a rolului activ al judecătorului, întărindu-se diligența de care partea trebuie să dea dovadă în susținerea și dovedirea pretențiilor sale, respectiv în dovedirea netemeiniciei pretențiilor adversarului.

Prin urmare, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu este incident în speță.

Criticile întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. care vizează aplicarea greșită a dispozițiilor art. 27 pct. 4 din Norma ASF nr. 23/2014 sunt, de asemenea, nefondate.

Potrivit art. 27 pct. 4 din Norma ASF nr. 23/2014 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule prevăd că "Asigurătorul nu acordă despăgubiri pentru: (...) 4. prejudiciile cauzate în situațiile în care nu se face dovada valabilității la data accidentului a asigurării obligatorii RCA sau asigurătorul RCA nu are răspundere".

Raportat la conținutul normei aplicabile și față de situația de fapt reținută în speță, în mod corect a constatat instanța de fond nelegalitatea deciziei contestate.

Potrivit documentelor înaintate recurentului-pârât, la data de 30.06.2016 a fost încheiat contractul de asigurare materializat prin polița de asigurare nr. x cu valabilitate de la data de 01.07.2016 până la data de 31.01.2017, contract încheiat între S.C. B..A. în calitate de asigurător și numita D. în calitate de asigurat, având ca obiect asigurat autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x. Contractul de asigurare poarta semnătură și stampila asigurătorului S.C. B..A..

Polița de asigurare RCA nr. x emisă de S.C. B..A., atașată la dosarului de fond, valabilă la data producerii evenimentului rutier, a fost încheiată prin intermediarul E. S.R.L. și poartă ștampila B., fiind achitată prima de asigurare în cuantum de 242.79 RON la data de 30.06.2016.

Potrivit prevederilor art. 48 alin. (2) din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România: "Contractul de asigurare atestă existența asigurării de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule. Încheierea contractului de asigurare de răspundere civilă pentru pagube produse din accidente de vehicule se dovedește cu polița de asigurare/documentul Cartea verde"

După cum rezultă din documentația depusă la dosar, contrar susținerilor recurentului-pârât, în speță s-a făcut dovada faptului că autoturismul cu numărul de înmatriculare x deținea la data evenimentului, respectiv 22.12.2016, o polița RCA valabilă emisă de către B..A., înscrisul nefiind declarat fals, iar corespondența purtată cu lichidatorul judiciar sau interogarea bazei de date nu poate înlătura efectele recunoscute de lege decurgând din încheierea poliței de asigurare.

Împrejurarea că în urma interogării bazei date C. nu a fost returnat niciun rezultat cu privire la valabilitatea poliței de asigurare pentru autovehiculul cu nr. înmatriculare x, este lipsită de relevanță, întrucât această baza de date este întocmită ca urmare a transmiterii informațiilor privind încheierea polițelor de asigurare de către societățile de asigurare, iar neîndeplinirea acestei obligații cade în sarcina emitentului poliței de asigurare B..A., așa cum prevede art. 10 alin. (1) din Norma nr. 23/2014 potrivit căruia "Asigurătorii emitenți de polițe de asigurare RCA pentru vehicule înmatriculate în Romania au obligația de a transmite către baza de date CEDAM informații complete privind polițele de asigurare RCA încheiate direct sau prin intermediari.

Pentru aceste motive, reținând că intimata-reclamantă a făcut dovada valabilității contractului de asigurare, polița de asigurare fiind atașată la cererea de despăgubire, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente în cauză.

III. Temeiul legal al soluției adoptate

Față de considerentele expuse, constatând că nu există motive pentru reformarea sentinței recurate, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței nr. 895 din 09.06.2021 a Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.