ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 333/2021

Circumstanțele cauzei Prin cererea adresată Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal la data de 28 aprilie 2016 și înregistrată sub număr unic x/2016, reclamanta S.C. "A." S.R.L. Capu Câmpului, județ Suceava a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțare Investiții Rurale București, anularea Deciziei nr. 35719/29.09.2015 de soluționare a contestației formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat sub nr. x/24.08.2015, privind proiectul intitulat "Înființare fermă reproducere suine și procesare primară, localitatea Capu Câmpului, județ Suceava" și pe cale de consecință și anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat sub nr. x/24.08.2015. Prin sentința civilă nr. 312 din 1 martie 2018, Tribunalul Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Suceava și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 77 din 24 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția prescripției, ca nefondată. S-a respins acțiunea în contencios administrativ având ca obiect "anulare act administrativ fiscal", formulată de reclamanta S.C. "A." S.R.L. Capu Câmpului, județ Suceava, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțare Investiții Rurale, ca nefondată.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii, iar pe fond, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, pentru următoarele considerente: - hotărârea instanței de fond este nulă, întrucât motivarea acesteia lipsește cu desăvârșire, raportat la complexitatea materiei și volumul dosarului, judecătorul fondului preluând în conținutul hotărârii pasaje ample din contestație, din decizia atacata, din procesul-verbal de constatare, însă fără a prezenta silogismul judiciar care stă la baza hotărârii; - având în vedere analogia dintre specificul procesului-verbal de constatare a neregulilor (art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011) și un proces-verbal de contravenție, coroborat cu jurisprudenta Curții Europene a Drepturilor Omului în conformitate cu care contravențiile intra în sfera acuzațiilor în materie penală, este incidentă în cauză prezumția de nevinovăție, care nu poate fi răsturnată de aprecierile personale ale reprezentanților echipei de control, nesusținute de dovezi; - instanța a ignorat faptul că este vorba despre 5 ferme de creștere a porcinelor, fiind imposibilă atribuirea, de către concedent, a 5 terenuri în puncte diferite pe harta localității, - a ignorat faptul că terenurile au fost atribuite în baza unor contracte ce poartă aceeași dată întrucât atribuirea lor a fost pusă pe ordinea de zi a aceleiași ședințe de consiliu; - a exclus instanța ipoteza în care mai mulți investitori, care au dorit să dezvolte proiecte economice de amploare, aderând și la o formă de asociere în acest sens, au apelat la know-how-ul unei singure persoane, pe care au considerat-o de încredere și îndeajuns de instruită în domeniu, încât să participe, ca reprezentant convențional, în cele 5 proiecte. A apreciat recurenta că suspiciunile imputate nu pot răsturna, prin simpla lor existență, prezumția de bună credință care guvernează raporturile civile, cu atât mai mult cu cât în speța pendinte nu exista beneficii, proiectul fiind blocat la o etapă îndepărtată de stadiul final.

Apărările formulate de intimată Intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investitiilor Rurale a depus întâmpinare prin care a solicitat in principal să se ia act de puterea de lucru judecat a sentinței nr. 203/13.10.2015 a Curții de Apel Suceava pronunțată în dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia nr. 2715/21.06.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. S-a susținut că motivele care au stat la baza emiterii actelor administrative prin care s-a dispus retragerea ajutorului financiar nerambursabil in cele două cauze sunt identice, astfel că dezlegarea dată în cadrul dosarului nr. x/2015, se impune cu lucru judecat și în prezenta cauză. In subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței instanței de fond.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și stabilirea creanței bugetare nr. x din 24.08.2015 întocmit de AFIR s-a stabilit în sarcina reclamantei S.C. A. S.R.L. o creanță bugetară rezultată din nereguli în valoare de 1.117.192,31 RON. În motivarea procesului-verbal, s-a reținut că în urma controlului efectuat s-a constatat că B. a fost singurul beneficiar al finanțărilor primite din partea Agenției în cadrul celor 5 proiecte pe măsura 121 și astfel a încălcat prevederea din Ghidul Solicitantului M121 (aplicabil la data depunerii cererilor de finanțare) referitoare la faptul că "un beneficiar poate aplica pentru unul sau mai multe proiecte pe întreaga perioadă de programare (2007-2013) în cadrul Măsurii 121, însă depunerea unui alt proiect FEADR este condiționată de finalizarea investiției începute anterior". De asemenea, s-a reținut că au fost create condiții artificiale cu scopul de a obține un avantaj necuvenit, prin depășirea plafonului maxim stabilit în fișa măsurii 121, precum și crearea de condiții artificiale în legătură cu obținerea de punctaj suplimentar la criteriile de selecție S8- "Proiecte derulate de femei/tineri cu vârsta până în 40 ani la data depunerii proiectului" și S4 "beneficiarul este membru al unei forme asociative sau formă asociativă recunoscută de legislația națională în vigoare". Reclamanta a formulat contestație împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și stabilirea creanței bugetare, aceasta fiind soluționată prin Decizia nr. 39124 din 22.10.2015. Primul motiv de recurs formulat de reclamantă împotriva soluției instanței de fond vizează nulitatea hotărârii atacate și nepronunțarea asupra motivelor de nelegalitate invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, caz de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Verificând considerentele hotărârii recurate, Înalta Curte apreciază că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., explicând în mod convingător soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat situația de fapt și susținerile părților, trecându-le prin filtrul propriei sale aprecieri. Împrejurarea că în urma analizei probelor administrate în cauză, instanța și-a format convingerea în sensul temeiniciei susținerilor uneia dintre părți, ceea ce excludea în mod logic apărările prin care cealaltă parte propune o proprie interpretare a mijloacelor de probă, nu echivalează cu o nemotivare a hotărârii, în accepțiunea art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., motiv pentru care va fi respinsă această critică. În privința celui de al doilea motiv de recurs formulat de recurentă, Înalta Curte constată că hotărârea atacată nu este rezultatul unei aplicări și interpretări greșite a normelor de drept material și nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În analiza criticilor de nelegalitate instanța de control judiciar va avea în vedere, pe de o parte obiectivele finanțării, iar pe de altă parte, considerentele hotărârii preliminare pronunțată în data de 12.09.2013 de Curtea Europeană de Justiție în cauza C-434/12-Slancheva sila EOOD privind crearea de condiții artificiale în vederea obținerii de fonduri europene. Contractul încheiat între părți se încadrează în Măsura 121 și are ca obiectiv general creșterea competitivității sectorului agricol printr-o utilizare mai buna a resurselor umane si a factorilor de producție și îndeplinirea standardelor naționale si a standardelor comunitare. Prin hotărârea din 12 septembrie 2013, în cauza C 434/12, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că, potrivit deciziei de trimitere din cauza respectivă, din punct de vedere formal, proiectul de investiții al societății Slancheva sila îndeplinea criteriile de eligibilitate necesare pentru acordarea unui ajutor pentru înființarea și dezvoltarea microîntreprinderilor în temeiul articolului 52 litera (a) punctul (ii) din Regulamentul nr. 1698/2005, precum și al legislației naționale. Curtea a statuat (par. 29) că, în aceste împrejurări, proba unei practici abuzive a potențialului beneficiar al unui astfel de ajutor impune, pe de o parte, un ansamblu de circumstanțe obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condițiilor prevăzute de reglementarea relevantă, obiectivul urmărit de această reglementare nu a fost atins și, pe de altă parte, un element subiectiv care constă în intenția de a obține un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii creând în mod artificial condițiile necesare pentru obținerea acestuia (a se vedea în acest sens Hotărârea din 21 iulie 2005, Eichsfelder Schlachtbetrieb, C 515/03, Rec., p. I 7355, punctul 39). În acest context, C.J.U.E. a oferit o interpretare a noțiunilor de "creare artificială" a condițiilor necesare pentru a beneficia de o plată și "avantaj care contravine" în sensul articolului 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011. În primul rând, în ceea ce privește elementul obiectiv, Curtea a amintit (par. 33) că, în temeiul considerentului (46) al Regulamentului nr. 1698/2005, schema de sprijinire a dezvoltării rurale prin FEADR urmărește în special să ajute "pentru diversificarea activităților, favorizând activitățile neagricole, precum și pentru dezvoltarea altor sectoare decât agricultura, pentru promovarea ocupării forței de muncă [...] și pentru realizarea de investiții care să facă zonele rurale mai atractive în scopul inversării tendinței de declin economic și social și de depopulare a zonelor rurale". A statuat C.J.U.E. (par. 40), că fac parte dintre elementele de fapt care pot fi luate în considerare de instanța menționată pentru a stabili caracterul artificial al creării condițiilor necesare pentru a beneficia de o plată în temeiul FEADR legăturile de natură juridică, economică și/sau personală dintre persoanele implicate în operațiunea de investiții respectivă (a se vedea în acest sens Hotărârea Emsland Stärke, citată anterior, punctul 58). Curtea a statuat (par. 42), că nu se poate respinge finanțarea unui proiect atunci când investiția în cauză poate avea o altă justificare decât simpla plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR. În consecință, articolul 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că punerea în aplicare a acestuia necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv. Reține instanța de control judiciar că în speța dedusă judecății, în mod corect s-a stabilit că au fost create artificial condițiile necesare pentru a obține o finanțare, care contravine scopului schemei de ajutor, valoarea celor 5 proiecte reținute de organul de control, însumate, depășind plafonul maxim aferent acestei măsurii 121. Astfel pentru un grup de persoane care acționează de comun acord, se creează un avantaj nejustificat în fața competiției aspect care implică îngreunarea îndeplinirii obiectivelor măsurii, din prisma principiului concurenței pe piață. Concluzia la care a ajuns și prima instanță, în urma verificării materialului probator a fost că dl. B. este singurul beneficiar al finanțărilor primite din partea Agenției în cadrul celor 5 proiecte pe măsura 121 și astfel a încălcat prevederea din Ghidul Solicitantului referitoare la faptul că "un beneficiar poate aplica pentru unul sau mai multe proiecte pe întreaga perioadă de programare (2007-2013) în cadrul Măsurii 121, însă depunerea unui alt proiect FEADR este condiționată de finalizarea investiției începute anterior". Reține instanța de control judiciar că dl. B. administrează cele 5 firme care au depus proiectele, respectiv S.C. A. S.R.L., S.C. C. S.R.L., D. S.R.L., S.C. E. S.R.L. și S.C. F. S.R.L., în baza unor procuri care îi conferă puteri depline ("fără ca nimeni să poată să-i opună vreo limitare"), precum și faptul că a susținut financiar cele cinci proiecte în baza unor contracte de împrumut. Proiectele au aceeași denumire "Înființare fermă de reproducere suine și procesare primară localitatea Capu Câmpului, județ Suceava", că sunt amplasate pe suprafețe învecinate, având utilități comune, iar indicatorii de afacere arată că dl B. a împrumutat și a desfășurat operațiuni bancare pentru toți cei cinci beneficiari, astfel cum s-a arătat pe larg în procesul-verbal întocmit de intimata - pârâtă. Astfel, suspiciunea de creare a unor condiții artificiale de eligibilitate în vederea obținerii finanțării nerambursabile a devenit certitudine odată cu existența în ansamblu a unor circumstanțe obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condițiilor de implementare prevăzute în cererea de finanțare, obiectivul urmărit în cadrul Măsurii 121- nu a fost atins, iar situația de fapt reținută, reprezintă o dovadă clară a unei nereguli comise în mod intenționat, care a afectat întregul contract de finanțare. În plus, se reține că asocierea în cadrul G. nu dovedește preocuparea pentru dezvoltarea societății, întrucât aceasta nu avea activitate la momentul depunerii cererilor de finanțare, ci doar scopul de a obține punctaj suplimentar la selectarea proiectului. De asemenea, vârsta de sub 40 de ani a asociatului unic H. a permis îndeplinirea condiției necesare punctării criteriului de selecție S8 - "Proiecte derulate de femei/tineri cu vârsta până în 40 ani la data depunerii proiectului". În aceste condiții, devin aplicabile dispozițiile art. 4 alin. (8) din Regulamentul CE nr. 65/2011, potrivit cărora "fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor". În realizarea rolului constituțional ce revine instanței supreme de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii în primul rând prin promovarea unei jurisprudențe unitare, ca modalitate de respectare a principiului securității juridice, prevăzut implicit în totalitatea articolelor Convenției Europene a Drepturilor Omului, și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (CEDO, Decizia din 6 decembrie 2007, cererea nr. x/05, Beian împotriva României, §39), Înalta Curte are în vedere și practica sa anterioară, respectiv decizia nr. 2715/2018, care a vizat societatea S.C. D. S.R.L..

Temeiul legal al soluției pronunțate. Pentru considerentele expuse, constatând că soluția primei instanțe nu este afectată de nelegalitate și reflectă o corectă aplicare și interpretare a normelor de drept material, în temeiul dispozițiilor art. 496 din C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.