ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3276/2021

Ședința publică din data de 27 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secția a II-a civilă, sub nr. x/2017, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele B. și Unitatea Administrativ Teritorială a orașului Târgu Cărbunești, a solicitat obligarea acestora la plata sumei în cuantum de 1.837.586,65 RON din care TVA 309.312,55 RON, aferentă finalizării lucrărilor, serviciilor, taxelor contractului RCL5 "Instalație tratare biologică a amoniului pentru stația de tratare a apei Târgu-Cărbunești" din Proiectul cod SMIS 59521".

Prin sentința civilă nr. 65/07.06.2017, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă, a fost admisă excepția de necompetență materială funcțională și a fost declinată competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâții Unitatea Administrativ Teritorială a orașului Târgu-Cărbunești și C., în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal, cauza fiind înregistrată la data de 12 iulie 2017 pe rolul Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017* .

Prin sentința civilă nr. 2148/15 septembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Gorj și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2017.

Reclamanta A. S.A. și-a precizat succesiv cererea de chemare în judecată la data de 29 noiembrie 2017, 08 februarie 2018, 04 iunie 2018, 28 iunie 2018 și la data de 30 august 2018, solicitând obligarea, în solidar, a pârâtelor B. și Unitatea Administrativ Teritorială a orașului Târgu Cărbunești la plata sumei de 1.266.736,68 RON, reprezentând cheltuieli, altele decât cele eligibile, efectuate pentru ducerea la îndeplinire a Contractului de Finanțare nr. x/03.11.2015 având ca obiect Extinderea și reabilitarea rețelelor de apă și canalizare, modernizarea stațiilor de tratare și a SEAU Tg-Jiu POS MEDIU 2007 - 2013, componenta RCL "Instalație tratare biologica a amoniului pentru stația de tratare a apei Târgu Cărbunești" din Proiectul Cod SMIS 59521.

Prin sentința civilă nr. 529 din 23 noiembrie 2018, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele B. și Unitatea Administrativ Teritorială a orașului Târgu Cărbunești.

Împotriva sentinței civile nr. 529 din 23 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

Recurenta-reclamantă a învederat că, în raport de dispozițiile art. 5 alin. (1) pct. 3 din contractul de finanțare, instanța de fond a apreciat în mod greșit că pârâtele nu au nicio obligație în ceea ce privește cheltuielile altele decât cele eligibile.

Printr-un alt set de critici, recurenta-reclamantă a susținut că hotărârea atacată a fost pronunțată cu greșita interpretare a Hotărârii Adunării Generale a C. nr. 10/23.12.2015. Astfel, prin această hotărâre s-a delegat susținerea de către operator din fonduri proprii a cheltuielilor până la primirea sumelor prin cererea de rambursare, respectiv prin DCR.1 din 29 ianuarie 2016.

Nu în ultimul rând, recurenta-reclamantă a arătat că sentința recurată a fost pronunțată cu greșita interpretare a prevederilor Contractului de delegare a gestiunii serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare, a Hotărârii consiliului local Târgu Jiu nr. 363/31.08.2015, precum și a Hotărârii Adunării Generale a C. nr. 10/23.12.2015.

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 21 martie 2019, intimata-pârâtă Unitatea Administrativ Teritorială a orașului Târgu Cărbunești a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, apreciind că sentința recurată a fost pronunțată cu interpretarea corectă a dispozițiilor Contractului de finanțare nr. x/03.11.2015.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. S.A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), acesta este nefondat.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea, în considerentele hotărârii, a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant și, nu în ultimul rând, raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.

Înalta Curte mai arată și că, în acord cu dispozițiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluționarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situația de fapt specifică procesului, iar în funcție de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Or, instanța de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a a ajuns la soluția din sentința recurată; Înalta Curte apreciază că sentința recurată respectă dispozițiile art. 22 alin. (2) și art. 425 C. proc. civ.. Astfel, prima instanță a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluției pronunțate, fiind clare rațiunile avute în vedere de instanța de fond.

De altfel, se constată că prin argumentele aduse de recurent pe această cale se invocă, în esență, o eventuală greșită interpretare și aplicare a legii, aspecte ce vor fi verificate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat în cuprinsul recursului, dar motivarea contradictorie nu poate fi reținută raportat la sentința atacată.

Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanță a pronunțat o hotărâre motivată și nu există niciun element care indice caracterul arbitrar al modalității în care instanța a aplicat legislația relevantă pentru faptele cauzei. De asemenea, constată că această motivare are o legătură logică cu argumentele dezvoltate de părți, fiind respectate cerințele unui proces echitabil.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material este nefondat, iar în acest sens, Înalta Curte are în vedere că, potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Prin Încheierea irevocabilă nr. 83/04.07.2007, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. x/2007, s-a dispus înscrierea în Registrul asociațiilor și fundațiilor al Judecătoriei Târgu Jiu a Asociației de Dezvoltare Intercomunitară C., asociație rezultată din asocierea U.A.T. Târgu Jiu, U.A.T. Motru, U.A.T. Târgu Cărbunesti, U.A.T. Bumbești-Jiu, U.A.T. Țicleni și U.A.T. Județul Gorj, având ca scop realizarea în comun a proiectelor de dezvoltare a infrastructurii aferente Serviciilor pe baza strategiei de dezvoltare la nivelul județului Gorj și furnizarea în comun a Serviciilor, forma de gestiune fiind gestiunea delegată ce se va realiza în baza unui Contract de Delegare a gestiunii Serviciilor pe termen lung, către un operator comun unic.

La data de 10 ianuarie 2008 s-a încheiat Contractul de delegare a gestiunii serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare între Asociația de Dezvoltare Intercomunitară C., în numele și pe seama unităților administrativ-teritoriale membre, acestea împreună, în calitate de Autoritate Delegantă, și societatea A. S.A., în calitate de Operator.

Contractul de delegare a avut ca obiect delegarea serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare, precum și exploatarea sistemelor publice de alimentare cu apă și de canalizare necesare pentru realizarea acestora pe raza de competență teritorială a Autorității Delegante.

Între reclamanta A. S.A., în calitate de Beneficiar, și Ministerul Fondurilor Europene, prin Direcția Generală Programe Infrastructură Mare, în calitate de Autoritate de Management POS Mediu, s-a încheiat Contractul de finantare nr. x/03.11.2015, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile pentru implementarea Proiectului intitulat "Extinderea și reabilitarea rețelelor de apă și canalizare, modernizarea stațiilor de tratare și a SEAU Tg-Jiu, Judetul Gorj".

Contractul de finanțare nr. x/03.11.2015 a fost semnat și de C., în calitate de responsabilă de coordonarea implementării Proiectului.

Proiectul obiect al contractului de finantare nr. x/03.11.2015, din punct de vedere tehnic a vizat U.A.T. Târgu Jiu și U.A.T. Târgu Cărbunești.

În ceea ce privește U.A.T. Târgu Jiu, Proiectul a avut două componente: 1. Îmbunătățirea procesului de tratare la stațiile de tratare apă din localitățile componente Preajba și Polata - Municipiul Târgu-Jiu și 2. Reabilitare rețea canalizare menajeră, cartier Cuza 2- Municipiul Târgu-Jiu.

În ceea ce privește U.A.T. Târgu Cărbunești, Proiectul a avut o singură componentă, respectiv Instalație de tratare biologică a amoniului pentru stația de tratare apă Târgu Cărbunești.

Prin criticile formulate în susținerea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul-pârât a arătat, în esență, că instanța de fond a interpretat greșit prevederile contractului de finanțare, ale Hotărârii consiliului local Târgu Jiu nr. 363/31.08.2015, precum și ale Hotărârii Adunării Generale a C. nr. 10/23.12.2015, critici pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind neîntemeiate și cărora le va răspunde prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că apărările formulate de recurenta-reclamantă au ca premisă faptul că Beneficiari ai contractului de finanțare au fost C. ori U.A.T. Târgu Jiu sau U.A.T. Târgu Carbunesti or, din conținutul Contractului de finanțare nr. x/03.11.2015 reiese fără echivoc că acesta a fost încheiat între reclamanta A. S.A., în calitate de Beneficiar, și Ministerul Fondurilor Europene, prin Direcția Generală Programe Infrastructură Mare, în calitate de Autoritate de Management POS Mediu.

Criticile recurentei-reclamante privind greșita interpretare de către instanța de fond a art. 5 alin. (3) din contractul de finanțare, sunt nefondate.

Potrivit art. 5 alin. (3) din contractul de finanțare, Asociația de Dezvoltare Intercomunitară pentru servicii în sectorul de apă și apă uzată din Județul Gorj "C." în calitate de responsabilă de coordonarea implementării proiectului, va răspunde solidar, ca Autoritate Delegată, cu autoritățile publice locale de asigurarea contribuției din bugetele locale necesare cofinanțării proiectului și asigurarea cheltuielilor altele decât cele eligibile, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1), anexei I.1 și cu prevederile hotărârilor consiliilor locale/consiliului județean care fac parte integrantă din cererea de finanțare.

Conform art. 3 din contractul de finanțare și Anexei I.1 la contract, valoarea totală a Proiectului a fost de 18.824.788 RON fără TVA, din care: 1. valoarea eligibilă în cuantum de 18.697.983 RON fără TVA și 2. valoarea alta decât cea eligibilă în cuantum de 126.805 RON fără TVA.

În ceea ce privește "valoarea eligibilă" în cuantum de 18.697.983 RON fără TVA, echivalentul sumei de 4.228.113 euro fără TVA, aceasta avea trei componente, respectiv: 1. finanțare nerambursabilă din Fondul de Coeziune în cuantum de 16.484.145 RON fără TVA, respectiv 3.727.505 euro fără TVA; 2. finanțare nerambursabilă din bugetul de stat în cuantum de 2.026.859 RON fără TVA, respectiv 458.327 euro fără TVA și 3. contribuție beneficiar din bugetul local, denumită și cofinanțare, în cuantum de 186.979 RON fără TVA, respectiv 42.281 euro fără TVA-reprezentând 1% din valoarea eligibilă a proiectului.

Referitor la "valoarea alta decât cea eligibilă" în cuantum de 126.805 RON fără TVA, respectiv 28.674 euro fără TVA, aceasta trebuia suportată în totalitate de către beneficiar din surse proprii/imprumut, nefiind prevazută o contribuție din bugetul local.

Prin urmare, potrivit art. 3 din contractul de finanțare și Anexei I.1 la contract, din bugetul local al U.A.T. Târgu Jiu și U.A.T. Târgu Cărbunești trebuia asigurată numai cofinanțarea în cuantum de 186.979 RON fără TVA, respectiv 42.281 euro fără TVA.

Prin Hotărârea consiliului local Târgu Jiu nr. 363/31.08.2015 a fost aprobată participarea U.A.T. Târgu Jiu cu suma de 31.100 euro fără TVA, drept cofinanțare aferentă Proiectului, iar prin Hotărârea consiliului local Târgu Cărbunești nr. 83/26.08.2015 a fost aprobată participarea U.A.T. Cărbuneși cu suma de 11.181 euro fără TVA, drept cofinanțare aferentă Proiectului. Intimata-pârâtă U.A.T. Cărbuneși a plătit integral suma de 11.181 euro și TVA aferentă, reprezentând confinanțarea Proiectului, aspect necontestat în cauză.

Nu în ultimul rând, art. 5 alin. (1) din contractul de finanțare prevede că "Beneficiarul este obligat să cuprindă în bugetul său, sumele necesare finanțării cheltuielilor aferente valorii Proiectului, altele decât cele eligibile conform POS, prevăzute la art. 3 alin. (1)."

Din interpretarea logico-sistematică a dispozițiilor contractuale anterior menționate, rezultă ca fiind corectă concluzia instanței de fond potrivit căreia prevederile art. 5 alin. (3) din contractul de finanțare trebuie interpretate în sensul că C. răspunde solidar cu autoritățile publice locale ale U.A.T. Târgu Jiu și U.A.T. Târgu Cărbunești, de asigurarea contribuției din bugetele locale ale celor două unități administrativ teritoriale necesare cofinanțării proiectului și asigurarea cheltuielilor altele decât cele eligibile, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1), anexei I.1 și cu prevederile hotărârilor consiliilor locale, în concret fiind vorba numai de cofinanțarea din bugetul local, respectiv suma de 186.979 RON fără TVA (42.281 euro fără TVA). În privința cheltuielilor altele decât cele eligibile, potrivit art. 3 alin. (1) si anexei I.1, autoritățile publice locale ale U.A.T. Târgu Jiu și U.A.T. Târgu Cărbunești, precum și C. nu au nicio obligație, aceste cheltuieli fiind în sarcina exclusivă a Beneficiarului, respectiv a recurentei - reclamante, potrivit art. 5 alin. (1) din contractul de finanțare.

Nefondată este și critica recurentei-reclamante referitoare la greșita interpretare a Hotărârii Adunării Generale a C. nr. 10/23.12.2015 din perspectiva concluziei reținută de către instanța de fond potrivit căreia recurenta-reclamantă avea obligația să suporte din surse proprii cheltuielile efectuate după data de 31 ianuarie 2015.

Înalta Curte reține că, în ceea ce privește perioada de implementare a Proiectului, contractul de finanțare a suferit o serie de modificări și completări aduse prin trei acte adiționale, care au fost semnate și de C..

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 2 lit. a)

1

) din H.G. nr. 678/2015, modificată prin H.G. nr. 953/2015, în scopul îndeplinirii obiectivelor și indicatorilor proiectelor, precum și în vederea asigurării funcționalității acestora, autoritățile de management au putut prelungi prin acte adiționale durata contractelor de finanțare după data de 31 decembrie 2015, cu respectarea celorlalte termene prevăzute în prezenta hotărâre, iar cheltuielile aferente acestei prelungiri vor fi suportate de beneficiari din bugetul propriu.

Potrivit art. 2 lit. e) pct. 11

1

din H.G. nr. 678/2015, modificată prin H.G. nr. 433/2016, s-a aprobat prelungirea duratei contractelor prin acte adiționale, stipulându-se faptul că cheltuielile aferente noii perioade de prelungire vor fi de asemenea suportate de beneficiari din bugetul propriu.

În speță, prin Actul Adițional nr. 1 s-a modificat perioada de implementare a Proiectului, aceasta prelungindu-se până la data de 31 mai 2016, iar la art. 5, a fost introdus un nou alineat, alin. (11) care a stipulat că, după data de 31 decembrie 2015, Beneficiarul este obligat să finalizeze toate activitățile necesare atingerii obiectivelor, indicatorilor și funcționalității Proiectului din surse proprii.

Prin Actul Adițional nr. 2, s-a modificat perioada de implementare a Proiectului, aceasta prelungindu-se până la data de 30 iunie 2016.

Nu în ultimul rând, prin Actul Adițional nr. 3, s-a modificat perioada de implementare a Proiectului, aceasta prelungindu-se până la data de 17 noiembrie 2016, s-a stipulat obligația depunerii Raportului Final al Proiectului până la data de 30 iunie 2016, iar art. 5 alin. (11) s-a modificat, precizându-se faptul că toate cheltuielile efectuate după data depunerii Raportului Final reprezintă cheltuieli altele decât cele eligibile și vor trebui suportate de către Beneficiar, respectiv de către A. S.A.

În consecință, având în vedere dispozițiile H.G. nr. 678/2015, modificată prin H.G. nr. 953/2015 și ulterior prin H.G. nr. 433/2016, precum și prevederile celor trei Acte adiționale la contractul de finanțare, rezultă fără echivoc că după data de 31 decembrie 2015, Beneficiarul, respectiv recurenta-reclamantă, s-a obligat să finalizeze toate activitatile necesare atingerii obiectivelor, indicatorilor și funcționalității Proiectului din surse proprii, cheltuielile efectuate după această dată devenind cheltuieli altele decât cele eligibile și, implicit, trebuiau să fie suportate de către Beneficiar, respectiv de către A. S.A. din surse proprii.

În contextul în care și prin art. 1 din Hotărârea nr. 10/23.12.2015, adoptată de Adunarea Generală a C., s-a delegat către A. S.A. finanțarea Proiectului, în perioada cuprinsă între data semnării contractului de finantare, respectiv 03.11.2015 și data de 31.12.2015, din Fondul IID, iar potrivit art. 3 din aceeasi hotărâre s-a delegat către recurenta-reclamantă finanțarea Proiectului conform articolului unic din H.G. nr. 953/2015, paragraful ultim privind cheltuielile aferente prelungirii contractului, este corectă concluzia instanței de fond potrivit căreia și C., în privința cheltuielilor efectuate după data de 31 ianuarie 2015, a delegat către A. S.A. finanțarea acestor cheltuieli din sursele sale proprii.

Înalta Curte respinge ca neîntemeiate și criticile recurentei-reclamante privind greșita interpretare a prevederilor art. 16 pct. 5 din Contractul de delegare a gestiunii serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare, precum și a modului de gestionare a Fondului de întreținere, înlocuire și dezvoltare (Fondul IID).

Înalta Curte reține că prima instanță a interpretat în mod corect dispozițiile O.U.G. nr. 198/2005, care reglementează constituirea, alimentarea și utilizarea Fondului de întreținere, înlocuire și dezvoltare pentru proiectele de dezvoltare a infrastructurii serviciilor publice care beneficiază de asistență financiară nerambursabilă din partea Uniunii Europene, prin raportare la prevederile contractului de finanțare și la situația de fapt reținută în speță.

Astfel, prin art. 1 din acest act normativ s-a aprobat constituirea, alimentarea și utilizarea Fondului de întreținere, înlocuire și dezvoltare, denumit în continuare Fondul IID, de către operatori și/sau unitățile administrativ-teritoriale, după caz, pentru proiectele de dezvoltare a infrastructurii serviciilor publice care beneficiază de asistență financiară nerambursabilă din partea Uniunii Europene.

Potrivit art. 4 alin. (1) din Anexa la O.U.G. nr. 198/2005, Anexa ce reglementează Normele pentru constituirea, alimentarea și utilizarea Fondului de întreținere, înlocuire și dezvoltare, operatorul și unitatea administrativ-teritorială care realizează proiecte cu asistența financiară nerambursabilă din partea Uniunii Europene au obligația ca de la semnarea memorandumului de finanțare sau acordului de împrumut să constituie Fondul IID pe întreaga perioadă de viață a investiției.

Conform art. 4 alin. (2) din Anexa la O.U.G. nr. 198/2005, unitatea administrativ-teritorială contribuie la Fondul IID cu sume încasate în bugetele locale sau județene, după caz, cel puțin egale cu: a) vărsămintele din profitul net de la regia autonomă de interes local sau județean care beneficiază de asistență financiară nerambursabilă din partea Uniunii Europene; b) dividendele de la societatea comercială cu capital integral sau majoritar de stat care beneficiază de asistență financiară nerambursabilă din partea Uniunii Europene; c) redevența aferentă bunurilor concesionate societății comerciale care beneficiază de asistență financiară nerambursabilă din partea Uniunii Europene. În cazul în care împrumutatul este unitatea administrativ-teritorială, redevența anuală va fi stabilită la un nivel care să acopere cel puțin serviciul datoriei publice pentru anul respectiv aferent împrumutului de cofinanțare contractat de unitatea administrativ-teritorială; d) impozitul pe profit plătit de operator unității administrativ-teritoriale; e) dobânzi aferente disponibilităților Fondului IID; f) TVA-ul plătit din Fondul IID și recuperat ulterior de la bugetul de stat, în maximum 30 de zile lucrătoare.

Relevante sunt și dispozițiile art. 4 alin. (2

1

) din Anexa la O.U.G. nr. 198/2005, potrivit cu care, în cazul în care Fondul IID este creat și gestionat la nivelul operatorului/operatorului regional al serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare, sursele prevăzute la alin. (2) sunt considerate alte surse proprii de finanțare ale operatorului/operatorului regional.

Potrivit art. 4 alin. (3) din Anexa la O.U.G. nr. 198/2005, în cazul operatorilor regionali, toate unitățile administrativ-teritoriale care sunt acționari ai respectivilor operatori, trebuie să vireze în Fondul IID sumele aferente acestora conform defalcării prevăzute la alin. (2), iar potrivit alin. (4), în cazul în care sursele datorate potrivit alin. (2) nu sunt suficiente pentru a acoperi serviciul datoriei publice/datoriei constând în rate de capital, dobânzi, comisioane și alte costuri aferente împrumutului datorat pentru următorul an al fiecărui exercițiu financiar, operatorul contribuie la Fondul IID, până la concurența sumei necesare acoperirii serviciului datoriei publice/datoriei pe baza situațiilor sale financiare anuale, cu sume repartizate din profitul net la fondul de rezervă, care pot fi: a) sursele proprii de finanțare necesare rambursării ratelor de capital, plății dobânzilor, comisioanelor și altor costuri aferente împrumuturilor externe, constituite pentru proiectele cofinanțate din împrumuturi externe; b) profitul net contabil rămas nerepartizat după acoperirea destinațiilor prevăzute de legislația în vigoare.

Conform art. 4 alin. (5) din Anexă, în situația în care sursele datorate conform alin. (4) nu sunt suficiente pentru a acoperi serviciul datoriei publice constând în rate de capital, dobânzi, comisioane și alte costuri aferente împrumutului datorat pentru următorul an al fiecărui exercițiu financiar, unitatea administrativ-teritorială contribuie cu alte sume din bugetele proprii.

Din interpretarea logico-sistematică a dispozițiilor legale anterior menționate, rezultă că Fondul IID se alimentează în primul rând din contribuția unității administrativ-teritoriale, iar în situația în care contribuția acesteia nu este suficientă, atunci operatorul contribuie la Fondul IID, până la concurența sumei necesare acoperirii serviciului datoriei publice/datoriei pe baza situațiilor sale financiare anuale. În cazul în care nici prin contributia operatorului nu se asigură necesarul serviciului datoriei publice, atunci unitatea administrativ-teritorială trebuie să contribuie cu alte sume din bugetele proprii.

În cauză, instanța de recurs reține că potrivit pct. 15 și pct. 16 din Secțiunea I-Obligații generale ale Beneficiarului din Anexa II la contractul de finanțare, Beneficiarul, respectiv recurenta-reclamantă, are obligația, potrivit O.U.G. nr. 198/2005, aprobată prin Legea nr. 108/2006, să prezinte dovada constituirii Fondului IID înainte de solicitarea prefinanțării, dar nu mai târziu de 90 de zile de la semnarea contractului de finanțare, iar pe toata perioada de implementare a Proiectului, Beneficiarul trebuie să facă adovada alimentării contului aferent acestui Fond, în conformitate cu O.U.G. nr. 198/2005, sens în care trebuia să depună trimestrial Declarație reflectând impozitele constituite și retragerile efectuate din Fondul IID.

Totodată, Fondul IID este creat și gestionat la nivelul recurentei-reclamante, care este operator regional al serviciului public de alimentare cu apă și de canalizare, potrivit art. 4 alin. (2

1

) din Anexa la O.U.G. nr. 198/2005, sursele prevăzute la alin. (2), respectiv contribuția unităților administrative teritoriale acționare, sunt considerate alte surse proprii de finanțare ale recurentei-reclamante.

Având în vedere că suma solicitată de recurenta-reclamantă, în cuantum de 1.266.736,68 RON, reprezentând cheltuieli altele decât cele eligibile, a fost integral utilizată de aceasta din Fondul IID, creat și gestionat la nivelul său, ceea ce presupune că în acest Fond au fost disponibilitățile necesare, nefiind incidentă situația descrisă la art. 4 alin. (5) din Anexa la O.U.G. nr. 198/2005, Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă nu este îndreptățită să o solicite intimatelor-pârâte C. și U.A.T. Târgu Cărbunești.

De asemenea, contrar susținerilor recurentei-reclamante, din minuta întâlnirii din data de 05 ianuarie 2017, încheiată între reprezentanții A. S.A., reprezentanții U.A.T. Târgu Jiu, U.A.T. Târgu Cărbunești, AM POIM și AM POS Mediu, nu rezultă că reprezentanții U.A.T. Târgu Cărbunești ar fi recunoscut demersul judiciar inițiat de recurentă-reclamantă.

În fine, instanța de control judiciar nu poate reține nici interpretarea pe care o acordă recurenta-reclamantă dispozițiilor art. 16 pct. 5 din Contractul de delegare a gestiunii serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare, potrivit căreia intimata-pârâtă U.A.T. Târgu Cărbunești s-ar fi îmbogățit fără justă cauză de la data recepției finale și a predării bunurilor.

Potrivit art. 16 pct. 5 din Contractul de delegare a gestiunii serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare Autoritatea Delegantă are obligația finanțării realizării de lucrări necesare serviciilor publice de alimentare cu apă și de canalizare.

Conform art. 8 din Contractul de delegare a gestiunii - Dispoziții generale, bunurilor noi de retur, așa cum este cazul celor ce au facut obiectul Proiectului din prezenta cauză, li se aplică procedurile contabile de la art. 42-45 din contractul de delegare a gestiunii, privind amortizarea și provizioanele, precum și dispozițiile art. 55-60 privind obligațiile părților în situația încetării contractului de delegare a gestiunii.

Totodată, potrivit art. 9 din Contractul de delegare a gestiunii-Dispozitii speciale, toate lucrările de întreținere și modernizare, de înlocuire, de extindere și/sau consolidare sunt efectuate și finanțate de operator, respectiv de recurenta-reclamantă, pe cheltuiala sa sau, în mod excepțional, în condițiile art. 11, de către utilizatorul serviciilor.

În condițiile în care Contractul de delegare a gestiunii este în derulare, instanța de control judiciar împărtășește opinia primei instanțe potrivit căreia recurenta-reclamantă, în calitate de operator, nu este îndreptățită, în baza acestui contract, să obțină de la intimatele-pârâte suma de 1.266.736,68 RON reprezentând contravaloarea bunurilor de retur realizate în cadrul Proiectului obiect al Contractului de finantare nr. x/03.11.2015, soluția instanței de fond nefiind infirmată nici de dispozițiile Hotărârilor AGA A. S.A. nr. 50 și nr. 56 prin care se aprobă plăți din Fondul de întreținere, înlocuire și dezvoltare ale unor lucrări pe proiectul de investiție.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. S.A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 529 din 23 noiembrie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2021.