ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2927/2021

Ședința publică din data de 18 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 02.03.2021 pe rolul Curții de Apel Galați, secția pentru cauze de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate solicitând anularea Raportului de evaluare nr. x/15.02.2018 întocmit de pârâtă.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 137/2018 din 04.10.2018, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate, având ca obiect anulare act administrativ.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței nr. 137/2018 din 04.10.2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., invocând generic dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În cadrul cererii de recurs, recurentul reia susținerile din cadrul acțiunii de fond, arătând că, în fapt, în urma sesizării transmise de o persoana fizica la ANI a fost înregistrata lucrarea nr. x/2014 cu privire la faptul că recurentul - reclamant, consilier local în cadrul Consiliului locat Marasesti, judetul Vrancea a încălcat prevederile legale privind regimul juridic al incompatibilitatilor deoarece, conform celor mentionate de petitionar, detine functia de consilier în cadrul Consiliului local Marasesti și funcția de administrator la S.C. B. S.R.L. Marasesti, avand contracte de furnizare servicii încă din anul 2000, contracte de închiriere spatii comerciale si terenuri de la Primaria orasului Marasesti.

In scopul solutionării lucrării, Agentia Nationala de Integritate a solicitat mai multe documente de la Primaria orasului Mărășești, care, prin Adresa nr. x comunică faptul că:

"potrivit Notei interne nr. 59/25.05.2015 emisa de Serviciul buget contabilitate între Primaria orasului Marasesti si S.C. B. S.R.L. Marasesti nu au fost incheiate contracte de prestari servicii, întrucât cheltuielile au avut caracter ocazional . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .".ln acest context, în perioada 2009 - 2013 au fost emise facturi fiscate de catre S.C. C., beneficiarul fiind Primăria orasului Marasesti, pentru protocol alegeri, furnizare rechizite alegeri si prestare de servicii. Valoarea totala a acestora fiind de 30.736,69 RON.

Prin raportul contestat s-au reținut următoare: "Din analiza documentelor depuse la dosar rezulta că, in perioada 29.12.2009 (data numirii sale în funcția de administrator la S.C. B. SRL) - 21 noiembrie 2013 (data ultimei facturi emise de către S.C. B. SRL) A., consilier local in cadrul Consiliului local Marasesti iudetul Vracea a incalcat regimul iuridic al incompatibilitatilor, respectiv dispozitiile art. 90 din Legea nr. 161/2003 . deoarece S.C. B.- societate la care detine functja de administrator din data de 29.12.2013 a emis facturi fiscal pentru servicii si produse de protocol".

Susține recurentul - reclamant că interpretarea data de instanță dispozitiitor art. 90 din Legea nr. 161/2003 si extinderea aplicării si la alte categorii de documente decat cele la care legea se refera expres constituie o încalcare a dispozitiilor art. 10 din Noul C. civ., cu aplicabilitate generala in materia drepturilor civite. Acest articol interzice analogia si dispune ca Legile care deroga de la o dispozitie qenerala, care restrang exercitiul unor drepturi civile sau care prevad sanctiuni civile se aplica numai in cazurile expres si limitativ prevazute de lege" .

Astfel, art. 90 alin. (1) din Legea 161/2003 urmăreste asigurarea transparentei în exercitarea functiilor publice eliminarea posibilitătii de interpunere a unor interese private intereselor cornunitätilor locale, textul conținând o interdictie expresă. generală și neconditionată a persoanelor care detin functia de consilier local de a încheia contracte comerciale de prestări servicii, executare de lucrări, de furnizare de produse cu autoritățile administratiei publice locale din care fac parte,cu institutii aflate în subordine ori autoritatea consiliului județean, prezumând ab initio că pentru înlăturarea oricărui dubiu cu privire la corecta derulare al raporturilor comerciale este necesar să nu existe confuziune între cele două calităti, publică și privată, în care actionează aceeași persoană.

Când legiuitorul a introdus interdictia expresă de a încheia contracte comerciale recurentul consideră ca s-a referit la forma solemna a acestora, asa cum este cerută și de legislatia de achiziții publice, cu o procedura prealabilă de cerere si oferta si nicidecum la achizitiile de produse efectuate ocazional iar aceasta interdictie ar fi fost încălcată daca s-ar fi incheiat unul dintre contractele enumerate in mod limitativ de lege între S.C. B. S.R.L. Marasesti si Primaria orasutui Marasesti, deoarece s-ar putea presupune că, prin dubla sa calitate as fi putut influența în vreun fel încheierea acestora, dar, atât timp cât achiziția produselor a avut loc prin deplasarea persoanei de contact din cadrul Primariei orasutui Marasesti la sediul societatii, aici luand legatura cu angajatul de serviciu din ziua respectiva si nicidecum cu recurentul, nu înțelege cum ar fi putut influența decizia cumparatorului.

Mai susține recurentul că produsele și serviciile oferite au fost achiziționate sporadic, pentru asigurarea protocolului în ziua de alegeri sau masa unor echipe de control, si au fost oferite de societatea sa deoarece, la momentul respectiv, deținea singurul restaurant din oraș.

Apărările intimatei-pârâte

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate nu a formulat întâmpinare împotriva recursului promovat de reclamant, ci doar Concluzii Scrise, în cadrul cărora solicită respingerea recursului, ca nefondat, constatându-se că soluția de respingere a acțiunii formulată de acesta împotriva Raportului de evaluare nr. x.,02.2018 pronunțată prin sentința civilă nr. 137/04.10.2018 este temeinică și legală.

Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului, atașată la dosar, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 18 mai 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte o constată ca fiind întemeiată, raportat la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., reținând următoarele:

Argumentele de fapt și de drept relevante.

În cauză, reclamantul A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/15.02.2018 întocmit de aceasta.

Ca urmare a respingerii acțiunii de către prima instanță, reclamantul A. a declarat recurs și, invocând generic dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a reluat aproape integral susținerile din cadrul acțiunii de fond.

Examinând cererea de recurs, din perspectiva îndeplinirii condițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui text de lege:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Reține astfel Înalta Curte că recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Analizând cererea de recurs din perspectiva dispozițiilor mai sus menționate, se constată că recursul, generic întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu conține critici care să poată fi încadrabile în textul legal menționat; aceasta în condițiile în care recurentul - reclamant reiterează, în calea extraordinară de atac, aspectele sesizate în acțiunea cu care a învestit instanța de judecată, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc sentința atacată. Dimpotrivă, se reiau aspecte în ce privește fondul cauzei, așa cum au fost redate în acțiunea introductivă de instanță.

Se constată, așadar, că recurentul - reclamant, în cadrul cererii de recurs, doar a reiterat aspectele susținute și la judecata pe fond a pricinii, fără a critica în concret argumentele avute în vedere de instanța de fond la pronunțarea hotărârii recurate, în condițiile în care obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor formulate, în raport cu soluția primei instanțe, motivarea imprecisă sau generală atrăgând sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Or, simpla expunere a unor succesiuni de fapte și afirmații, nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, având în vedere că, din ansamblul criticilor formulate nu se desprind argumentele ce susțin nelegalitatea hotărârii de fond, instanța de control judiciar neputând încadra susținerile părții în vreunul din motivele de nelegalitate strict și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în condițiile în care cererea de recurs reprezintă doar o reluare a acțiunii formulate la primul ciclu procesual.

Ori, în practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de Codul anterior în care motivele vizau și netemeinicia acesteia.

În speța de față, însă, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă unuia din motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aptă să conducă la casarea hotărârii recurate.

Obligația de motivare presupune indicarea în concret a criticilor neanalizate, a normei de drept material aplicabile în speță și a modului în care aceasta a fost încălcată sau greșit aplicată la situația de fapt reținută de prima instanță, or, recurentul nu a indicat niciun element de natură a contura incidența cel puțin a unui motiv de casare din cele prevăzute limitativ de norma legală anterior menționată.

Lecturând cererea de recurs, Înalta Curte nu a putut identifica în cadrul acesteia critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța de fond, recurentul neexpunând în ce constă nelegalitatea hotărârii, care sunt normele de drept încălcate sau aplicate greșit de instanța de fond și necombătând în vreun fel raționamentul acesteia, motiv pentru care instanța de recurs nu poate exercita controlul judiciar.

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile recurentului nu reprezintă veritabile critici împotriva sentinței recurate și, ca atare, nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.. Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

Această soluție nu aduce atingere Constituției României, care prevede exercitarea căilor de atac în condițiile prevăzute de lege, și nici Convenției Europene a Drepturilor Omului, care prevede dreptul la un singur grad de jurisdicție în materie civilă (art. 6 par. 1 CEDO și care are prioritate de aplicare față de dreptul generic la un remediu efectiv prev. de art. 13 din Convenție), referirea la "recurs" neputând fi în niciun caz înțeleasă ca referindu-se la calea de atac de reformare a recursului din dreptul intern, înțelesul corect al acestei noțiuni fiind acela de "remediu".

Este evident că motivele de nelegalitate trebuie să îmbrace forma unor critici concrete aduse acesteia, a unor aspecte referitoare la modul de aplicare a legii de către prima instanță la situația concretă, nicidecum nu pot fi formulate sub forma unor susțineri generale, pur teoretice, din care instanța de recurs să poată deduce anumite aspecte neprecizate expres de recurent, legate de nelegalitatea hotărârii.

Conform art. 488 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-8.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8, motivele de recurs desemnează ipotezele expres și limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate iar textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Raportat la aceste considerente teoretice, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică concretă împotriva hotărârii recurate, respectiv nu a menționat critici punctuale pe aspectele reținute în considerentele sentinței recurate, susținerile sale referitoare la situația de fapt neputându-se încadra în niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute strict și limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în condițiile în care recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac.

Reținând astfel că, prin cererea de recurs nu a fost formulată nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute strict și limitativ la dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constatând nulitatea recursului.

Soluția instanței de recurs. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse și reținând că recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și, pe cale de consecință, admițând excepția nulității recursului, invocată din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va constata nul recursul formulat de reclamantul A., făcând aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 137/2018 din 4 octombrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 18 mai 2021.