ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 280/2021

Ședința publică din data de 21 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 13 decembrie 2017 pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș, anularea Deciziei nr. 317/10.03.2017 emise de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Serviciul Soluționarea Contestaților, a Deciziei de impunere nr. x/21.07.2016, a Raportului de inspecție fiscală nr. x/21.07.2016 și a Procesului-verbal nr. x/21.07.2016.

A mai solicitat exonerarea reclamantei de la achitarea următoarelor sume:

a) 6.658.312,00 RON reprezentând baza impozabilă stabilită suplimentar cu privire la impozitul pe profit conform Deciziei de impunere nr. x emise de către A.J.F.P. Timiș la data de 21 iulie 2016;

b) 1.065.330,00 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar conform Deciziei de impunere nr. x emise de către A.J.F.P. Timiș la data de 21 iulie 2016;

c) 6.541.346,00 RON reprezentând baza impozabilă stabilită suplimentar cu privire la taxa pe valoare adăugată, conform Deciziei de impunere nr. x emise de către A.J.F.P. Timiș la data de 21 iulie 2016;

d) 1.566.680,00 RON reprezentând T.V.A. stabilită suplimentar conform Deciziei de impunere nr. x emise de către A.J.F.P. Timiș la data de 21 iulie 2016;

e) 16.219,00 RON reprezentând penalități de nedeclarare a debitelor stabilite suplimentar conform Deciziei de impunere nr. x emise de A.J.F.P. Timiș la data de 21 iulie 2016.

De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei A.J.F.P. Timiș la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat, taxă judiciară de timbru, contravaloare imprimare/fotocopiere înscrisuri depuse la dosar.

Prin sentința civilă nr. 61 din 12 martie 2018, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepțiile invocate de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș prin întâmpinare; a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș; fără cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 61 din 12 martie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., solicitând admiterea recursului, anularea sentinței recurate și admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului arată că instanța de fond a analizat cu prioritate excepțiile invocate prin întâmpinare de intimata AJFP Timiș și a reținut că acțiunea a fost formulată cu depășirea termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, iar în ceea ce privește soluția de suspendare a contestației formulate de către recurentă pentru suma de 2.570.107,00 RON și soluția de trimitere spre competentă soluționare către AJFP Timiș a capătului de cerere privind contestația împotriva Procesului-verbal nr. x/11.07.2016, înregistrat la AJFP Timiș sub nr. x/21.07.20l6, instanța a reținut faptul că aceasta este prematur introdusă.

Referitor la soluția pe excepția tardivității, arată că a parcurs procedura prealabilă, formulând contestație împotriva Deciziei de impunere nr. x/21.07.2016 și a Raportului de inspecție fiscală nr. x/21.07.2016, emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș, înregistrată la data de 14 septembrie 2016 și soluționată prin Decizia nr. 317 din data de 10 martie 2017, prin care s-a dispus: i. suspendarea soluționării contestației pentru suma de 2.570.107,00 RON, reprezentând impozit pe profit în sumă de 1.065.330,00 RON și T.V.A. în sumă de 1.504.777,00 RON; ii. respingerea, ca neîntemeiată, a contestației formulate împotriva Deciziei de impunere nr. x/21.07.2016 pentru suma de 61.903,00 RON reprezentând T.V.A.; respingerea, ca rămasă fără obiect, a contestației formulate împotriva Deciziei de impunere nr. x/21.07.2016 pentru suma totală de 16.219,00 RON, reprezentând penalități de nedeclarare; iv. trimiterea spre competentă soluționare la AJ.F.P. Timiș a capătului de cerere privind contestația formulată împotriva Procesului-verbal nr. x/11.07.2016, înregistrată la AJ.F.P. Timiș sub nr. x/21.07.2016.

Față de dispozițiile art. 11 alin. (1) și alin. (2)

1

din Legea nr. 554/2004, arată că termenul de introducere a acțiunii în contencios administrativ este suspendat pe întreaga perioadă de suspendare a soluționării plângerii prealabile, iar pe de altă parte, alin. (2) al aceluiași articol prevede că cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere.

Susține că a depus contestația în termenul legal prevăzut de lege, astfel că prima instanța a admis în mod greșit excepția tardivității.

De asemenea, recurenta-reclamantă a redat pe larg aspecte ce țin de fondul cauzei, apreciind că la emiterea actelor administrative-fiscale atacate, intimata a încălcat în mod vădit o serie de prevederi legale referitoare la principiile generale de conduită în administrarea creanțelor fiscale reglementate de Legea nr. 207/2015, în ceea ce privește T.V.A. deductibilă și impozitul pe profit.

Totodată, critică aspectele reținute de către organul fiscal prin actele administrative atacate, susținând că s-au înregistrat rezultate diferite în urma controalelor efectuate de Serviciul Antifraudă și de D.G.R.F.P. Timișoara.

Intimata - pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, apreciind că prima instanță a dat o corectă dezlegare cauzei deduse judecății.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Timiș: anularea Deciziei nr. 317/10.03.2017 emise de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Serviciul Soluționarea Contestaților, a Deciziei de impunere nr. x/21.07.2016, a Raportului de inspecție fiscală nr. x/21.07.2016 și a Procesului-verbal nr. x/21.07.2016, precum și exonerarea sa de la plata următoarelor sume: a) 6.658.312,00 RON reprezentând baza impozabilă stabilită suplimentar cu privire la impozitul pe profit conform Deciziei de impunere nr. x emise de către A.J.F.P. Timiș la data de 21 iulie 2016; b) 1.065.330,00 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar conform Deciziei de impunere nr. x emise de către A.J.F.P. Timiș la data de 21 iulie 2016; c) 6.541.346,00 RON reprezentând baza impozabilă stabilită suplimentar cu privire la taxa pe valoare adăugată, conform Deciziei de impunere nr. x emise de către A.J.F.P. Timiș la data de 21 iulie 2016; d) 1.566.680,00 RON reprezentând T.V.A. stabilită suplimentar conform Deciziei de impunere nr. x emise de către A.J.F.P. Timiș la data de 21 iulie 2016; e) 16.219,00 RON reprezentând penalități de nedeclarare a debitelor stabilite suplimentar conform Deciziei de impunere nr. x emise de A.J.F.P. Timiș la data de 21 iulie 2016.

Prin Decizia de soluționare a contestației nr. 317/10 martie 2017, emisă de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Serviciul Soluționare Contestații s-a dispus: suspendarea soluționării contestației formulate pentru suma de 2.570.107,00 RON, reprezentând impozit pe profit și T.V.A., în vederea soluționării sesizării penale; respingerea ca neîntemeiată a contestației formulate împotriva Deciziei de impunere nr. x/21.07.2016 pentru suma de 61.903,00 RON reprezentând T.V.A.; respingerea, ca rămasă fără obiect, a contestației formulate împotriva Deciziei de impunere nr. x/21.07.2016 pentru suma totală de 16.219,00 RON, reprezentând penalități de nedeclarare; trimiterea spre competentă soluționare A.J.F.P. Timiș a capătului de cerere privind contestația formulată împotriva Procesului-verbal nr. x/11.07.2016, înregistrat la A.J.F.P. Timiș sub nr. x/21.07.2016.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că ceea ce se critică prin cererea de recurs este doar soluția primei instanțe de admitere a excepției tardivității, nefiind contestată în niciun mod soluția primei instanțe de respingere ca prematură a acțiunii împotriva soluției de suspendare a soluționării contestației și împotriva soluției de trimitere spre competentă soluționare A.J.F.P. Timiș, astfel încât hotărârea recurată urmează a fi analizată doar prin prisma argumentelor invocate în recurs.

Analizând critica recurentei, Înalta Curte constată că potrivit art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:

a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;

b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii;

c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii;

d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile.

(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.

(2^1) În cazul suspendării, potrivit legii speciale, a procedurii de soluționare a plângerii prealabile, termenul prevăzut la alin. (1) curge după reluarea procedurii, de la momentul finalizării acesteia sau de la data expirării termenului legal de soluționare, după caz, dacă a expirat termenul prevăzut la alin. (2)."

Or, în speță, Decizia de soluționare a contestației nr. 317/10 martie 2017 a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 28.03.2017, conform recipisei de primire, iar acțiunea de față a fost înregistrată la data de 13.12.2017, cu depășirea termenului de 6 luni, prevăzut de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, termenul în care respectiva decizie se putea ataca în instanță s-a împlinit în 28.09.2017, demersul judiciar al reclamantei fiind promovat abia la data de la 13.12.2017 fiind făcut cu nerespectarea termenului pentru sesizarea instanței de contencios administrativ, ceea ce a condus, în mod corect, la respingerea pe acest temei a cererii de chemare în judecată.

De asemenea, Înalta Curte constată că în cauză nu este incident termenul de un an prevăzut de alin. (2) al art. 11 din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care recurenta-reclamantă nu a făcut dovada unor motive temeinice în sensul acestui text de lege.

În ceea ce privește critica formulată de recurenta-reclamantă în sensul că termenul de introducere a acțiunii în fața instanței de contencios administrativ este suspendat pe întreaga perioadă de suspendare a soluționării plângerii prealabile, Înalta Curte constată că aceasta vizează suspendarea soluționării contestației pentru suma de 2.570.107 RON, or, în privința acestui capăt de cerere prima instanță a apreciat că este întemeiată excepția prematurității, și nu a tardivității.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea reclamantei ca fiind introdusă cu nerespectarea prevederilor edictate de legiuitor pentru promovarea unei asemenea acțiuni și regăsite la art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 61 din 12 martie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 61 din 12 martie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 21 ianuarie 2021.