ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 275/2022

Ședința publică din data de 20 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 02.12.2020 pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Societatea Română de Televiziune a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Inspecție Economico Financiară, suspendarea executării Procesului-verbal de inspecție 5073/i din data de 29.10.2020, emis de Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Inspecție Economico-Financiară.

Prin sentința civilă nr. 1440/2020 din 22 decembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta Societatea Română de Televiziune, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Inspecție Economico Financiară, și a dispus suspendarea executării procesului-verbal de inspecție nr. x/i din 29.10.2020, emis de Ministerul Finanțelor Publice-Direcția Generală de Inspecție Economico Financiară, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii în anulare.

Împotriva sentinței civile nr. 1440/2020 din 22 decembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor (fost Ministerul Finanțelor Publice) - Direcția Generală de Inspecție Economico-Financiară, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de suspendare a executării, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului arată, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile cazului bine justificat și pagubei iminente.

Critică faptul că prima instanță a reținut că există îndoieli cu privire la data încheierii contractului și că procesul-verbal de punere în funcțiune a serviciilor nu conține data încheierii, data convocării comisiei de recepție, perioada probelor tehnologice și nu este identificată comisia de recepție. De asemenea, prima instanță a mai reținut că elementele stabilite prin procesul-verbal de control sunt în vădită contradicție cu conținutul contractului și a procesului-verbal de punere în funcțiune, fiind apte să creeze o îndoială rezonabilă cu privire la legalitatea procesului-verbal de control.

Susține că instanța de fond nu a reținut o lipsă de competență, respectiv un motiv pentru care actul administrativ supus judecății ar fi nelegal, ci a reținut că îndoiala cu privire la legalitatea actului de control ar rezulta din: convingerea reclamantei că prevederile legale și clauzele contractuale încălcate ar fi facultative; faptul că actul de punere în funcțiune a serviciului ar crea drepturi și obligații retroactiv; procesul-verbal atacat nu conține data încheierii, data convocării comisiei de recepție, perioada probelor tehnologice și nu este identificată comisia de recepție.

Mai arată că, deși instanța de fond a reținut că toate aceste elemente din procesul-verbal de control sunt în contradicție cu conținutul contractului și a procesului-verbal de punere în funcțiune, aceasta nu a motivat în ce sens s-ar produce respectiva contradicție.

De asemenea, critică faptul că instanța de fond s-a limitat, în mod superficial, la luarea în considerare a unui raport de audiență pentru luna ianuarie 2020, fără a menționa cine este emitentul raportului și dacă emiterea acestui raport intra în sfera sa de competență.

În ceea ce privește paguba iminentă, arată că instanța de fond a reținut că, deși reclamanta nu a invocat o perturbare gravă a activității sale, a invocat suma pe care este obligată să o achite în temeiul actului atacat pentru nelegalitate, instanța apreciind în mod greșit că sumele aferente bugetului anului 2020 nu pot fi utilizate în anul bugetar următor, sens în care recurentul-pârât consideră că instanța și-a însușit susținerile reclamantei. Precizează că o asemenea distincție nu este făcută nici în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Consideră că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condiției pagubei iminente și că iminența producerii pagubei nu se prezumă, ci trebuie dovedită, or, în speță o asemenea dovadă nu a fost făcută.

Intimata-reclamantă Societatea Română de Televiziune a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii recurate, apreciind în esență că prima instanță a reținut în mod corect că sunt îndeplinite condițiile privind cazul bine justificat și paguba iminentă.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând cu prioritate excepția lipsei de interes în susținerea recursului, Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes.

Reclamanta Societatea Română de Televiziune a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Inspecție Economico Financiară, suspendarea executării Procesului-verbal de inspecție 5073/i din data de 29.10.2020, emis de către pârât.

Cererea de suspendare a executării a fost întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, "În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, numai până la data pronunțării instanței de fond.

În speță, obiectul acțiunii reclamantei îl constituie suspendarea executării Procesului-verbal de inspecție 5073/i din data de 29.10.2020, emis de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală de Inspecție Economico Financiară.

Prin sentința nr. 1751 din data de 22 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepția inadmisibilității și s-a respins cererea de anulare a procesului-verbal de inspecție nr. x/i/26.10.2020, ca inadmisibilă. De asemenea, s-a respins cererea de suspendare a executării actului atacat, întemeiată pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte constată că acțiunea în anulare a vizat același proces-verbal de inspecție ce face obiectul suspendării executării în dosarul de față.

În aceste condiții, în ceea ce privește interesul în susținerea recursului de față, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile rezidă în justificarea unui interes.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție de exercitare a acțiunii care trebuie să subziste pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac.

Prin urmare, întrucât instanța de fond s-a pronunțat la data de 22 noiembrie 2017 asupra acțiunii în anularea procesului-verbal a cărui suspendare a executării se solicită prin prezentul demers judiciar, interesul pentru exercitarea recursului împotriva sentinței prin care s-a soluționat cererea de suspendare a executării actului contestat, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, nu mai este actual, întrucât a fost depășit termenul până la care respectiva hotărâre putea, conform legii, să își producă efectele.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul în temeiul art. 496 din C. proc. civ. raportat la art. 248 alin. (1) raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din același act normativ, Înalta Curte va respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor (fost Ministerul Finanțelor Publice) - Direcția Generală de Inspecție Economico-Financiară împotriva sentinței civile nr. 1440/2020 din 22 decembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor (fost Ministerul Finanțelor Publice) - Direcția Generală de Inspecție Economico-Financiară împotriva sentinței civile nr. 1440/2020 din 22 decembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 20 ianuarie 2022.