ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2550/2021

Ședința publică din data de 20 aprilie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința civilă nr. 1281/25 aprilie 2019 pronunțată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr. x/2017 s-a dispus admiterea excepției tardivității formulării cererii. S-a respins acțiunea formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Comunei Petrăchioaia, ca tardiv formulată.

Împotriva sentinței civile nr. 1281 din 25 aprilie 2019 pronunțată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr. x/2017 a declarat recurs recurentul-reclamant A..

A solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună admiterea recursului, considerând că acțiunea nu trebuia respinsă ca tardiv formulată.

Prin decizia civilă nr. 161 din 27 februarie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția tardivității.

S-a respins recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1281 din 25 aprilie 2019 pronunțate de Tribunalul Ilfov în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul-pârât Primarul Comunei Petrăchioaia, având ca obiect:

"comunicare informații de interes public (Legea Nr. 544/2001)", ca tardiv formulat.

Împotriva deciziei civile nr. 161 din 27 februarie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamantul A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie apreciind că aceasta este lovită de nulitate în condițiile articolelor 174 și următoarele din C. proc. civ.

S-a solicitat admiterea recursului și casarea deciziei recurate.

Intimatul pârât Primarul Comunei Petrăchioaia nu a formulat întâmpinare în cauză.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cu prioritate condițiile de admisibilitate a recursului de față, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil pentru considerentele în continuare arătate, situație care face inutilă cercetarea celorlalte aspecte reținute spre soluționare.

Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 7 din C. proc. civ.:

"(1) Procesul civil se desfășoară în conformitate cu prevederile legii", iar potrivit articolului 22 alin. (1) din același Cod:

"Judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile", obligativitatea de respectare a principiului legalității decurgând primordial din prevederile constituționale care statuează că justiția se înfăptuiește în numele legii, iar judecătorii se supun numai legii, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată fiind prevăzute numai prin lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii (art. 124-129 din Constituția României).

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 457 din C. proc. civ. hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că procesul trebuie să se desfășoare potrivit normelor legale care-l reglementează atât în ceea ce privește judecata (în toate stadiile procesuale) și executarea silită, cât și sub aspectul competenței, compunerii și constituirii instanței.

Așadar, din cuprinsul textelor de lege menționate anterior, rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În speță, hotărârea atacată cu recurs nu face parte din categoria hotărârilor prevăzute expres de textul de lege sus-menționat, ci este pronunțată de o instanță de recurs, iar potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. are caracter definitiv nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluționa litigiul aplicând dispozițiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale oricărui proces, respectiv cel al legalității, care constituie o cerință obiectivă într-un stat de drept și o garanție a desfășurării în condiții optime a mecanismului de înfăptuire a justiției.

Așa fiind, Înalta Curte constată că recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 161 din 27 februarie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, este inadmisibil, hotărârea nefiind susceptibilă de recurs în sensul art. 483 alin. (1) din C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 161 din 27 februarie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 aprilie 2021.