ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1873/2021

Ședința publică din data de 25 martie 2021

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 29.03.2019, reclamanta Parohia Romano-Catolică Băița, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare, a solicitat instanței anularea Deciziei nr. 8392/22.01.2019 a Comisiei Speciale de retrocedare a bunurilor imobile care au aparținut cultelor religioase din România, cu consecința admiterii cererii de retrocedare în natură a imobilului de natură construcție, înscris în CF x Băița, top x.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința nr. 156 din 27 iunie 2019, Curtea de Apel Cluj a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Parohia Romano - Catolică Băița în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare și în consecință a anulat Decizia nr. 8392/22.01.2019 a Comisiei speciale de retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România, a obligat pârâta la emiterea unei decizii de restituire în natură a imobilului situat în Băița, str. 93 nr. 3, constând în construcția menționată ca fiind "Școală nr. 74 în intravilan" înscrisă cu nr. top. x inițial în cartea funciară nr. x a localității Băița, iar ulterior în cartea funciară nr. x a localității Băița, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 2185,92 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs pârâta a, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Raportat le prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., consideră recurenta că sentința civilă pronunțată de instanța de fond este nelegală, întrucât a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu pct. 3 din Normele metodologice corespunzătoare art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000.

Instanța de fond în soluționarea cererii de chemare în judecată a încălcat prevederile punctului 3 din Normele metodologice corespunzătoare art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora nu intră sub incidența acestui act normativ, imobilele care fac sau au făcut obiectul restituirii potrivit altor legi cu caracter reparator.

Precizează recurenta că, imobilul solcitat de Parohia Romano-Catolică Băița cu nr. top. x nu face obiectul O.U.G. nr. 94/2000, republicată cu modificările și completările ulterioare, întrucât a făcut obiectul restituirii potrivit altor legi cu caracter reparator.

Prin urmare, în mod eronat, instanța de fond a considerat că nici împrejurarea că reclamanta folosește în fapt, în prezent imobilul, încheind chiar construcția de închiriere cu privire la acesta și că prin adresa emisă de Primăria Orașului Tăuții Măgherăuș s-a afirmat că proprietarul actual al clădirii este Parohia Comunei Băița nu sunt de natură să conducă la concluzia că dreptul de proprietate asupra construcției în litigiu aparține reclamantei.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

2.1. Examinând încheierea și sentința atacate prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

În cauza de față, prin cererea de retrocedare înregistrată sub nr. x/28.02.2003, întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 94/2000, Episcopia Romano-Catolică Satu Mare, pentru Parohia Romano-Catolică Băița, a solicitat restituirea imobilului situat în Băița, județul Maramureș compus din construcție parter în suprafață de 68 mp, având destinația inițială de Școală de rit romano-catolic, înscrisă inițial în cartea funciară nr. x Băița top. x.

Prin Decizia nr. 8392/22.01.2019, emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, cererea de retrocedare asupra construcției a fost respinsă ca rămasă fără obiect, întrucât acest imobil se află în proprietatea solicitantei.

În motivarea acestei decizii, autoritatea emitentă a reținut că, potrivit cărții funciare nr. x a Localității Băița, imobilul solicitat s-a aflat în proprietatea Bisericii Romano-Catolice din Băița și că, potrivit cărții funciare nr. x Băița, imobilul solicitat a trecut în proprietatea Statului Român.

Totodată, s-a reținut că, potrivit informațiilor comunicate de către Primăria Orașului Tăuții Măgherăuș, pentru terenul identificat cu nr. top. x, solicitantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, conform titlului de proprietate nr. x/1994, iar clădirea situată pe respectivul teren este închiriată de către solicitantă unei persoane juridice.

Așa cum rezultă din înscrisurile existente la dosarul cauzei, singurul motiv pentru care cererea de retrocedare formulată de intimata-reclamantă a fost respinsă ca rămasă fără obiect de către Comisia specială de retrocedare a constat în faptul că intimata-reclamantă ar deține în proprietate imobilul construcție solicitat prin cererea de retrocedare.

Referitor la acest aspect, instanța de control judiciar reține că, prin Titlul de proprietate nr. x/03.06.1994, emis în aplicarea Legii nr. 18/1991 a Fondului Funciar de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Maramureș, intimata-reclamantă a obținut, prin reconstituire, dreptul de proprietate exclusiv asupra suprafeței de teren de 2 ha și 5053 mp pe teritoriul satului Băița, astfel că acest titlu nu este de natură să fundamenteze concluzia reținută de Comisia specială de retrocedare în sensul că imobilul construcție s-ar afla în proprietatea intimatei.

Pe de altă parte, nici împrejurarea că intimata-reclamantă folosește în fapt imobilul în discuție, încheind chiar contracte de închiriere cu privire la acesta nu este de natură să conducă la concluzia că dreptul de proprietate asupra construcției în litigiu aparține intimatei.

Astfel, în acord cu prevederile art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, trebuie subliniat faptul că folosința imobilului de către intimată nu poate echivala cu redobândirea dreptului de proprietate, impunându-se emiterea unei decizii de restituire în natură a imobilului pentru care aceasta să își poată intabula dreptul de proprietate asupra construcției și să își poată exercita pe deplin în viitor toate atributele dreptului de proprietate, iar nu numai pe cel de folosință, de care se bucură în prezent.

Prin urmare, toate criticile formulate sunt nefondate, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Comisia Specială de Retrocedare împotriva sentinței nr. 156 din 27 iunie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 martie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.