ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 181/2021

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța la data de 11.12.2019, sub nr. x/2019, reclamantul Sindicatul Național SINPEN 2016 Constanța, în numele și pentru membrul de sindicat A., a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională A Penitenciarelor:

- suspendarea aplicării (concluziei/efectului juridic) referatului de cercetare disciplinară nr. x/16.07.2019 până la soluționarea cauzei;

- remiterea copiei dosarului de cercetare disciplinară nr. x/16.07.2019;

- refacerea cercetării disciplinare în dosarul de cercetare disciplinară nr. x/16.07.2019.

Prin sentința nr. 80/CA din 22 iunie 2020 a Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile ca nefondate și a respins, ca nefondată, acțiunea promovată în contencios administrativ de reclamantul Sindicatul Național Sinpen 2016 Constanța - în numele și pentru membrul de sindicat A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții A. și Sindicatul Național Sinpen 2016 Constanța în numele și pentru membrul de sindicat A., criticând-o pentru nelegalitate și în temeiul art. 488 pct. 6 și 8 au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și,în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Arată reclamantul că A. a mandatat Sindicatul Național SINPEN 2016 Constanța să înainteze Administrației Naționale a Penitenciarelor adresa nr. x/01.07.2019, prin care a semnalat comportamentul abuziv al superiorului său, comportament susceptibil a atrage răspunderea disciplinară.

Adresa nr. x/01.07.2019 a fost înregistrată la Administrația Națională a Penitenciarelor cu nr. x/16.07.2019 și trimisă spre soluționare către Comisia de disciplină, care a propus clasarea dosarului.

A. a solicitat, prin cererea înregistrată cu nr. x/08.11.2019, o copie în format electronic a dosarului de cercetare disciplinară nr. x/16.07.2019, dosar având ca obiect sesizarea depusă în numele său de către Sindicatul Național SINPEN 2016 Constanța și refacerea cercetării în dosarul de cercetare disciplinară nr. x/16.07.2019.

Din răspunsul primit, înregistrat cu nr. x/11.11.2019, reiese că nu s-a dat curs solicitării sale, refuzul motivându-se prin formularea: "vă informam că referatele au fost întocmite de Comisia de disciplină din Administrația Națională a Penitenciarelor cu respectarea legislației în vigoare, astfel reluarea cercetărilor pentru sesizările de mai sus a expirat termenul de 90 de zile, prevăzut de art. 142 alin (5) din Legea 145/2019, respectiv, "Sancțiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult termenul de 90 de zile de la data sesizării comisiei de disciplină cu privire la săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de un an de la data săvârșirii abaterii disciplinare".

Referitor la sesizarea nr. 55/01.07.2019, înregistrată la Administrația Națională a Penitenciarelor cu nr. x/16.07.2019 și trimisă spre soluționare către Comisia de disciplină, s-a avut în vedere faptul că superiorul d-lui A. și-a încălcat atribuțiile de serviciu, încălcând dispozițiile art. 64, alin. (5) din OMJ 488/2018 pentru aprobarea Regulamentului privind siguranța locurilor de deținere din subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor; art. 2, lit. a), c) - e) din OMJ nr. . 2794/C din 8 octombrie 2004 pentru aprobarea Codului deontologic al personalului din sistemul administrației penitenciare; art. 41 alin. (1) din Constituția României - dreptul la muncă; art. 6 alin. (1) din Codul muncii - dreptul la sănătate și demnitate în muncă.

Sesizarea nr. 55/01.07.2019, înregistrată la Administrația Națională a Penitenciarelor cu nr. x/16.07.2019 a fost înaintată în realizarea drepturilor angajatului A., drepturi de care a fost privat, și a fost întemeiată pe prevederile:

- art. 48 lit. a), raportat la dispozițiile art. art. 64, alin. (5) din OMJ 488/2018 pentru aprobarea Regulamentului privind siguranța locurilor de deținere din subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor;

- art. 69 lit. d) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor, o art. 2, lit. a), c) - e) din OMJ nr. 2794/C din 8 octombrie 2004 pentru aprobarea Codului deontologic al personalului din sistemul administrației penitenciare; o art. 41 alin. (1) din Constituția României - dreptul la muncă; o art. 6 alin. (1) din Codul muncii - dreptul la sănătate și demnitate în muncă;

- art. 4 alin. (3) din Legea nr. 293 din 28 iunie 2004 republicată privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor, norme pe care superiorul d-lui A. le-a încălcat, acțiunile/inacțiunile sale făcând obiectul cercetării și răspunderii disciplinare.

Se susține că atât din cuprinsul referatului nr. x/04.10.2019, cu propunere de clasare, cât și din refuzul de a i se remite în copie dosarul de cercetare disciplinară, rezultă în mod indubitabil că cercetarea în acest dosar a fost viciată și incorectă.

Mai arată reclamantul că situația de inferioritate, pe motiv de apartenență sindicală, în care a fost pus angajatul A., nu este un act singular, angajatul fiind supus în repetate rânduri la presiuni din partea superiorului său.

În ceea ce privește activitatea Comisiei de disciplină, raportată la cercetarea incidentului care a făcut obiectul dosarului de cercetare disciplinară nr. x/16.07.2019, reclamantul apreciază că aceasta nu a avut un rol activ, limitându-se doar la audierea superiorului în cauză, cu toate că au fost solicitate printre altele și pontajul din data de 16/17.04.2019.

În aceste condiții, soluția de clasare a dosarului de cercetare disciplinară nr. 7387/18.06.2019, nu reflectă principiile care trebuie să guverneze activitatea comisiei de disciplină, impunându-se refacerea cercetării disciplinare.

Prin urmare, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 145/22.07.2019 activitate Comisiei de disciplină din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor a fost lovită de nulitate.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrare în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ. și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând cu prioritate excepția tardivității în ceea ce privește cererea de suspendare a executării actului, invocată din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, hotărârea prin care se pronunță suspendarea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

În aceste condiții, sentința civile nr. 80/CA din 22 iunie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, calea de atac trebuind să respecte termenul de declarare sus-menționat.

Termenul prevăzut de dispoziția legală anterior citată, fiind unul procedural, se calculează potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pe zile libere, fără a se lua în calcul ziua de la care acesta începe și nici ziua când acesta se împlinește.

Din verificarea actelor dosarului de fond, se constată că sentința recurată a fost comunicată pârâților la data de 24 iulie 2020, respectiv 27 iulie 2020 conform dovezii de comunicare aflate la dosar fond, iar cererea de recurs a fost depusă la data de 10 august 2020 (prin email, aflat la dosar recurs) cu depășirea termenului legal, absolut și imperativ prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, împlinit la data de 30 iulie 2020, respectiv 3 august 2020.

Întrucât recurenții au exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal și nu au dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, în cauză operează sancțiunea decăderii, iar Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile declarate de reclamanții A. și Sindicatul Național Sinpen 2016 Constanța în numele și pentru membrul de sindicat A. împotriva sentinței civile nr. 80/CA din 22 iunie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulate în ceea ce privește cererea de suspendare a executării.

Prealabil, Înalta Curte arată că recurenții au invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. în mod formal, fără a formula veritabile critici care să poată fi încadrate în motivul de casare invocat.

În continuare, Înalta Curte va analiza recursul declarat de reclamanții A. și Sindicatul Național Sinpen 2016 Constanța în numele și pentru membrul de sindicat A. din perspectiva criticilor subsumate cazului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Raportat la criticile recurenților, Înalta Curte reține că aceștia nu au solicitat în cadrul cererii de chemare în judecată anularea deciziei de clasare nr. x/16.07.2019, solicitările acestora vizând fără echivoc "suspendarea aplicării (concluziei/efectului juridic) referatului de cercetare disciplinară nr. x/16.07.2019 până la soluționarea cauzei, remiterea copiei dosarului de cercetare disciplinară nr. x/16.07.2019 și refacerea cercetării disciplinare în dosarul de cercetare disciplinară nr. x/16.07.2019", ci au învederat aceste aspecte pentru prima oară prin cererea de recurs.

În acest context, Înalta Curte reține că solicitarea de anulare a deciziei de clasare nr. x/16.07.2019 a fost formulată de către reclamanți direct în recurs, nefiind dedusă judecății în fața primei instanțe, ceea ce este în măsură să ducă la încălcarea dispozițiilor art. 494 raportat la art. 477 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., potrivit cărora în recurs nu se pot folosi alte motive decât cele invocate la prima instanță și nu se poate poate schimba cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi.

Astfel, aceste motive de casare nu pot fi analizat pe fond, opunându-se în acest sens dispozițiile imperative mai sus citate.

Analizând celelalte susțineri ale recurenților vizând activitatea Comisiei de disciplină din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor ca fiind lovită de nulitate până la intrarea în vigoare a Legii nr. 145/22.07.2019, aspect care determină anularea soluției de clasare dispusă prin referatul de cercetare disciplinără nr. 7387/27.09.2019, remiterea copiei dosarului de cercetare disciplinără nr. 7387/27.09.2019 și refacerea cercetării disciplinare, Înalta Curte le va respinge ca neîntemeiate.

Astfel, împărtășind raționamentul instanței de fond, Înalta Curte arată că cercetarea disciplinară a fost efectuată în temeiul dispozițiilor art. 71 - 74 din Legea nr. 293/2004, în vigoare la data sesizării nr. 55/01.07.2019. În ceea ce privește incidența prevederilor Legii nr. 145/2019, publicată în Monitorul Oficial nr. 631 din 30 iulie 2019, dispozițiile art. 205 din același act normativ, potrivit cărora "Procedurile disciplinare și cele care privesc angajarea răspunderii patrimoniale a polițiștilor de penitenciare, inițiate și/sau aflate în curs de desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei legi, rămân supuse dispozițiilor legale în vigoare la data la care au început", este relevant.

În ceea ce privește cererea de transmitere a copiei dosarului de cercetare disciplinară nr. x/16.07.2019 care a vizat modul de îndeplinire a prevederilor art. 64 alin. (5) din OMJ nr. 4800/C/2018 pentru aprobarea Regulamentului privind siguranța locurilor de deținere din subordinea ANP și a prevederilor art. 2 lit. a).) și c.) - e.) din OMJ nr. 2794/C/2004 pentru aprobarea Codului deontologic al personalului din sistemul administrației penitenciare, de către un subcomisar de poliție penitenciară din cadrul B., din analiza înscrisurilor existente la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că autoritatea pârâtă a transmis copia referatului de clasare a sesizării, aspect necontestat de reclamant .

Având în vedere că reclamantului i-a fost transmis actul administrativ care a finalizat procedura disciplinară declanșată în baza sesizării sale, iar din cuprinsul acestuia rezultă parcurgerea întregii proceduri legale: dovezile aflate la dosar, audierea persoanei cercetate, materialul probator, prevederile legale care au fost analizate, concluzia comisiei, rezultă cu puterea evidenței că autoritatea publică pârâtă a dat curs cererii sale și a transmis actul care produce consecințe juridice din perspectiva procedurii urmate. Astfel, referatul a fost comunicat recurentului, fiind un rezumat al activității comisiei de cerecetare cu privire la sesizarea acestuia.

Or, este corectă aserțiunea instanței de fond în sensul că susținerile formulate nu probează dreptul care i-a fost încălcat de autoritatea publică pârâtă în sensul celor anterior antamate.

De altfel, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, prin refuz nejustificat de a soluționa o cerere se înțelege "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane", excesul de putere fiind definit în art. 2 alin. (1) lit. n) ca "exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor".

Înalta Curte arată că nu poate primi alegațiile reclamantului în sensul că "soluția de clasare a dosarului de cercetare disciplinară nr. 7387/18.06.2019 nu reflectă principiile care trebuie să guverneze activitatea comisiei de disciplină, impunându-se anularea acesteia și refacerea cercetării disciplinare care s-a realizat fictiv". Simpla nemulțumire a părții cu privire la soluție de clasare, fără indicarea acelor dispoziții legale și principii fundamentale care nu au fost respectate, nu probează drepturile și interesele legitime care au fost încălcate titularului sesizării în cursul acestei proceduri și care ar justifica accesul la întreaga procedură, prin comunicarea copiei întregului dosar.

În ceea ce privește reluarea procedurii de cercetare disciplinară, o astfel de solicitare presupune anularea procedurii deja finalizate.

Or, în mod corect a reținut instanța de fond că cererile reclamantului nu vizează o astfel de anulare, instanța nefiind învestită cu o astfel de cerere.

Totodată, Înalta Curte arată că, față de cele antamate în cuprinsul paragrafului anterior, invocarea nerespectării Deciziei Curții Constituționale nr. 803/2015 în activitatea Comisiei de disciplină și refacerea cercetării în baza legii noi nu poate fi primită.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de fond a interpretat judicios prevederile legale aplicabile, motiv pentru care, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile declarate de reclamanții A. și Sindicatul Național Sinpen 2016 Constanța în numele și pentru membrul de sindicat A. împotriva sentinței civile nr. 80/CA din 22 iunie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscall, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de reclamanții A. și Sindicatul Național Sinpen 2016 Constanța în numele și pentru membrul de sindicat A. împotriva sentinței civile nr. 80/CA din 22 iunie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulate în ceea ce privește cererea de suspendare a executării.

Respinge recursurile declarate de reclamanții A. și Sindicatul Național Sinpen 2016 Constanța în numele și pentru membrul de sindicat A. împotriva sentinței civile nr. 80/CA din 22 iunie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 ianuarie 2021.