ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1100/2021

Ședința publică din data de 24 februarie 2021

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Ministerul Justiției a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 8/23.02.2017 pronunțată de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul U.N.E.J. în dosarul nr. x/2017, prin care a fost admisă contestația formulată de executorul judecătoresc A. împotriva Hotărârii nr. 3/2017 a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

Prin sentința civilă nr. 158/CA din 10 octombrie 2018, Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul Ministerul Justiției în contradictoriu cu pârâții Comisia Superioară de Disciplină din cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești din România și Birou Executor Judecătoresc A., ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul Ministerul Justiției, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material).

În motivarea recursului, s-a arătat - în esență - că, în mod legal și temeinic Consiliul de Disciplină, prin Hotărârea nr. 3/2017, a reținut săvârșirea de către intimat, cu vinovăție sub forma culpei, a abaterii disciplinare prevăzute de art. 47 lit. c) teza II din Legea nr. 188/2000 cu modificările și completările ulterioare, prin comiterea unor fapte care aduc atingere onoarei și probității profesionale concretizate în refuzul de restituire în dosarul de executare nr. 26/2016 către creditoarea B. a sumei de 2.174,54 RON reprezentând diferență de onorariu, astfel cum s-a dispus de către instanța învestită cu soluționarea contestației la executare - Judecătoria Constanța - prin sentința civilă nr. 9362/2016 pronunțată în dosarul nr. x/2016.

Recurentul a arătat că obligația de conformare la cele dispuse de instanța de executare prin hotărâre judecătorească este impusă executorului prin dispozițiile speciale ale art. 720 din C. proc. civ. potrivit căruia "(5) Dacă contestația este admisă, executorul judecătoresc este oblicat să se conformeze măsurilor luate sau dispuse de instanță", iar în conformitate cu prevederile art. 651 alin. (4) din același cod "dacă prin lege nu se dispune altfel, instanța de executare se pronunță prin încheiere executorie, care poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare".

De asemenea, dispozițiile art. 435 alin. (2) din C. proc. civ., care constituie dreptul comun, prevăd că "(2) Hotărârea este opozabilă oricărei terțe persoane, atât timp cât aceasta din urmă nu face, în condițiile legii, dovada contrară".

Cu privire la cheltuielile de executare, recurentul a invocat dispozițiile art. 670 alin. (4) teza I din C. proc. civ., normă care impune ca toate sumele reprezentând generic "cheltuieli de executare să fie dovedite. Or, sumele prevăzute în cuprinsul acțiunii disciplinare nu se încadrează în ipoteza legii, nefiind dovedite.

Dispozițiile art. 55 alin. (3) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că la stabilirea onorariilor vor fi avute în vedere tarife care să reflecte cheltuiala executorului judecătoresc, efortul intelectual, complexitatea și valoarea actului, precum și răspunderea executorului judecătoresc pentru actul îndeplinit. Or, sintagma "cheltuiala executorului judecătoresc", a parte componentă a onorariului său, include tocmai aceste costuri de natură logistică: cheltuieli de înregistrare și formare dosar de executare, cheltuieli redactare adrese, cheltuieli de emitere adrese de poprire, cheltuieli emitere somații, cheltuieli de întocmire proces-verbal de îndeplinire a procedurii, cheltuieli de întocmire proces-verbal de distribuire sumă, cheltuieli de arhivare dosar de executare, cheltuieli întocmire încheiere de încuviințare a executării.

S-a constatat că aceste cheltuieli nu au fost avansate de creditor, contrar art. 670 alin. (1) teza I din C. proc. civ., ci au fost recuperate direct de la debitor, nefiind dovedite.

Recurentul a susținut că sumele definite generic "cheltuieli de executare", fără a fi avansate de creditor (executorul neavând nici dreptul și nici obligația avansării, în locul creditorului, a acestor cheltuieli), fără a fi detaliate, pentru a se putea aprecia necesitatea lor, și fără a fi dovedite, constituie atât o pagubă cauzată debitorilor, cât și un venit la care executorii judecătorești nu sunt îndreptățiți, similar cu onorariul, care, spre deosebire de acesta din urmă, nu este fiscalizat. Prin urmare, cheltuielile arătate îmbracă forma unui onorariu deghizat (și nefiscalizat), care dublează practic, în mod nelegal, onorariul propriu-zis.

Mai mult, cheltuielile stabilite de executor prin prima încheiere au caracter provizoriu (estimativ), acesta fiind obligat ca prin încheierea de eliberare a sumelor rezultate din executare (finală), să menționeze și să încaseze numai cheltuielile dovedite și să le vireze creditorului, astfel încât, în situația în care s-a realizat un excedent, diferența trebuie restituită debitorului, iar în caz contrar executarea trebuie continuată și pe diferența rămasă, la cererea creditorului.

În concluzie, recurentul a considerat că soluția pronunțată de instanța de fond este netemeinică, iar considerentele acesteia reflectă o greșită interpretare a dispozițiilor legale.

Intimatul pârât A., executor judecătoresc în cadrul Biroului Executor Judecătoresc A., a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Analiza motivelor de casare

Analizând sentința atacată prin prisma cadrului legal incident speței deduse judecății, precum și prin raportare la criticile formulate de recurentă, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Prin Hotărârea nr. 3/2017, Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Constanța a sancționat cu avertisment pe executorul judecătoresc A., reținând săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 47 lit. c) teza II din Legea nr. 188/2000, prin comiterea unor fapte care aduc atingere onoarei și probității profesionale constând în fapta executorului judecătoresc de a refuza restituirea către creditor a sumei de 2.174,54 RON, reprezentând diferență onorariu pentru care instanța de executare a dispus, în temeiul art. 670 alin. (4) din C. proc. civ., anularea actelor de executare în cadrul contestației la executare formulate de debitor.

Membrii Consiliului de Disciplină au avut în vedere sentința civilă nr. 9362 din 22.07.2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016, prin care Judecătoria Constanța a anulat în parte actele de executare emise în dosarul execuțional nr. x/2016 al BEJ A., în privința sumei de 2.174,54 RON reprezentând onorariu executor.

În urma contestației formulate de executorul judecătoresc A., Comisia Superioară de Disciplină din cadrul UNEJ a dispus desființarea Hotărârii nr. 3/2017 a Consiliului de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Constanța și respingerea ca neîntemeiată a acțiunii disciplinare formulate de Ministrul Justiției.

Ministerul Justiției a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând anularea Hotărârii nr. 8/23.02.2017 pronunțată de Comisia Superioară de Disciplină din cadrul UNEJ, susținând că executorul judecătoresc A. a instrumentat dosarul de executare nr. 26/2016 prin încălcarea prevederilor legale care reglementează executarea silită.

Instanța de fond a respins acțiunea reclamantului Ministerul Justiției, reținând că, prin sentința civilă nr. 9362 din 22.07.2016, Judecătoria Constanța a a dispus doar cu privire la anularea în parte a cheltuielilor de executare pe care debitorul trebuie să le achite creditorului cu titlu de onorariu executor judecătoresc, considerând că acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea executării ori cu activitatea desfășurată de executorul judecătoresc, fără a statua în vreun fel asupra raporturilor existente între creditor și executorul judecătoresc.

Înalta Curte reține că potrivit art. 47 lit. c) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești "Răspunderea disciplinară a executorului judecătoresc intervine pentru următoarele abateri: …. c) săvârșirea unor fapte care aduc atingere onoarei, probității profesionale ori bunelor moravuri;".

Conform art. 670 alin. (4) din C. proc. civ. "Sumele datorate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condițiile legii. Aceste sume pot fi cenzurate de instanța de executare, pe calea contestației la executare formulate de partea interesată și ținând seama de probele administrate de aceasta. Dispozițiile art. 451 alin. (2) și (3) se aplică în mod corespunzător, (…)"

Totodată, potrivit art. 451 din C. proc. civ., "(2) Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său. (3) Dispozițiile alin. (2) se aplică în mod corespunzător la plata experților judiciari și a specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3)."

În cadrul dosarului de executare nr. 26/2016, prin încheierea din 3.02.2016, executorul judecătoresc a stabilit cheltuieli de executare silită în cuantum total de 4.239,44 RON, din care 4.174,54 RON reprezintă onorariul executorului judecătoresc. Prin încheierea din 8.04.2016, executorul a suplimentat cheltuielile de executare cu suma de 323,40 RON.

Comisia Superioară de Disciplină a reținut că onorariului încasat de executorul judecătoresc se situează în limitele impuse de lege.

Contrar susținerilor recurentului reclamant, instanța de recurs constată că fapta reținută în sarcina executorului judecătoresc nu îndeplinește condițiile abaterii disciplinare prevăzute la art. 47 lit. c) din Legea nr. 188/2000.

Așa cum în mod corect a reținut judecătorul fondului, executorul judecătoresc nu avea o obligație, decurgând din sentința civilă nr. 9362 din 22.07.2016, de restituire a onorariului achitat de creditor în plus față de cel recuperat de la debitor, întrucât efectele acestei hotărâri trebuie analizate prin raportare la părțile raportului juridic dedus judecății, executorul judecătoresc nefiind parte în procedura contestației la executare.

În plus, dispozițiile art. 670 alin. (4) trimit la prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora măsura luată de instanță cu privire la reducerea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.

Prin urmare, nu se poate reține că executorul judecătoresc intimat a refuzat să pună în executare o hotărâre judecătorească, afectând în acest fel onoarea și probitatea profesională a corpului executorilor judecătorești, decizia Comisiei Superioare de Disciplină fiind legală și temeinică.

Față de împrejurările de fapt și de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situația de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul Ministerul Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 158/CA din 10 octombrie 2018 a Curții de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 februarie 2021.