Decizia nr. 6167/2023 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată și aspecte privind cadrul procesual stabilit în primă instanță 1.1. Prin cererea înregistrată la data de 05.05.2021 pe rolul Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Colegiul director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Constanța, contestație împotriva Hotărârii nr. 9/26.03.2021, pronunțată de Comisia superioară de disciplină a B. în dosarul nr. x/2021, solicitând, în temeiul art. 48 alin. (5) din Legea nr. 188/2000, admiterea contestației, schimbarea în parte a hotărârii contestate și, în consecință, respingerea acțiunii disciplinare exercitate de Colegiul Director al CEJ Constanța, ca nefondată. De asemenea, reclamantul a solicitat să se dispună exonerarea sa de la plata amenzii în cuantum de 1.500 RON, precum și de la plata cheltuielilor ocazionate de soluționarea cauzei, în cuantum de 1.476,6 RON și reținute în sarcina sa, dar și obligarea Colegiul director al C.E.J. Constanța la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate atât de investirea C.S.D. al B.., dar și de învestirea Curții de Apel Constanța, reprezentate de onorariu de avocat, în conformitate cu prevederile art. 453 C. proc. civ. 1.

La data de 28.09.2021, reclamantul A. a formulat cerere de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile care să vizeze prevederile art. 62 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/2000, potrivit cărora: "(l) Controlul profesional se exercită de Ministerul Justiției, prin inspectori generali de specialitate, și de B., prin consiliul său de conducere, și va avea în vedere: b) calitatea actelor și lucrărilor efectuate de executorii judecătorești." Prin această cerere, reclamantul a solicitat dezlegarea chestiunii de drept referitoare la limitele instituite de legiuitor prin acordarea posibilității organelor profesionale de a analiza calitatea actelor și lucrărilor efectuate de executori judecătorești, prin raportare la următoarele aspecte: - dacă sintagma "calitatea actelor și a lucrărilor efectuate de către executorii judecătorești" se referă la analiza legalității întocmirii actelor de executare, în lipsa unei hotărâri judecătorești prin care s-a soluționat o contestație la executare, mai precis situația în care debitorul nu a uzat de calea procedurală a contestației la executare silită, iar actele de executare poartă statutul de acte definitive și se bucură de legalitate; - dacă sintagma "calitatea actelor și a lucrărilor efectuate de către executorii judecătorești" permite reprezentanților comisiei de disciplină să analizeze legalitatea unor acte de executare silită ce au făcut deja obiectul unei contestații la executare, contestație respinsă de către instanța de executare silită; - dacă, sintagma "calitatea actelor și a lucrărilor efectuate de către executorii judecătorești" este condiționată de existența unei hotărâri pronunțată de o instanță de executare silita prin care a fost admisă o contestație la executare din culpa executorului judecătoresc, iar aceasta modalitate de examinare a calității actelor și a lucrărilor este instituită de legiuitor ca fiind o modalitate de aplicare a unei sancțiuni administrative. 1.

La termenul de judecată din 06.12.2021 instanța de fond a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât, a B. - Comisia superioară de disciplină. 1.

La termenul de judecată din 07.03.2022 instanța de fond a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Consiliului de disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești din Constanța. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 73 din 19 aprilie 2022, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casației și Justiție în vederea dezlegării unei chestiuni de drept, ca inadmisibilă, a respins, ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului B. - Comisia superioară de disciplină și a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Colegiul director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Constanța, B. - Comisia superioară de disciplină și Consiliul de disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești din Constanța, ca nefondată. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva hotărârii judecătorești menționate în punctul I.2 de mai sus a declarat recurs reclamantul A., prin care, invocând incidența motivelor de recurs reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea în parte a sentinței atacate și rejudecarea cauzei în sensul admiterii contestației împotriva Hotărârii nr. 9/26.03.2021, pronunțată de Comisia superioară de disciplină a B. în dosarul nr. x/2021, schimbarea în parte a acesteia și respingerea acțiunii disciplinare exercitate de Colegiul director al CEJ Constanța, în principal, urmare admiterii incidenței excepției puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 12127/07.11.2019, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2019 cu privire la faptele disciplinare reținute în sarcina executorului, iar pe fond respingerea acțiunii disciplinare, ca neîntemeiate și exonerarea executorului judecătoresc de la plata amenzii în cuantum de 1.500 RON. De asemenea, recurentul a solicitat obligarea Colegiul director al C.E.J. Constanța la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate atât de investirea C.S.D. al B.., dar și de învestirea Curții de Apel Constanța, reprezentate de onorariu de avocat, dar și la plata către C.S.D. al B.. a cheltuielilor în cuantum de 1.476,6 RON, ocazionate de soluționarea cauzei. În subsidiar, recurentul a solicitat să se dispună obligarea la plata către C.S.D. al B. a cheltuielilor în cuantum de 1.476,6 RON, atât de către Colegiul director al C.E.J. Constanța, cât și de către executorul judecătoresc, în raport de soluția de admitere în parte a contestației. În susținerea cererii de recurs, a precizat că prima instanță a încălcat puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 12127/07.11.2019 a Judecătoriei Constanța, prin care contestația la executare referitoare la aceleași acte de executare ce fac obiectul acțiunii disciplinare, a fost respinsă, ca neîntemeiată. De asemenea, a arătat că și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, învestit cu aceleași critici cuprinse de sesizarea disciplinară, a dispus clasarea. Prin urmare, recurentul reclamant a pretins că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1). 7 C. proc. civ. A pretins și că sentința a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material. În acest sens, a susținut că au fost greșit interpretate și aplicate prevederile art. 60 și 61 din Legea nr. 188/2000. Astfel, deși nu s-a produs niciun prejudiciu prin faptele imputate, prima instanță a înțeles să aibă în vedere hotărârea prin care a fost soluționată contestația la executare, doar prin raportare la o eventuală circumstanță atenuantă. De asemenea, a precizat că au fost încălcate prevederile art. 62 din Legea nr. 188/2000, în ceea ce privește calitatea actelor de executare silită, care nu poate fi evaluată de către organele profesionale atunci când a fost respinsă contestația la executare. În acest context, a făcut trimitere la Decizia nr. 1649/21.03.2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție-S.C.A.F. În continuare, a arătat că referitor la analiza de către prima instanță a conținutului publicațiilor de vânzare și al proceselor-verbale de licitație, deși aceste aspecte nu au făcut obiectul acțiunii disciplinare și nici ale hotărârii comisiei de disciplină, instanța de fond le-a avut în vedere. Astfel, judecătorul fondului a analizat și s-a pronunțat asupra unor fapte cu care nu a fost învestit, cu încălcarea art. 9 alin. (2) și 22 alin. (6) C. proc. civ. În fine, recurentul reclamant a apreciat că în mod greșit judecătorul fondului nu i-a admis solicitarea de obligare a intimatului pârât la plata cheltuielilor de judecată și nu a redus suma de 1476,6 RON acordată acestuia din urmă, deși contestația fusese admisă în parte, încălcând astfel dispozițiile art. 72, art. 49 lit) c din Legea nr. 188/2000, art. 69 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000, art. 451-453 C. proc. civ. În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1). 7 C. proc. civ. 4. Cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile Odată cu formularea recursului, recurentul reclamant A. a depus la dosar și cerere prin care a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarelor chestiuni de drept ce vizează prevederile art. 62 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/2000, respectiv limitele instituite de legiuitor prin acordarea posibilității organelor profesionale de a analiza calitatea actelor și lucrărilor efectuate de executori judecătorești: o dacă sintagma "calitatea actelor și a lucrărilor efectuate de către executorii judecătorești" se referă la analiza legalității întocmirii actelor de executare, în lipsa unei hotărâri judecătorești prin care s-a soluționat o contestație la executare, mai precis, în situația în care debitorul nu a uzat calea procedurală a contestației la executare silită, iar actele de executare poartă statutul de acte definitive și se bucură de legalitate; o dacă sintagma "calitatea actelor și a lucrărilor efectuate de către executorii judecătorești" permite reprezentanților comisiei de disciplină să analizeze legalitatea unor acte de executare silită ce au făcut, deja, obiectul unei contestații la executare, contestație respinsă de către instanța de executare silită; o dacă sintagma "calitatea actelor și a lucrărilor efectuate de către executorii judecătorești" este condiționată de existența unei hotărâri pronunțate de o instanță de executare silită, prin care a fost admisă o contestație la executare din culpa executorului judecătoresc, iar această modalitate de examinare a calității actelor și a lucrărilor este instituită de legiuitor ca fiind o modalitate de aplicare a unei sancțiuni administrative; o dacă sintagma "calitatea actelor și a lucrărilor efectuate de către executorii judecătorești" se referă doar la verificarea, de către organul de control al actului, în raport de prevederile art. 657 C. proc. civ.- respectiv să cuprindă doar mențiunile prevăzute de C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Legal citați, intimații - pârâți Colegiul director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Constanța, B. - Comisia superioară de disciplină și Consiliul de disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești din Constanța nu au formulat întâmpinări față de recursul declarat de reclamantul A. și nici puncte de vedere față de cererea acestuia de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 17 martie 2023 s-a fixat termen de judecată la data de 13 decembrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția Înaltei Curți asupra cererii de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile Analizând cu prioritate cererea formulată de recurentul - reclamant A. privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, se constată, prin raportare la dispozițiile art. 519 C. proc. civ., că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de textul procedural menționat, urmând a respinge antemenționata cerere, pentru argumentele expuse în continuare: Potrivit art. 519 C. proc. civ. "dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată". Din cuprinsul prevederilor legale enunțate anterior rezultă că legiuitorul a instituit o serie de condiții de admisibilitate pentru declanșarea procedurii sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile - astfel cum au fost acestea decelate în jurisprudența instanței supreme dezvoltată pe marginea mecanismului procedural în discuție -, condiții care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, respectiv: existența unei cauze aflate în curs de judecată, în ultimă instanță; cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; chestiunea de drept să fie reală, veritabilă, susceptibilă să dea naștere unor interpretări diferite, pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu; chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită să prezinte caracter de noutate; chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. În cauză, se constată că nu este îndeplinită condiția noutății chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării. Chestiunea de drept ce formează obiectul întrebărilor vizează prevederile art. 62 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/2000, respectiv limitele instituite de legiuitor prin acordarea posibilității organelor profesionale de a analiza calitatea actelor și lucrărilor efectuate de executori judecătorești. Astfel, se observă că normele supuse interpretării nu sunt reglementări nou-intrate în vigoare. Din contră, ele au fost prevăzute cu același conținut, încă de la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 188/2000, inițial în cuprinsul art. 59 alin. (1) lit. b) și, ulterior, în cel al art. 62 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/2000. Într-adevăr, noutatea unei chestiuni de drept poate fi generată nu numai de o reglementare nou-intrată în vigoare, ci și de una veche, cu condiția, însă, ca instanța să fie chemată să se pronunțe asupra respectivei probleme de drept pentru prima dată. Or, chestiunea de drept vizată de întrebările formulate a primit printr-o jurisprudență continuă dezlegări din partea instanțelor. Mai mult, chiar recurentul a invocat o anumită jurisprudență a Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia nr. 1649/21.03.2022 Î.C.C.J - S.C.A.F.),referitoare la anularea parțială a unui act administrativ cu caracter normativ, deci general obligatorie, și care ar fi lămurit problematica în discuție în sensul propus de acesta. În considerarea acestor argumente, se constată că mecanismul reglementat de dispozițiile art. 519 C. proc. civ. nu poate fi utilizat, sens în care va respinge cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, ca inadmisibilă. III. Soluția instanței de recurs asupra căii de atac formulate Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate și normele legale incidente, Înalta Curte reține următoarele: 6.2.1. Primul motiv de casare invocat de recurentul-reclamant se referă la încălcarea puterii de lucru judecat. În acest sens, recurentul a invocat sentința civilă nr. 12127/07.11.2019 a Judecătoriei Constanța, prin care contestația la executare referitoare la aceleași acte de executare ce fac obiectul acțiunii disciplinare a fost respinsă, ca neîntemeiată, dar și faptul că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, învestit cu aceleași critici cuprinse de sesizarea disciplinară, a dispus clasarea. Motivul este nefondat. În primul rând, după cum rezultă din dispozițiile art. 430 C. proc. civ., se reamintește că autoritatea de lucru judecat reprezintă un efect al hotărârii judecătorești, avându-și rațiunea în asigurarea stabilității și securității circuitului civil. Prin reglementarea autorității de lucru judecat se îngrădește posibilitatea repunerii ulterioare în discuție a aspectelor soluționate de o instanță judecătorească, pentru a se evita pronunțarea unor soluții contradictorii definitive cu privire la aceeași cerere, consecința fiind aceea a generării incertitudinii cu privire la raporturile juridice deja rezolvate de instanțele judecătorești. Astfel, efectul autorității de lucru judecat este atașat hotărârilor judecătorești nu și ordonanțelor procurorului. Prin urmare, susținerile recurentului potrivit cărora prima instanță ar fi încălcat puterea de lucru judecat a unei ordonanțe de clasare sunt lipsite de pertinență. În ceea ce privește pretinsa nerespectare a puterii de lucru judecat a sentinței civile nr. 12127/07.11.2019 a Judecătoriei Constanța, Înalta Curte reține că efectul pozitiv al puterii lucrului judecat se manifestă ca prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți, respectiv modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit. Această reglementare a puterii de lucru judecat, sub forma prezumției, vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești. Prezumția nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare și care nu pot fi ignorate. Pe de altă parte, deși efectul pozitiv al lucrului judecat nu presupune condiția triplei identități (părți, obiect și cauză), prevăzută de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., caz în care ar opera efectul negativ al lucrului judecat, totuși incidența acestuia este condiționată de întrunirea cumulativă a două cerințe care rezultă din interpretarea prevederilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ.. Astfel, potrivit acestui din urmă text "Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă,,. Prin urmare, pentru a putea fi reținut efectul pozitiv al lucrului judecat trebuie îndeplinite următoarele condiții: a) identitatea de părți, astfel încât hotărârea să-i fie opusă unei părți din litigiul inițial, parte și în noul litigiu; b) între primul și cel de al doilea litigiu să existe o legătură, fără a fi necesară identitatea de obiect sau de cauză. Or, în cauză, prima dintre aceste condiții nu era îndeplinită, niciuna dintre părțile prezentei cauze neluând parte la judecata finalizată prin sentința civilă nr. 12127/2019 a Judecătoriei Constanța. Prin urmare, nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1). 7 C. proc. civ. (referitor la încălcarea efectului negativ al autorității de lucru judecat), respectiv de art. 488 alin. (1). 5 C. proc. civ. (referitor la încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat). 6.2.2. Un alt motiv de casare invocat de recurentul-reclamant se referă la greșita aplicare a dispozițiilor art. 60-62 din Legea nr. 188/2000, fiind așadar întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1). 8 C. proc. civ. În esență, recurentul a pretins că în cadrul procedurii disciplinare nu ar putea fi reținute abateri referitoare la îndeplinirea actelor de executare silită și cu atât mai puțin atunci când legalitatea acestora a fost cercetată pe calea contestației la executare. Se constată că prevederile art. 60-62 din Legea nr. 188/2000 statuează următoarele: "Art. 60 (1)Actele executorilor judecătorești sunt supuse, în condițiile legii, controlului instanțelor judecătorești competente. (2) Activitatea executorilor judecătorești este supusă controlului profesional, în condițiile prezentei legi. ART. 61 Cei interesați sau vătămați prin actele de executare pot formula contestație la executare, în condițiile prevăzute de C. proc. civ. ART. 62 (1) Controlul profesional se exercită de Ministerul Justiției, prin inspectori generali de specialitate, și de B., prin consiliul său de conducere, și va avea în vedere: a) organizarea și funcționarea camerelor executorilor judecătorești și a birourilor executorilor judecătorești; b) calitatea actelor și lucrărilor efectuate de executorii judecătorești; c) comportarea executorilor judecătorești în raporturile de serviciu, cu autoritățile publice și cu persoanele fizice și juridice. (2) Consiliul B. poate delega Colegiului director al Camerei executorilor judecătorești exercitarea controlului prevăzut la alin. (1) lit. b) și c) în circumscripția sa." Prin prevederile legale mai sus menționate se instituie pe de o parte regula că actele executorilor judecătorești sunt supuse, în condițiile legii, controlului instanțelor judecătorești competente, iar pe de alta, regula că activitatea executorilor judecătorești este supusă controlului profesional, în condițiile prezentei legi. De asemenea, se precizează, prin prevederile art. 62 alin. (1) lit. b) din lege, faptul că prin controlul profesional se verifică calitatea actelor și lucrărilor efectuate de executorii judecătorești. Astfel, potrivit dispozițiilor legale de mai sus competențele sunt bine delimitate. În timp ce analiza legalității actelor de executare silită intră în prerogativa exclusivă a instanței de executare, abaterile disciplinare privind neglijența cu privire la calitatea lucrărilor este dată în competența organelor disciplinare. Or, după cum corect a rețint prima instanță, Comisia Superioară de Disciplină nu s-a pronunțat cu privire la legalitatea actelor de executare, doar cu privire la forma acestora, aspect menționat explicit în considerentele hotărârii acesteia. Nici Decizia nr. 1649/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție-S.C.A.F., prin care s-a anulat în parte art. 103 alin. (2) al Ordinului Ministerului Justiției nr. 210/2001 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, în ceea ce privește sintagma "legalitatea lucrărilor executorilor judecătorești" nu schimbă datele problemei. Astfel, cu acea ocazie, instanța supremă a constatat doar că, prin instituirea prin prevederile art. 103 alin. (2) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești a unui control profesional care vizează legalitatea lucrărilor executorilor judecătorești, se adaugă la dispozițiile conținute în art. 62 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/2000, care prevede doar controlul calității actelor și lucrărilor acestora. Or, în cauză, după cum s-a arătat în cele ce preced, organele disciplinare nu au antamat chestiuni de legalitate a actelor de executare. 6.2.3. Un alt motiv de casare invocat de recurentul-reclamant se referă la greșita aplicare a legii în ceea ce privește limitele trasate de acțiunea disciplinară și de Hotărârea nr. 3/2020 a Consiliului de Disciplină al C.E.J. Constanța, fiind așadar întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1). 8 C. proc. civ. Potrivit art. 48 alin. (6) din Legea nr. 188/2000 "Procedura judecării abaterilor disciplinare se stabilește prin regulamentul de aplicare a prezentei legi,,. Astfel, conform art. 70 din Ordinul ministrului justiției nr. 210/2001 privind Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești "Dacă se constată că executorul judecătoresc cercetat a săvârșit una dintre abaterile disciplinare prevăzute la art. 44 din lege, ministrul justiției sau colegiul director sesizează Consiliul de disciplină,,. De asemenea, potrivit art. 74 alin. (1) din cuprinsul aceluiași act normativ "Dacă se constată că executorul judecătoresc a săvârșit abaterea, completul dispune aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute la art. 46 din lege,,. În fine, art. 76 stipulează că "Împotriva hotărârii părțile pot face contestație, în termen de 15 zile de la comunicare, la Comisia Superioară de Disciplină a B., formată din reprezentanții camerelor aleși conform art. 31 alin. (1) lit. d) din lege,,. Din coroborarea acestor dispoziții rezultă că hotărârea organului jurisdicțional disciplinar este limitată la abaterile disciplinare vizate de acțiunea disciplinară. De altfel, după cum corect a evidențiat și recurentul reclamant potrivit art. 72 din Legea nr. 188/2000 "Prezenta lege se completează cu dispozițiile C. proc. civ.,,. Astfel, este relevant cauzei principiul disponibilității, care se caracterizează prin dreptul părții de a dispune de obiectul procesului, dar și de mijloacele procesuale acordate de lege, în acest sens fiind prevederile art. 397 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora "Instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății. Ea nu poate acorda mai mult sau altceva decât s-a cerut, dacă legea nu prevede altfel,,. Se constată că, prin hotărârea ce a făcut obiectul contestației judiciare, Comisia Superioară de Disciplină a constatat, printre altele, și următoarele aspecte: deși în raportul de evaluare este menționat faptul că imobilul este constituit din parter și et. 2, acest aspect nu este evidențiat în publicațiile de vânzare ulterioare; prețul de începere a licitației cuprins în publicația de vânzare din 18.04.2018 nu a fost diminuat cu 25% din valoarea imobilului; publicațiile de vânzare din 02.08.2018 au fost întocmite în mod defectuos cu privire la termenul de vânzare și prețul de pornire a licitației, astfel: una dintre acestea stabilea ca termen de vânzare al imobilului 06.09.2018 pentru prețul de 777.096 RON, iar o alta, purtând aceeași dată, stabilea ca termen de vânzare 25.10.2018 cu preț de pornire 582.822 RON, ceea ce a indus în eroare potențialii cumpărători. Sesizată cu privire la critica reclamantului referitoare la faptul că, prin reținerea aspectelor menționate, s-ar fi depășit limitele sesizării, prima instanță nu a dat efect util acesteia. Dezlegarea dată acestei chestiuni este însă doar parțial corectă. Într-adevăr, după cum corect a observat judecătorul fondului, în cuprinsul acțiunii disciplinare și al Hotărârii nr. 3/2020 a Consiliului de Disciplină al C.E.J. Constanța sunt făcute referiri la publicația de vânzare din 18.04.2018, reținându-se neglijența reclamantului, prin faptul că a descris incomplet imobilul . Așadar, în mod corect s-a reținut că, deși aspectele referitoare la necesitatea reducerii prețului nu au făcut obiectul hotărârii Consiliului, totuși neglijența se menține din perspectiva anterior amintită. Astfel, în contextul în care fiecare act de executare pentru care s-a reținut o neglijență în efectuarea sa de către executor constituie o abatere disciplinară distinctă, apărarea recurentului, chiar întemeiată nu putea conduce la constatarea nelegalității hotărârii Comisiei Superioare de Disciplină. Pe de altă parte, nu aceeași este situația în ceea ce privește aspectele referitoare la publicațiile din 02.08.2018, care lipsesc complet atât din acțiunea disciplinară, cât și din hotărârea Consiliului de Disciplină. Prin urmare, Înalta Curte constată că prima instanță nu a observat că instanța superioară de disciplină le-a reținut pentru prima dată în calea de atac, depășind astfel nu doar limitele contestației recurentului-reclamant, dar chiar și pe cele ale acțiunii disciplinare. Aceasta a condus la încălcarea dispozițiilor legale mai sus amintite, motivul de casare invocat fiind astfel fondat. 6.2.4. Ultimul motiv de casare invocat de recurentul-reclamant se referă la greșita aplicare a legii în ceea ce privește critica referitoare la soluția dată de Comisia Superioară de Disciplină a B. cu privire la cheltuielile de judecată, fiind așadar întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1). 8 C. proc. civ. În esență, recurentul a pretins că, prin faptul că a fost admisă contestația sa formulată împotriva hotărârii Consiliului de Disciplină, cheltuielile de judecată ar fi trebuit imputate proporțional, sens în care ar fi trebuit avute în vedere și cele pe care le-a efectuat cu titlu de onorariu avocațial. Criticile sunt nefondate. În acest sens, se observă că, în materia cheltuielilor de judecată, dispozițiile Ordinului ministrului justiției nr. 210/2001 privind Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești conțin o normă specială. Astfel, potrivit art. 77 "toate cheltuielile efectuate în legătură cu soluționarea cauzei vor fi suportate de Camera executorilor judecătorești în cazul în care acțiunea este respinsă sau de executorul judecătoresc dacă acțiunea este admisă,,. Prin urmare, spre deosebire de art. 453 C. proc. civ. care relaționează temeiul obligării la plata cheltuielilor de judecată de pierderea procesului, în materia disciplinară de față, culpa procesuală se grefează pe soluția dată acțiunii disciplinare. Astfel, în contextul în care acțiunea disciplinară a fost admisă (soluție care nu a comportat modificări în urma admiterii contestației formulate în fața Comisiei Superioare de Disciplină), în mod corect a validat prima instanță soluția dată de organul disciplinar cererilor de obligare la plata cheltuielilor de judecată.

Temeiul procesual al soluției date recursului Față de considerentele reținute mai sus, prin raportare la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 488 alin. (1). 8 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 73 din 19 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, pe care o va casa în parte. În rejudecare, pentru argumentul expus în cadrul analizei celui de-al treilea motiv de casare, va admite în parte contestația formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea De Apel Constanța, B. - Comisia superioară de disciplină și Consiliul de Disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești din Constanța, în sensul că va modifica în parte Hotărârea nr. 9/26.03.2021 pronunțată de Comisia Superioară de Disciplină a B., în dosarul nr. x/2021, prin aceea că va înlătura reținerea faptei disciplinare referitoare la cuprinsul publicațiilor de vânzare din data de 2 august 2018 care nu a făcut obiectul acțiunii disciplinare. Soluția nu va produce și alte consecințe pretinse de recurent (respingerea acțiunii disciplinare sau stabilirea unei sancțiuni disciplinare mai ușoare), în condițiile în care hotărârea organului disciplinar superior s-a definitivat cu privire la restul abaterilor reținute și a căror gravitate justifică sancțiunea dispusă. În temeiul art. 451-453 C. proc. civ., civ. va obliga intimații - pârâți la plata către recurentul - reclamant A. a sumei de 250 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în fond și recurs, constând în taxe judiciare de timbru.