ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 171/2021

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul de Mediere, a solicitat anularea parțială a Hotărârii nr. 63/07.04.2017 și facturilor anexate acesteia, cu consecința exonerării de la plata taxelor profesionale anuale in suma de 1125,02 RON (aferentă anilor 2013-2016 și parțial 2017, respectiv pana la data de 07.04.2017).

Prin sentința civilă nr. 1719 din 5 aprilie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul de Mediere, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile nr. 1719 din 5 aprilie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Recurentul - reclamant arată că instanța de fond nu a respectat dispozițiile art. 488 pct. 4 C. proc. civ., respectiv exigența art. 6 alin. (1) din CEDO, art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 10 din Legea nr. 303/2004.

De asemenea arată că instanța de fond aplicat în mod greșit dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, întrucât oricine se poate adresa instanței de contencios administrativ pentru anularea unui act administrativ, dacă se consideră vătămat într-un drept al său ori într-un interes legitim.

Solicită, de asemenea să se constate prescrisă sumele anuale reprezentând taxe profesionale conform facturilor fiscale contestate pentru perioada 07.04.2014 - 07.04.2017.

Concluzionând reclamantul arată că cele două facturi fiscale sunt acte administrativ fiscale și pot fi supuse controlului instanței de contencios.

Astfel, reclamantul apreciază că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a normelor juridice atunci când a admis excepția inadmisibilității si a respins capătul de cerere formulat de către recurent având ca obiect anularea parțială a Hotărârii nr. 63/07.04.2017 și facturilor anexate acesteia, cu consecința exonerării de la plata taxelor profesionale anuale in suma de 1125,02 RON (aferentă anilor 2013-2016 și parțial 2017, respectiv pana la data de 07.04.2017), ca inadmisibil.

Împotriva recursului promovat intimatul pârât nu a formulat întâmpinare.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:

Obiectul acțiunii judiciare îl reprezintă solicitarea reclamantului de anulare parțială a Hotărârii nr. 63/07.04.2017, respectiv a art. 4 care are următorul conținut:

"Se pune în vedere domnului A. că la data emiterii prezentei Hotărâri figurează în evidențele Consiliului de mediere cu un debit în cuantum de 1125.02 RON, ce reprezintă taxa profesională aferentă anilor 2013 - 2016 și 2017 (parțial), conform facturilor x/29.03.2017 și y/21.03.2017, anexate prezentei".

Instanța de fond a admis excepția indmisibilității și a respins acțiunea ca fiind inadmisibilă, apreciind în raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 că Hotărârea nr. 63/07.04.2017, sub aspectul contestat de reclamant, respectiv art. 4, nu are caracterul unui act administrativ.

Primul motiv de nelegalitate invocat vizează dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. - depășirea atribuțiilor autorității judecătorești - din perspectiva greșitei soluționări a excepției inadmisibilității acțiunii.

Înalta Curte constată că, în cauză, nu se poate reține depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, sintagmă prin care se înțelege incursiunea autorității judecătorești în sfera activității autorității executive sau legislative, așa cum a fost consacrată de Constituție sau de o lege organică, ținând cont că obiectul cererii deduse judecății este generat de pozițiile divergente ale părților cu privire la interpretarea prevederilor art. 1 și art. 2 din Legea privind contenciosul adminsitrativ nr. 554/2004.

Înalta Curte reține că acest motiv de casare sancționează pronunțarea hotărârii cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești și privește nerespectarea unor competențe jurisdicționale în cadrul organizării statale, potrivit principiului separației și echilibrului puterilor, respectiv săvârșirea de către instanța de judecată a unor acte aflate în sfera de competență a organelor puterii executive sau legislative, situație care nu se regăsește în speță.

Potrivit motivului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ. de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate.

Astfel, cererea de chemare în judecată vizează anularea parțială a Hotărârii nr. 63/07.04.2017, respectiv a art. 4, astfel cum s-a arătat în precedent.

Potrivit dispozițiilor art. 2 din Legea privind contenciosul administrativ nr. 554/2004 -, Semnificația unor termeni:

(1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:

……….

c)*) act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice;"

Din conținutul dispozițiilor anterior citate rezultă că actul administrativ pentru a fi supus cenzurii instanțelor judecătorești trebuie să producă efecte juridice, să creeze, să modifice sau să suprime o situație juridică subiectivă sau obiectivă.

Or, hotărărea anterior menționată care face obiectul cauzei de față, nu are trăsăturile caracteristice ale unui act administrativ, chiar dacă emană de la autorități publice, scopul emiterii ei nu a fost producerea prin el însuși de efecte juridice separate, specifice dreptului administrativ, ci doar de a constitui un instrument procedural de informare, în condițiile legii, în îndeplinirea informării reclamantului valoarea asupra obligațiilor derivate din omisiunea de a achita taxele profesionale, obligațiile fiind născute în temeiul hotărârilor prin care s-au stabilit aceste taxe și în virtutea angajamentului semnat de reclamant în momentul în care a solicitat să fie promit în profesia de mediator .

Actul în discuție nu naște, modifică sau stinge drepturi și obligații noi instituite în vederea organizării generale a legii sau a executării în concret a legii. Se constată astfel că Hotărârea nr. 63/07.04.2017 este o simplă formă scrisă de executare în concret, unitar și imediat a atribuțiilor legale ce revin reclamantului în baza dispozițiilor legale în materia medierii.

Rezultă cu evidență faptul că hotărârea a cărei anulare o solicită reclamantul nu are caracterul unui act administrativ, ci este un act intern de informare emis de Consiliul de Mediere.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de fond a interpretat judicios prevederile legale aplicabile, motiv pentru care, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1719 din 5 aprilie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1719 din 5 aprilie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 ianuarie 2021.