ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1556/2022

Ședința publică din data de 16 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele;

Prin cererea formulată la data de 31.08.2018 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 308/25.07.2018 emisă de pârâtul CONSILIUL NATIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, prin care a fost sancționată contravențional cu amenda în cuantum de 2000 de RON.

Prin sentința civilă nr. 57/09.01.2019, Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 129 C. proc. civ., a admis excepția necompetenței materiale și a declinat cauza, spre competentă soluționare, Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal, având în vedere că competentă să soluționeze prezenta cerere de chemare în judecată, prin care se contestă un act administrativ emis de o autoritate publică centrală, precum Hotărârea nr. 308/25.07.2018 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, în lipsa unei alte dispoziții legale exprese, este Curtea de Apel București, în raza teritorială a căreia își are sediul reclamanta.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal, la data de 05.04.2019, sub nr. x/2018.

Prin sentința civilă nr. 486 din data de 25.09.2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A.-persoană juridică română în insolvență, reprezentată de administrator special B., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile nr. 486 din data de 25.09.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A.-persoană juridică română în insolvență, reprezentată de administrator special B..

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată perimat recursul, în considerarea următoarelor argumente:

Cererea de recurs a fost înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție spre competentă soluționare, iar prin încheierea din data de 03 martie 2021, judecata recursului a fost suspendată pentru lipsa părților, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin rezoluția din data de 17.01.2022 s-a dispus citarea părților în vederea discutării excepției de perimare, acordându-se termen de judecată la data de 16.03.2022.

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de șase luni.

Legiuitorul a reglementat perimarea în cuprinsul art. 416-418 C. proc. civ., conferindu-i natura juridică a unei sancțiuni procedural pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, fiind totodată și o "prezumție de desistare", dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.

Din conținutul textului procedural mai sus evocat, rezultă că pentru a opera perimarea trebuie să fie îndeplinite cumulative următoarele condiții: instanța a fost învestită cu o cerere care se judecă în primă instanță sau într-o cale de atac; pricina să fie rămas în nelucrare timp de 6 luni, lăsarea pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părților.

Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit art. 181 din C. proc. civ., astfel încât acesta se împlinește în ziua anului sau lunii corespunzătoare zilei de plecare și începe să curgă de la data ultimului act de procedură efectuat în cauză, care nu a mai fost urmat, din culpa părții, de alte acte de procedură necesare pentru judecarea pricinii.

Excepția de perimare este o excepție dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este o excepție absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților, dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

În speță, recursul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe, iar la data de 03 martie 2021 s-a dispus suspendarea judecății în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., text ce reglementează cazul voluntar de suspendare al judecății, când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Așa fiind, cum de la momentul suspendării judecării recursului, ca urmare a conduitei procesuale pasive adoptată de părți a trecut mai mult de 6 luni, Înalta Curte urmează a constata intervenită perimarea.

Având în vedere că în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda cursul perimării, potrivit dispozițiilor art. 417 - 418 din C. proc. civ., văzând că sunt întrunite condițiile pentru constatarea perimării, prevăzute de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 420 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să constate perimat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. - în insolvență, prin administrator judiciar C. și administrator special B. împotriva sentinței nr. 486 din 25 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la completul de 5 judecători.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 martie 2022.