ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.03.2021

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1539/2021

HOTĂRÂRE
11.03.2021
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1539/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 11 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară anularea Rezoluțiilor de clasare nr. x/2018 și nr. x/2018 emise de pârâtă.

La data de 10.01.2020, reclamanta A. a formulat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 402 C. proc. civ.

Reclamanta a arătat că acest text din C. proc. civ., după modificarea adusă prin Legea nr. 310/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 1074/18.12.2018, contravine următoarelor articole din Constituția României:

1.3. Soluția instanței de fond asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale

Prin încheierea de ședință din data de 9 octombrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale a României formulată de A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca inadmisibilă.

1.4. Cererea de recurs

Împotriva încheierii din data de 09 octombrie 2020 a formulat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate, criticile formulate putând fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

Prin argumentarea succintă a cererii de recurs, recurenta-reclamantă invocă încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, care prevăd condițiile de admisibilitate ale cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Susține recurenta-reclamantă că, în mod greșit, prima instanță a considerat că art. 402 din C. proc. civ., asupra căruia poartă excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu soluționarea cauzei, având în vedere că prin acesta text procedural se reglementează instituția "pronunțării hotărârii", or în cauză urmează să se pronunțe o hotărâre judecătorească.

De asemenea, afirmă recurenta că pronunțarea hotărârii în ziua în care au avut loc dezbaterile, prin punerea soluției la dispoziția părților prin grefa instanței, fără ca judecătorul să amâne pronunțarea și chiar dacă a amânat pronunțarea fără să precizeze în momentul amânării această modalitate excepțională de pronunțare, încalcă principiul citirii minutei în ședință publică și poate atrage nulitatea relativă a hotărârii judecătorești atunci când partea dovedește că i s-a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii.

1.5. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare prin care a solicitat în principal constatarea nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 din Codul de procedură civilă, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La termenul de judecată din 26 februarie 2021, Înalta Curte a respins, în ședință publică, excepția nulității recursului, reținând că argumentele de nelegalitate invocate pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

Analizând cererea de recurs prin prisma criticilor formulate, a ansamblului probatoriu administrat în cauză, precum și a dispozițiilor legale incidente speței, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele expuse în cele ce urmează.

Recurenta-reclamantă a invocat în susținerea căii de atac nelegalitate încheierii din 09 octombrie 2020 prin prisma încălcării de către instanța de fond a dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, critică ce se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

Prin încheierea recurată, curtea de apel a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 402 din C. proc. civ., ca inadmisibilă, reținând că acest text de lege nu are legătură cu soluționarea cauzei.

Înalta Curte reține, în prealabil, că instanța de fond a fost învestită cu o acțiune în anularea unor rezoluții de clasare dispuse de Inspecția Judiciară în soluționarea sesizărilor reclamantei A., prin care s-a solicitat efectuarea de cercetări în legătură cu săvârșirea de către magistrații care au soluționat litigiile în care a fost parte, a unor abateri disciplinare prevăzute de Legea nr. 303/2004.

Prin urmare, limitele învestirii instanței de judecată sunt date de verificarea existenței indiciilor săvârșirii faptelor de abatere disciplinară prevăzute de . . . . . . . . . . .Legea nr. 303/2004, în sensul de a stabili dacă, modalitatea în care magistrații reclamați au înțeles să efectueze actele de cercetare penală în Dosarul penal nr. x/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, poate întruni latura materială și subiectivă a abaterii disciplinare respective.

În acest context, Înalta Curte constată că prin actele procedurale întocmite în dosar, printre care se regăsește și cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepție de neconstituționalitate, recurenta-reclamantă trebuie să respecte, de asemenea, limitele situației de fapt și a temeiului de drept pe care și-a întemeiat acțiunea, neputând pune în discuție și solicita dezlegarea unor aspecte procedurale ce țin de o etapă ulterioară închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei și anume pronunțarea hotărârii judecătorești.

Astfel, pe de o parte, cererea de sesizare a Curții Constituționale vizează un text procedural în temeiul căruia nu se poate tranșa raportul juridic de drept material dedus judecății, iar pe de altă parte, excepția de neconstituționalitate a fost invocată anterior pronunțării sentinței în prezenta speță, fără a se cunoaște în ce măsură instanța va aplica dispozițiile art. 402 din C. proc. civ.

Situația, potrivit căreia, în alte cauze aflate pe rolul instanțelor judecătorești și în care recurenta a avut calitatea de parte, au fost aplicate dispozițiile art. 402 din C. proc. civ., nu poate învesti legal o altă instanță, chemată să soluționeze un alt litigiu, cu o cerere de sesizare a curții Constituționale, având ca temei de fapt, nemulțumirea reclamantei în raport de modalitatea în care s-a efectuat pronunțarea în alte cauze judiciare.

De altfel, recurenta-reclamantă a invocat nelegalitatea procedurii de pronunțare a unor hotărâri judecătorești și în sesizările formulate la Inspecția Judiciară împotriva magistraților care le-au pronunțat și în soluționarea cărora s-au emis rezoluțiile de clasare contestate în prezentul dosar.

Pe de altă parte, o eventuală critică de nelegalitate ce ar viza modul în care prima instanță va face pronunțarea hotărârii prin care dezleagă fondul cauzei, poate fi invocată de recurentă pe calea unui eventual recurs exercitat asupra sentinței pronunțate în soluționarea litigiului.

Prin urmare, cererea de sesizare a Curții Constituționalitate cu excepția de neconstituționalitate a art. 402 din C. proc. civ. excedează cadrului procesual stabilit chiar de reclamantă prin demersul său judiciar, instanța de fond fiind învestită cu cercetarea faptului dacă, pârâta Inspecția Judiciară a respectat din punct de vedere procedural, precum și din perspectiva fondului abaterilor disciplinare indicate în sesizarea disciplinară, normele de drept material care au stat la baza verificărilor efectuate și la adoptarea soluției de clasare.

În considerarea acestor argumente, Înalta Curte constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. x, respingând, în mod judicios, cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă.

Temeiul legal al soluției pronunțate în recurs

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din data de 09 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 martie 2021.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2021-01-15
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 151/2021
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2021 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin contestația înregistrată pe rolul Curții de
ÎCCJ 2021-03-22
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1771/2021
Ședința publică din data de 22 martie 2021 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții d
ÎCCJ 2021-12-09
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6320/2021
Ședința publică din data de 9 decembrie 2021 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de A
ÎCCJ 2023-06-14
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3228/2023
Ședința publică din data de 14 iunie 2023 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe r
ÎCCJ 2021-02-03
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 627/2022
a de contencios administrativ și fiscal s-a respins ca nefondată excepția nulității cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtă și s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca n
Sursă