Decizia nr. 1486/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 19 ianuarie 2018, pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, a solicitat: (i) anularea în parte a Ordinului Ministrului Sănătății nr. 611/2017, în ceea ce privește dispoziția cuprinsă la art. 10 lit. b) "având vechime în sistemul de sănătate publică de cel puțin 5 ani" și a celei cuprinse la art. 10 lit. c) "au o vechime de cel puțin 5 ani în unități din sistemul de sănătate publică"; (ii) anularea în parte a concursului desfășurat în perioada 16.01. - 06.02.2018, în ceea ce privește postul de la Serviciul de Ambulanță Județean Satu Mare; (iii) suspendarea în parte a executării acestor dispoziții până la soluționarea acțiunii în anulare și suspendarea desfășurării concursului pentru ocuparea postului de manager general la Serviciul de Ambulanță Județean Satu Mare. 1.

Prin sentința civilă nr. 56 din 4 aprilie 2018, prima instanță a respins, ca nefondată, cererea de suspendare formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății. 1.

La termenul de judecată din 18 aprilie 2018, reclamanta A. a depus note de ședință, calificate de instanța de fond ca cerere adițională, prin care a solicitat, pe lângă petitele inițiale, și anularea tuturor actelor emise în derularea concursului pentru ocuparea postului de manager general, persoană fizică, din cadrul S.A.J. Satu Mare, inclusiv a deciziei nr. 2298/16.01.2018 a comisiei de concurs, a deciziei nr. 2899/18.01.2018 a comisiei de soluționare a contestațiilor, precum și a oricăror acte subsecvente. Totodată, reclamanta a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a persoanei care a fost declarată admisă în urma concursului organizat pentru ocuparea postului de manager general din cadrul S.A.J. Satu Mare, respectiv B., precum și a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării. 2. Hotărârea instanței de fond 2.1. Prin încheierea din 30 mai 2018, instanța de fond a dispus următoarele: - a respins, ca nefondată, excepția nulității acțiunii, invocată de pârâta B.; - a respins, ca nefondată, excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de aceeași pârâtă, sub aspectul nelegalei conturări a cadrului procesual prin neintroducerea în cauză a tuturor participanților la concurs și sub aspectul faptului că se solicită o anulare parțială a concursului, doar în ceea ce privește postul de la Serviciul de Ambulanță Județean Satu Mare; - a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea acțiunii, invocată de pârâtul Ministerul Sănătății, precum și de pârâta B.; - a admis excepția (invocată din oficiu) a inadmisibilității invocării excepției neîndeplinirii procedurii prealabile de către pârâta B., respingând excepția neîndeplinirii procedurii administrative prealabile, ca fiind invocată de o parte care nu este îndrituită la formularea respectivei apărări. 2.2. Prin sentința civilă nr. 101 din 6 iunie 2018, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a pronunțat următoarea soluție: (i) a respins, ca nefondată, cererea de repunere pe rol formulată de pârâta B.; (ii) a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Sănătății, B. și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării; (iii) a anulat în parte Ordinul Ministrului Sănătății nr. 611/2017 privind aprobarea Normelor de organizare și desfășurare a concursului pentru ocuparea postului de manager general, persoană fizică, din cadrul serviciilor de ambulanță județene și al Serviciului de Ambulanță București-Ilfov, respectiv în ceea ce privește sintagma "publică" cuprinsă în art. 10 lit. b) și c) din Norme; (iv) a anulat în parte concursul desfășurat în perioada 16.01.2018 - 06.02.2018 în ceea ce privește postul de manager general, persoană fizică, din cadrul Serviciului de Ambulanță Județean Satu - Mare; (v) a anulat în parte actul administrativ nr. 2298/16.01.2018 intitulat "Rezultatul studierii dosarelor de înscriere la concursul pentru ocuparea postului de manager general, persoană fizică, din cadrul serviciilor de ambulanță județene și al Serviciului de Ambulanță București - Ilfov", emis de pârâtul Ministerul Sănătății, respectiv numai cu privire la dispoziția de respingere a candidaturii reclamantei; (vi) a anulat în parte actul administrativ nr. 2899/18.01.2018 intitulat "Rezultatul contestațiilor depuse ca urmare a studierii dosarelor de înscriere la concursul pentru ocuparea postului de manager general, persoană fizică, din cadrul serviciilor de ambulanță județene și al Serviciului de Ambulanță București - Ilfov", emis de pârâtul Ministerul Sănătății, respectiv numai cu privire la dispoziția de respingere a contestației reclamantei, precum și orice acte administrative subsecvente emise în desfășurarea procedurii de concurs, numai în ceea ce privește situația postului de manager general, persoană fizică, din cadrul Serviciului de Ambulanță Județean Satu - Mare; (vii) a respins ca nefondate celelalte pretenții; (viii) a obligat pârâtul Ministerul Sănătății la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1550 RON reprezentând cheltuieli de judecată parțiale. 3. Calea de atac exercitată în cauză 3.1. Împotriva încheierii de ședință din 30 mai 2018 și a sentinței civile nr. 101 din 6 iunie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta B., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ. Criticile formulate la adresa încheierii din 30.05.2018 sunt următoarele: - încălcarea art. 193 alin. (2) C. proc. civ., prin nerecunoașterea dreptului pârâtei de a invoca excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile; încălcarea regimului coparticipării procesuale prevăzut de art. 60 C. proc. civ., a art. 1 alin. (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (3), art. 14 alin. (3) și (4), art. 20 C. proc. civ., motiv de casare întemeiat pe art. 488 pct. 4 și 5 C. proc. civ. Astfel, prin încheierea atacată, instanța a apreciat, pe calea unei excepții invocate din oficiu, că în temeiul art. 193 alin. (2) C. proc. civ. pârâta nu este îndreptățită să invoce neurmarea procedurii administrative prealabile, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 554/2004, de către reclamantă. Soluția instanței este pronunțată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, adaugă la lege și încalcă principii fundamentale ale procesului civil, cum sunt dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, principiul contradictorialității, principiul rolului activ al judecătorului. Soluția încalcă prevederile art. 193 alin. (2) C. proc. civ. pentru că aceste dispoziții nu limitează dreptul de invocare a lipsei procedurii prealabile la persoana pârâtului emitent al actului, așa cum greșit a apreciat instanța. Pe de altă parte, norma citată nu recunoaște instanței dreptul de a invoca din oficiu lipsa procedurii prealabile astfel că, în mod corelativ, instanța nu avea dreptul să invoce din oficiu nici lipsa de îndreptățire a recurentei-pârâte la invocarea unei atare nereguli. Soluția încalcă și regimul coparticipării procesuale instituit de art. 60 C. proc. civ., apărările celuilalt pârât neputând-o prejudicia pe pârâta-recurentă. Aceasta dispune de o poziție procesuală independentă, care îi conferă dreptul de a se apăra singură, apărările neputându-i fi condiționate sau cenzurate de pasivitatea copârâtului; - greșita respingere a excepției nulității capetelor de cerere vizând anularea tuturor actelor emise în derularea concursului și a oricăror acte subsecvente pentru încălcarea art. 194 lit. c) și art. 196 alin. (1) C. proc. civ., motiv de casare întemeiat pe art. 488 pct. 5 și 6 C. proc. civ. - greșita respingere a excepției lipsei de interes a acțiunii, din perspectiva neîndeplinirii de către reclamantă a condițiilor de participare la concurs, motiv de casare întemeiat pe art. 488 pct. 6 C. proc. civ. - greșita respingere a cererii de administrare a probatoriului solicitat de pârâtă, cu încălcarea art. 1 alin. (2), art. 6 alin. (1), art. 8, art. 13 alin. (3), art. 14 alin. (4), art. 20, art. 22 alin. (2) C. proc. civ., motiv de casare întemeiat pe art. 488 pct. 4 și 5 C. proc. civ. Sentința civilă nr. 101/2018 este criticată pentru următoarele motive: - instanța de fond nu s-a pronunțat asupra apărărilor pârâtei referitoare la inadmisibilitatea cererilor generic formulate ale reclamantei, referitoare la anularea tuturor actelor emise în derularea concursului și a oricăror acte subsecvente; aceste argumente au fost invocate, în principal, ca excepție de nulitate și în subsidiar, ca apărări vizând inadmisibilitatea acțiunii, iar instanța de fond s-a pronunțat doar pe excepție, cu încălcarea art. 6 alin. (1), art. 20, art. 22 C. proc. civ., motiv de casare întemeiat pe art. 488 pct. 4 și 5 C. proc. civ. - instanța de fond nu s-a pronunțat asupra apărării vizând inadmisibilitatea cererii privind anularea parțială a unui concurs național cu privire doar la un post; această apărare a fost invocată mai întâi ca excepție, apoi pârâta a precizat că este apărare de fond, iar instanța a omis să o mai analizeze, cu încălcarea art. 6 alin. (1), art. 20, art. 22 C. proc. civ., motiv de casare întemeiat pe art. 488 pct. 4 și 5 C. proc. civ. - este greșită anularea sintagmei "publică" din cuprinsul art. 10 lit. b) și c) din Normele aprobate prin OMS nr. 611/2017. Astfel instanța de fond a ignorat și încălcat întregul context normativ al OMS nr. 611/2017, cu trimitere în special la art. 10 lit. d) din ordin. Arată recurenta-pârâtă că ordinul nu excludea participanții care au dobândit vechime în sectorul privat, ci reclama doar deținerea și a unei vechimi minime în sectorul de sănătate public, care era justificată de specificul funcției. Acest motiv de casare este întemeiat pe art. 488 pct. 8 C. proc. civ. Instanța a dat o interpretare trunchiată conținutului prevederilor atacate, scoțând din context noțiunea "public", motiv de casare întemeiat pe art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ. Prin eliminarea sintagmei contestate, instanța de fond a modificat în mod nelegal prevederile OMS nr. 611/2017, stabilind cerințe de vechime pe care emitentul nu le-a avut în vedere, cu încălcarea principiului separației puterilor în stat și a prevederilor deciziilor CCR nr. 818 - 821 din 2008, motiv de casare întemeiat pe art. 488 pct. 4 C. proc. civ. Instanța a apreciat în mod greșit că cerința deținerii unei vechimi în sistemul public de sănătate este discriminatorie, câtă vreme ordinul nu a limitat condițiile de vechime doar la acest sector, ci a prevăzut doar cerința existenței unei experiențe parțiale și în acest sector, motiv de casare întemeiat pe art. 488 pct. 6 C. proc. civ. Instanța de fond a apreciat că ar fi fost justificată o și mai mare restrângere a condițiilor de vechime impuse prin ordin, prin instituirea condiției ca participanții să fi dobândit experiență în cadrul serviciilor de ambulanță (pag. 8 alin. (5) din sentință), ceea ce nu avea dreptul, neputând preconiza o altă soluție normativă, motiv de casare întemeiat pe art. 488 pct. 4 C. proc. civ. - instanța de fond a apreciat că ar fi fost justificată o și mai mare restrângere a sferei participanților la concurs decât cea impusă prin ordin (pag. 8 alin. (5)-(7) din sentință), ceea ce constituie o motivare contradictorie a sentinței, motiv de casare întemeiat pe art. 488 pct. 6 C. proc. civ. - instanța de fond greșit a respins apărarea vizând tardivitatea atacării actelor administrative emise sub nr. x/16.01.2018 și y/16.01.2018. Nerecunoscând dreptul pârâtei de a invoca inadmisibilitatea acțiunii pentru lipsa plângerii prealabile, instanța de fond s-a limitat la a analiza tardivitatea atacării acestor acte doar prin raportare la termenul de 30 de zile pentru formularea acțiunii în contencios administrativ. Aceasta este o motivare străină de apărările pârâtei, care a invocat tardivitatea atacării acestor acte la 4 luni de la emiterea lor, motiv de casare întemeiat pe art. 488 pct. 6 C. proc. civ. - instanța a dispus admiterea în parte a acțiunii, fără a arăta și motiva care sunt capetele de cerere respinse, cu încălcarea art. 22, art. 42 alin. (1), art. 425 C. proc. civ., motiv de casare întemeiat pe art. 488 pct. 5 C. proc. civ. 3.2. Pârâtul Ministerul Sănătății a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 101 din 6 iunie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, apreciind că este incident motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și solicitând casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii reclamantei. În motivare arată că instanța nu a înțeles sistemul de criterii adoptat prin art. 10 lit. b) și c) din Normele aprobate prin OMS nr. 611/2017. Acest sistem de criterii nu este de natură a crea situații discriminatorii în rândul candidaților la concursul pentru ocuparea funcției de manager general în serviciile publice de ambulanță, toate criteriile fiind justificate de un scop legitim, respectiv menținerea în cadrul sistemului de sănătate publică a specialiștilor cu experiență în conducerea sănătății publice guvernate de legi, principii și practici diferite de sistemele private unde oportunitatea și eficiența cheltuielii fondurilor personale/private ale patronilor nu este reglementată de legislație, iar metoda folosită este adecvată și necesară. Principiul egalității cetățenilor în fața legii este invocat trunchiat și distorsionat de către reclamant, fiind greșit susținut și de către instanța de fond. Aspectele invocate de reclamantă nu intră sub incidența O.G. nr. 137/2000. Recurentul-pârât solicită să se țină cont de deciziile Curții Constituționale nr. 818-821 din 2008, potrivit cărora instanțele judecătorești nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că acestea sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Astfel, prin aplicarea unitară pentru toți candidații a criteriului privind vechimea de 5 ani în sistemul de sănătate publică nu s-a făcut nicio discriminare. Solicitarea vechimii într-o anumită profesie/activitate aplicată unitar tuturor celor care acced la respectiva funcție publică nu este discriminare. 3.3. Împotriva sentinței civile nr. 101 din 6 iunie 2018 a declarat recurs și reclamanta A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea în tot a acțiunii. Recurenta-reclamantă critică sentința pentru neanularea întregii sintagme din art. 10 lit. b) și c) din OMS nr. 611/2017, nu doar a celei referitoare la cerința dobândirii vechimii în sistemul de sănătate publică. În mod eronat instanța a admis doar în parte acțiunea, apreciind că cerința ca vechimea să fie dobândită în sistemul de sănătate este una adecvată și necesară. Prin sentință se face confuzie între responsabilitățile managerului serviciului de ambulanță și atribuțiile directorului medical al serviciului de ambulanță. Câtă vreme pentru funcția de manager sunt prevăzute doar atribuții manageriale, conform OMS nr. 346/2018, atunci cerința ca vechimea să fie efectuată în cadrul sistemului de sănătate este excesivă. Posturile de șefi secții UPU-SMURD sunt similare cu cele de director medical ambulanță sau șefi secții spitale și sunt de strictă specialitate, putând fi ocupate numai de medici specialiști cu vechime de minim 5 ani în specialitate, însă posturile de manageri generali spitale sau ambulanțe județene sunt posturi pentru care se solicită abilități de manager și pot fi ocupate de juriști, economiști sau medici, conform prevederilor Legii nr. 95/2006 a sănătății publice. În aceste condiții, postul de manager general al serviciului de ambulanță poate fi ocupat și de persoane care au absolvit fie studii juridice, fie studii economice, relevante fiind cunoștințele manageriale. Așadar cerința ca vechimea să fie efectuată în sistemul de sănătate, este una excesivă, nejustificată obiectiv.

Apărările formulate în cauză 4.1. Recurenta-reclamantă A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor declarate de pârâta B. și Ministerul Sănătății, ca nefondate. 4.2. Recurenta-pârâtă B. a depus întâmpinare față de recursul declarat de reclamanta A., solicitând respingerea căii de atac, ca nefondată.

Cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea dezlegării unei chestiuni de drept 5.1. Prin cererea de recurs, pârâta B. a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, pentru a se stabili dacă, în aplicarea prevederilor art. 193 alin. (2) C. proc. civ., în litigii de contencios administrativ, în situații de coparticipare procesuală pasivă: - dreptul de a invoca neîndeplinirea de către reclamant a procedurii prealabile revine oricăruia dintre pârâții vizați și afectați prin acțiune sau este restrâns numai la emitentul actului administrativ; - dacă în situația invocării unei asemenea excepții de către pârâtul neemitent al actului administrativ, instanța de judecată ar putea să invoce din oficiu inadmisibilitatea formulării acestei apărări, în condițiile în care reclamantul, a cărui poziție este direct vizată prin această excepție, nu s-a prevalat de o asemenea apărare. Solicitarea de sesizare pentru dezlegarea unei chestiuni de drept a privit deopotrivă prevederile art. 194 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., recurenta-pârâtă arătând că este necesar să se stabilească pe calea hotărârii prealabile dacă, în aplicarea dispozițiilor anterior citate, în litigiile de contencios administrativ este necesară, sub sancțiunea nulității, indicarea concretă a actelor administrative atacate sau dacă este permisă atacarea acestora la modul general, fără precizarea în concret a actelor vizate de acțiunea în anulare. 5.2. La termenul de judecată din 17 februarie 2021, recurenta-pârâtă a reiterat în scris cererea de sesizare a Înaltei Curți, solicitând pronunțarea unei hotărâri care să dezlege următoarea chestiune de drept: dacă în caz de coparticipare procesuală pasivă, prevederile art. 193 alin. (2) C. proc. civ. recunosc tuturor pârâților dreptul de a invoca, justificat de existența unui interes, neîndeplinirea de către reclamant a procedurii prealabile sesizării instanței, instituite de prevederile art. 7 alin. (1) și (1) 1 din Legea nr. 554/2004. 5.3. Prin încheierea din 17 februarie 2021, Înalta Curte a respins cererea de sesizare a Completului pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, atât în ceea ce privește interpretarea și aplicarea art. 193 alin. (2) cât și a art. 194 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., cu motivarea că sesizarea nu întrunește condițiile de admisibilitate, nerelevându-se dificultatea de interpretare a normelor și reclamându-se doar o dezlegare care ține mai mult de fondul cauzei.

Cererile de sesizare a Curții Constituționale 6.1. Prin cererea depusă la termenul de judecată din 12 mai 2021, recurenta-pârâtă B. a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 193 alin. (2) C. proc. civ., apreciind că acestea, în interpretarea pe care le-a dat-o instanța de fond contravin prevederilor art. 21, art. 24, art. 52, art. 53 din Constituție. 6.2. La termenul de judecată din 2 martie 2022, recurenta-pârâtă B. a depus o cerere prin care a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 17 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și a art. 426 alin. (5) C. proc. civ., prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3), art. 21 alin. (3) art. 24 alin. (1), art. 124 alin. (1), art. 129 din Constituție. La același termen de judecată și pentru aceleași motive, recurenta-pârâtă a invocat, oral, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 430 alin. (1), art. 632 alin. (2), art. 634 alin. (1) pct. 5 și alin. (2) din C. proc. civ. 6.3. Pentru soluționarea cererilor de sesizare cu excepțiile de neconstituționalitate invocate de parte s-a constituit dosarul asociat nr. x/2018, conform art. 148 alin. (12) din Regulamentul de organizare și funcționare a Înaltei Curți de Casație și Justiție. II. Soluția instanței de recurs În raport de conținutul încheierii premergătoare din 30.05.2018 și al sentinței recurate, precum și de motivele de casare invocate în cuprinsul celor trei recursuri, în ordinea soluționării chestiunilor litigioase, se impune a fi analizat mai întâi recursul declarat de pârâta B., având în vedere că prin acest recurs se critică, între altele, respingerea de către instanța de fond, prin încheierea premergătoare din 30.05.2018, a excepției inadmisibilității cererii pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile. Judecătorul fondului a invocat din oficiu inadmisibilitatea formulării de către pârâta B. a excepției referitoare la neurmarea de către reclamantă a procedurii administrative prealabile și a respins excepția neurmării procedurii administrative prealabile, ca fiind opusă de o parte neîndreptățită la invocarea unei astfel de apărări. Întrucât în raport de dezlegarea pe care Înalta Curte o va da acestui motiv de recurs, vor mai fi analizate sau nu celelalte critici din acest recurs, precum și celelalte două recursuri care privesc fondul litigiului, în cele ce urmează va fi tratat prioritar motivul anterior menționat. Excepția inadmisibilității cererii pentru neurmarea procedurii administrative prealabile a plângerii prevăzute de art. 7 alin. (1) și (1 1 ) din Legea nr. 554/2004 a fost opusă de pârâta B. acțiunii, în întregul său. Cererea de chemare în judecată are un capăt principal, prin care s-a solicitat anularea în parte a OMS nr. 611/2017, precum și capete de cerere subsecvente, referitoare la anularea în parte a concursului din ianuarie- februarie 2018 derulat pentru ocuparea postului de manager general al Serviciului de ambulanță județean Satu-Mare și a actelor care atestă rezultatele verificării îndeplinirii condițiilor de participare la concurs. Capetele subsecvente depind întrutotul de capătul principal, reclamanta solicitând anularea parțială a Ordinului pentru îngrădirea dreptului de a candida la postul vacant, pe criterii pe care le consideră discriminatorii, precum și anularea actelor administrative individuale care au pus în aplicare ordinul arătat în cadrul concursului menționat, motivele de nelegalitate referindu-se la Ordin și extinzându-și efectele și asupra validității actelor administrative individuale subsecvente. Ca atare, finele de neprimire a acțiunii constând în neurmarea procedurii administrative prealabile se opune întregii acțiuni deduse judecății. Analizând legalitatea soluției instanței de fond asupra excepției inadmisibilității acțiunii, Înalta Curte constată că aceasta a fost pronunțată cu greșita interpretare și aplicare a prevederilor art. 193 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 7 alin. (1) și (1 1 ) din Legea nr. 554/2004. Potrivit dispozițiilor C. proc. civ., neîndeplinirea procedurii administrative prealabile poate fi invocată numai de către pârât, prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii. În cauză, pârâta B. a invocat, prin întâmpinare, excepția neîndeplinirii de către reclamantă a procedurii administrative prealabile. Instanța de fond a apreciat însă, operând cu distincții pe care normele incidente nu le cuprind, că excepția nu poate fi opusă în cazul acțiunii în anularea actului administrativ normativ de oricare dintre pârâți, ci numai de către pârâta autoritate emitentă a actului. Această soluție pare să se bazeze pe caracterul de ordine privată al excepției, rezultat din dispozițiile art. 193 alin. (2) C. proc. civ., instanța apreciind că apărarea este pusă numai la dispoziția autorității emitente a actului. Înalta Curte constată că, astfel, a avut loc o aplicare greșită a normei de procedură, care nu distinge în privința pârâților îndreptățiți să invoce excepția. Dimpotrivă, norma conferă pârâtului dreptul la invocarea apărării, prin aceasta înțelegându-se oricărui pârât, excepția neîndeplinirii procedurii administrative prealabile fiind o excepție de procedură, aptă să contribuie la apărarea tuturor pârâților chemați în judecată. De asemenea, există un interes în invocarea excepției nu numai al autorității emitente a actului, ci și al pârâtului beneficiar al unor acte administrative individuale emise în virtutea actului administrativ normativ atacat în principal. Astfel, Înalta Curte constată că restrângerea sferei pârâților care pot invoca excepția nu are temei în norma de procedură, fie aceasta coroborată cu prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, întrucât dincolo de scopul instituirii proceduri (care este acela de a da posibilitatea autorității emitente să retragă actul), în plan procesual oricare dintre pârâții chemați în judecată este îndreptățit, conform art. 193 alin. (2) C. proc. civ., să opună acest fine de neprimire a acțiunii. Or, în cauză, reclamanta nu a urmat procedura administrativă prealabilă, în conformitate cu art. 7 alin. (1) și (1 1 ) din Legea nr. 554/2004. Față de excepția invocată de pârâtă, reclamanta s-a apărat arătând că reprezintă plângere prealabilă actul înregistrat la Ministerul Sănătății sub nr. x/17.01.2018. Însă, din conținutul acestui act (aflat la dosarului de fond, vol. I), rezultă că reclamanta a solicitat Ministerului Sănătății să lămurească înțelesul art. 10 din Normele aprobate prin OMS nr. 611/2017, apreciind că a avut loc o interpretare restrictivă a cerințelor pentru acceptarea candidaturii de către comisia de concurs. Înalta Curte constată că actul respectiv nu poate fi socotit plângere prealabilă, în sensul dispozițiilor Legii nr. 554/2004 întrucât reclamanta, în cadrul demersului pe cale administrativă, nu a solicitat revocarea/abrogarea actului administrativ normativ, ci a pornit de la premisa legalității acestuia și a unei greșite interpretări și puneri în aplicare a dispozițiilor ordinului de către comisia de concurs, în cadrul concursului desfășurat în perioada 16.01.2018 - 06.02.2018 în ceea ce privește postul de manager general al Serviciului de Ambulanță Județean Satu - Mare. Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pc. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtă, va casa încheierea și pe cale de consecință și sentința, iar în rejudecare, va respinge excepția inadmisibilității invocării excepției neîndeplinirii procedurii prealabile de către pârâta B. și va admite excepția inadmisibilității cererii pentru lipsa plângerii prealabile, invocată de pârâta B., respingând, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată. Dată fiind soluția pronunțată asupra recursului pârâtei, se impune, deopotrivă, admiterea recursului declarat de Ministerul Sănătății împotriva aceleiași sentințe, precum și respingerea recursului declarat de reclamantă, ca nefondat, chestiunile de fond nemaiputând fi analizate, ca urmare a declarării inadmisibilității cererii. În temeiul art. 451 și 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-reclamantă A. la plata către recurenta-pârâtă B. a sumei de 6.200 RON, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale, pentru fond și recurs. Înalta Curte a apreciat asupra întinderii cheltuielilor de judecată pretinse de recurenta-pârâtă cu titlu de cheltuieli de deplasare și onorariu de avocat. În cazul primei categorii de cheltuieli, având în vedere că acordarea numeroaselor termene de judecată în recurs s-a datorat atitudinii procesuale adoptate de recurenta-pârâtă, de tergiversare a judecății, aceste cheltuieli de deplasare a avocatului recurentei pe ruta Satu Mare-București la termenele de judecată pot fi puse în sarcina părții adverse numai în măsura în care nu depășesc un cuantum rezonabil, apreciat la suma de 1000 RON. În privința onorariului apărătorului se reține că, în cuantumul în care acesta a fost solicitat, de 11.500 RON, cheltuiala este excesivă în raport de complexitatea cauzei și activitățile îndeplinite de apărător în cauză, motiv pentru care suma acordată cu acest titlu este de 5.000 RON. La acestea se adaugă valoarea taxei de timbru datorată pentru recurs, de 200 RON.