Decizia nr. 1419/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva deciziei nr. 2172/2018 a Curții de Apel Timișoara

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare in judecată inregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. de dosar x/2018 reclamanta A., in contradictoriu cu pârâții B. și Consilul Local al Municipiului Timișoara a solicitat anularea actului administrativ prin care a fot majorată chiria aferentă spațiului de 65,85 mp ce face obiectul contractului de închiriere nr. x/2003 Prin încheierea nr. 55/18 mai 2018 s-a anulat cererea de chemare in judecată. Prin încheierea 67/27.06.2018 dată în camera de consiliu de către Tribunalul Timiș, în dosarul nr. x/2018, s-a respins cererea de reexaminare formulată de petenta A., împotriva încheierii civile nr. 55/18.05.2018 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. x/2018.

Hotărârea instanței de fond Prin decizia nr. 2172 din 07.11.2018 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția inadmisibilității recursului. S-a respins recursul formulat de recurenta A. împotriva încheierii civile nr. 67/27.06.2018 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2018. Prin încheierea de ședință din data de 18.10.2018 s-a anulat ca netimbrată cererea de recuzare formulată de reclamantă.

Cererea de recurs exercitată în cauză Împotriva încheierii din 18 octombrie 2018 și Deciziei nr. 2172 din 07.11.2018 ale Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanta in temeiul art. 488 alin. (1) pct. 3, 5 și 8 din C. proc. civ.

Încheierea de suspendare a judecății Prin încheierea de ședință din data de 9 aprilie 2019, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamantă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.

Alte aspecte procesuale relevante în cauză Prin rezoluția completului din data de 15 ianuarie 2020, potrivit dispozițiilor art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1375/17.12.2015, s-a dispus fixarea termenului de judecată în data de 28 aprilie 2020 în vederea discutării excepției perimării. Cauza a fost suspendată având în vedere dispozițiile Decretului Președintelui României privind instituirea stării de urgență nr. 195 din 16 martie 2020, fiind repusă pe rol la data de 14 iulie 2020, când s-a amânat cauza la data de 9 martie 2021. II. Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă". Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 9 aprilie 2019, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă. S-a dispus repunerea cauzei pe rol in vederea discutării excepției perimării, cauza fiind ulterior suspendată de drept prin Decretul Președintelui României privind instituirea stării de urgență nr. 195 din 16 martie 2020, fiind repusă pe rol la data de 14 iulie 2020, când s-a amânat cauza la data de 9 martie 2021. Incheierea din data de 9 martie 2021 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen fiind cu mult depășit la data prezentei ședințe de judecată când s-a luat in discuție excepția perimării. Înalta Curte reține și faptul că, în cauză, nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ., republicat, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă niciunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu este incident niciun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ., republicat. În consecința, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., republicat.