ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1411/2021

Ședința publică din data de 9 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017, reclamanții A., B., C., D., E. au chemat în judecată pârâtul Ministerul Justiției, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe carte o va pronunța, să dispună: anularea parțială a Ordinului de salarizare nr. 1471/C din data de 24.05.2017 emis de Ministerul Justiției, anexa nr. 5 privind salarizarea judecătorilor din cadrul Judecătoriei Marghita; emiterea unor noi ordine de salarizare pentru fiecare reclamant în parte cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON, începând cu 09.04.2015, sumă ce urmează a fi majorată cu 10% având în vedere Legea nr. 293 din 25 noiembrie 2015, conform art. 1 alin. (5) indice 1 din O.U.G. nr. 83/2014 aprobată prin Legea 71/2015.

Prin sentința civilă nr. 1729 din 10 aprilie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal Respinge excepția tardivității și excepția inadmisibilității s-a admis acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D. și E., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției.

S-a anulat în parte ordinul de salarizare nr. 1471/C/24.05.2017, anexa nr. 5, în privința reclamanților.

A fost obligat pârâtul să emită pentru reclamanți ordine de salarizare prin care să recalculeze indemnizația de încadrare, prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015 și de 405 RON majorată cu 10%, începând cu 01.12.2015.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiției criticând-o pentru motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

A solicitat recurentul - pârât ca instanța de recurs să constate că la momentul declarării căii de atac pretențiile reclamanților au fost satisfăcute, astfel că acțiunea a rămas fără obiect, având în vedere că, la data de 24.05.2018, ministrul justiției a emis Ordinul nr. 2066/C/2018.

Potrivit art. 1 din acest ordin pentru perioada 9.04.2015-30.11.2015 s-a recunoscut in favoarea magistraților stabilirea indemnizației de încadrare prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,36 RON.

Pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate, in sensul respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect.

Intimații - reclamanți nu au formulat întâmpinare la recurs.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt și de drept relevante

Prin ordinul de salarizare contestat, emis de Ministrul Justiției au fost stabilite drepturile salariale ale reclamanților, începând cu 9.04.2015.

Împotriva acestui ordin, în baza art. 7 din Anexa VI, Capitolul VIII, Secțiunea I din Legea cadru nr. 284/2010, reclamanții au formulat contestație, solicitând emiterea unor noi ordine de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectoriale de 405 RON, începând cu 9.04.2015, ce urmează a fi majorată cu 10%.

Prin răspunsul nr. x/6.07.2017, Ministerul Justiției a respins contestația reclamanților.

Salarizarea personalului bugetar este reglementată prin Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Ulterior, prin reglementări succesive, legiuitorul a intervenit pentru înlăturarea diferențelor salariale rezultate în urma aplicării acestei legi, astfel cum a fost ea modificată prin legi anuale de salarizare.

În acest sens, au fost adoptate Legea nr. 71/2015 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016, prin care a fost modificată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016.

Legea nr. 71/2015 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 233 din 6 aprilie 2015 și a intrat în vigoare la data de 9 aprilie 2015.

Prin această lege a fost aprobată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83 din 12 decembrie 2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 925 din 18 decembrie 2014.

Dispozițiile Legii nr. 71/2015 sunt aplicabile magistraților si personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, inclusiv asistenților judiciari.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 434 din 9 iunie 2016.

Ulterior, a fost adoptată O.U.G. nr. 43/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare pentru modificarea și completarea unor acte normative și pentru aplicarea unitară a dispozițiilor legale, publicată la data de 31.08.2016, în Monitorul oficial al României nr. 673 din 31 august 2016.

Prin aceste texte introduse prin O.U.G. nr. 43/2016, în cadrul aplicării O.U.G. nr. 57/2015 (astfel cum a fost inițial modificată prin O.U.G. nr. 20/2016), Guvernul a urmărit să elimine din procesul de egalizare a indemnizațiilor, raportarea la indemnizațiile stabilite în baza legii, prin hotărâre judecătorească.

Prin motivele de recurs, recurentul - pârât nu critică soluția adoptată de prima instanță ci invocă lipsa de obiect a acțiunii.

Potrivit art. 29 din C. proc. civ., acțiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecția judiciară a drepturilor și intereselor civile legal ocrotite, iar art. 32 din același cod reglementează condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune, una dintre acestea fiind formularea unei pretenții. Așadar, unul dintre elementele acțiunii civile, este, alături de părți și cauză, obiectul acțiunii, respectiv pretenția concretă a reclamantului, condiție generală care vizează orice cerere în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării și soluționării căilor de atac.

Obiectul acțiunii civile de față este reprezentat de pretenția reclamanților de a le fi recunoscute drepturile salariale, în cuantumul stabilit în conformitate cu textele de lege indicate în acțiune, prin anularea Ordinului de salarizare nr. 1471/C din data de 24.05.2017 și emiterea unui nou ordin de salarizare.

Lipsa de obiect a acțiunii a fost susținută de recurentul-pârât prin raportare la emiterea Ordinului ministrului justiției nr. 2066/C/24.05.2018, prin care a fost recunoscut dreptul judecătorilor la calcularea indemnizației lunare brute prin raportare la o valoare de referință sectorială de 421,63 RON, pe perioada 09.04.2015 - 30.11.2015, respectiv de 463,50 RON, pe perioada 01.12.2015 - 31.12.2017.

Înalta Curte constată că acest ordin colectiv a fost emis de Ministerul Justiției la data de 24.05.2018, ulterior pronunțării sentinței de fond, astfel că poate fi calificat ca act de achiesare la hotărârea pronunțată, iar nu ca motiv de respingere a acțiunii reclamanților ca lipsită de obiect.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că este neîntemeiată cererea de respingere a acțiunii ca rămasă fără obiect, motiv pentru care va respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 1729 din 10 aprilie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 martie 2021.