ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1339/2022

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 07.03.2019 sub nr. x/2019, reclamanții A. și B. au formulat în contradictoriu cu paratul Consiliul Superior al Magistraturii, Direcția de Inspecție Judiciara procurori-judecători, cererea de chemare în judecată prin care au solicitat admiterea acțiunii si in consecința a se dispune: 1) desființarea rezoluției din 22.02.2019 emisa de Inspectorul sef al Inspecției Judiciare pentru judecători, rezoluție prin care s-a menținut rezoluția din 19.12.2018 emisă in dosarul nr. x/2018 a direcției de inspecție judiciara pentru judecători privind clasarea sesizării reclamanților, urmând a fi desființată si aceasta rezoluție si pe cale de consecința a se admite sesizarea formulată. 2) au solicitat acordarea despăgubirilor materiale în valoare de 9480 ron ce reprezintă munca neplătită a normei de 0,5 din norma de 1/1 ce trebuia aplicata din 15.02.2013-31.10.2014 potrivit comunicări inspectoratului școlar județean Botoșani cu nr x din 15.02.2013 conform CM. art. 107/Legea 53/2003 cu toate aprobările forului tutelar si normări anului școlar 2012-2013, cu H.C. nr. 1391/2013 din 15.10.2013 definitiva, cu titlu executoriu, H.C. 191/2014 din 20.07.2014 neaplicate prin abuzuri de către parate. 3) au solicitat acordarea despăgubirilor in valoare de 4.000 ron, cheltuieli aferente onorariu avocați, taxe judiciare, cheltuieli de judecata, cheltuieli executor judecătoresc conform H.C. nr. 191/2014 din 29.07.2014, cu opis documente ce reprezintă cheltuieli. 4) au solicitat acordarea despăgubirilor morale în valoare de 5.000 ron, întemeiate în jurisprudența cazului liceului Alexandru cel Bun Botoșani.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 464 din 18 septembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal s-a respins cererea privind pe reclamanții A., B., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, Direcția de Inspecție Judiciară Procurori Judecători, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 au formulat recurs recurenții-reclamanți B. și A. prin procurator B.. În urma expunerii aspectelor de fapt care au stat la baza sesizării instanței, s-a solicitat instanței să se aprobe cercetarea/judecarea in REM a acestora pentru a se putea constata pe baza documentelor depuse, realitatea aspectelor invocate. Au precizat recurenții că își mențin dreptul la despăgubirile materiale și morale, precum și cererea de desființare a Notificării nr. x/29.02.2016.

Apărările formulate în cauză Intimata- pârâtă Inspecția Judiciară a invocat prin întâmpinare excepția nulității recursului în raport de dispozițiile art. 489 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ. In subsidiar s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului în condițiile art. 499 C. proc. civ. Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor. Condiția legală a încadrării motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ., precum și a dezvoltării motivelor, implică determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, arătarea probelor pe care se bazează. Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar. Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8 din C. proc. civ. Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ. În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege. Or, observă Înalta Curte că părțile, prin cererea de recurs și concluziile scrise, arată nemulțumiri asupra activității și lucrările efectuate de agentul de politie care a întocmit referatul cu propunere de clasare din cauză, asupra modalității de interpretare a probei testimoniale, iar nu asupra modului de interpretare a dispozițiilor art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004. Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, reținând că recursul promovat nu cuprinde vreo critică compatibilă cu materia recursului, având în vedere și faptul că, în speță, nu este prezent nici un motiv de recurs de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 489 din C. proc. civ., va constata nulitatea acestuia.