ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1336/2022

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin contestația înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 20.07.2020 sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, a contestat rezoluția de clasare nr. 1212/A din data de 7 aprilie 2020 emise în dosarul nr. 20-1245 și nr. 14/II-2/2019 din 26.06.2020 și rezoluția de clasare din 25.11.2019 dispusă în dosarul penal nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă ICCJ, secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 07.09.2020 sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, a contestat rezoluția inspectorului - șef nr. C20-754 prin care a fost respinsă plângerea împotriva rezoluției de clasare nr. 1212/A din data de 7 aprilie 2020, comunicată la data de 01.07.2020 în lucrarea nr. 20-1245 înregistrată sub nr. C20-754. La termenul din data de 19.02.2021, Curtea a admis excepția de litispendență, reținând incidența dispozițiilor art. 138 alin. (1) C. proc. civ., reunind cele două cauze; a conexat dosarul nr. x/2020 al secției a IX-a contencios administrativ și fiscal la dosarul nr. x/2020 al secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 221 din 19 februarie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal s-au respins contestațiile conexate formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiate.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate, apreciind că soluțiile pronunțate de curtea de apel sunt neîntemeiate și nemotivate. A arătat recurentul -reclamant că aspectele invocate întrunesc indiciile săvârșirii abaterii disciplinare, raportat la modul de lucru al magistraților în perioada cercetărilor penale. Totodată, s-a arătat că faptele reclamate nu erau prescrise la data sesizării Consiliului Superior al Magistraturii, fiind sesizate cu mult timp înainte de a se fi epuizat termenul de prescripție. Cu privire la aspectele invocate, a susținut recurentul că despre acestea nu se face vorbire în motivarea rezoluției de clasare și nici în motivarea curții de apel. Prin cererea depusă la data de 15 februarie 2022, recurentul - reclamant a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, excepție care face obiectul dosarului asociat nr. x/2020

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinare, intimata - pârâtă Inspecția Judiciară a solicitat, în principal, admiterea excepției nulității recursului, întrucât acesta nu cuprinde motive care să poată fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciindu-se că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor Legii nr. 317/2004 și a Legii nr. 303/2004.

Soluția instanței de recurs Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului în condițiile art. 499 C. proc. civ. Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă invocare formală a nelegalității hotărârii atacate, întrucât motivele de recurs și condițiile de exercitare a căii de atac sunt reglementate prin C. proc. civ. Astfel, condiția legală a încadrării motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ., precum și a dezvoltării motivelor, implică determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, arătarea probelor pe care se bazează. Motivele de recurs desemnează ipotezele expres și limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate. Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar. Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8 din C. proc. civ. Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ. În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege. Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de Codul anterior în care motivele vizau și netemeinicia acesteia. Înalta Curte constată că recurentul - reclamant nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aptă să conducă la casarea hotărârii recurate. Alegațiile din cererea de recurs vizează elemente de fapt ale cauzei, reprezentând o redare fidelă a argumentelor din care au determinat sesizarea instanței de fond.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, reținând că recursul promovat nu este explicit în vreo critică compatibilă cu materia recursului, având în vedere și faptul că, în speță, nu este prezent nici un motiv de recurs de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 489 din C. proc. civ., va dispune anularea recursului.