ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1328/2022

Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 19.04.2018, reclamanta A. "B." S.A. a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună anularea în tot a Deciziei nr. 475/18.04.2018 emisă de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată de SIF B. S.A. împotriva Deciziei A.S.F. nr. 438/05.05.2018; anularea în tot a Deciziei nr. 438/05.04.2018 emisă de către Autoritatea de Supraveghere Financiară, prin care au fost dispuse mai multe obligații în sarcina reclamantei, respectiv de a adopta măsurile necesare modificării și publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, a ordinii de zi a A.G.O.A. convocată pentru data de 27/28.04.2018; obligarea pârâtei A.S.F. la achitarea cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului dosar.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 578 din 15 decembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal-veche s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A. "B." S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca neîntemeiată.

Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta-reclamantă B. S.A. (fostă A. "B." SA), solicitând în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. casarea sentinței atacate și admiterea cererii de chemare in judecată.

Procedura în fața instanței de recurs La data de 7 martie 2022 s-a înregistrat la dosar, din partea recurentei - reclamante, o declarație de renunțare la judecata cauzei, întemeiată pe dispozițiile art. 406 C. proc. civ. Cererea de renunțare a fost comunicată intimatei - pârâte.

Considerentele și soluția Înaltei Curți Sesizată cu soluționarea recursului, Înalta Curte constată faptul că recurenta-reclamantă a formulat în cauză cerere de renunțare la judecata acțiunii. Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții, care nu este supus cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil. Totodată, se constată că reprezentantul intimatei -pârâte și-a exprimat acordul cu privire la renunțarea la judecată prin concluziile susținute în fața instanței de judecată. Față de cererea recurentei - reclamante de renunțare la judecata acțiunii introductive, după cum, potrivit prevederilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ., reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședința de judecată, fie prin cerere scrisă, iar potrivit alin. (5) al aceluiași articol, "Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză", Înalta Curte apreciază că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs, urmând a se lua act de renunțarea la judecată și, pe cale de consecință, a se dispune anularea sentinței atacate.