ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1327/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2019 la data de 30.09.2019, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 675/23.07.2019 a secției pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, solicitând admiterea acesteia, constatarea nelegalității și netemeinicia hotărârii atacate, anularea Hotărârii nr. 675/23.07.2019. Prin Hotărârea nr. 675 din 23 iulie 2019, secția pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a dispus delegarea în funcția de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați a dl. B., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Bujor.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 124 din 5 noiembrie 2020 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal s-a respins contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, ca nefondată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 124 din 5 noiembrie 2020 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamantul A. solicitând, casarea hotărârii primei instanțe și admiterea contestației, prima instanță făcând o greșită aplicare a dispozițiilor art. 50 alin. (5) din Legea nr. 303/2004.

Apărările formulate în cauză Intimatul - pârât Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului ca fiind lipsit de interes, în raport de epuizarea efectelor actului atacat, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Examinând, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursului, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac. Întrucât cauza de față are drept obiect anularea Hotărârii nr. 675 din 23 iulie 2019 a secției pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, la stabilirea interesului procesual în susținerea recursului urmează a fi avută în vedere întinderea efectelor respectivei hotărâri, împrejurări care afectează existența/activitatea actului administrativ individual contestat. Înalta Curte reține că prin hotărârea atacată s-a dispus delegarea domnului B. procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Bujor, în funcția de prim procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați cu începere de la data de 25.07.2019, până la ocuparea funcției prin concurs sau examen, în condițiile legii, dar nu mai mult de 6 luni. Prezenta contestație privește încălcarea de către pârât a dispozițiilor art. 57 din Legea nr. 303/2004, invocându-se o vătămare a drepturilor și intereselor reclamantului, procuror definitiv în cadrul unității de parchet, cu vechime sensibil egală cu cea a procurorului din altă unitate de parchet, delegat în funcția de conducere, în condițiile în care reclamantul și-a exprimat în repetate rânduri disponibilitatea de a fi delegat pe acea funcție. În raport de aceste împrejurări, Înalta Curte concluzionează că, în prezent, interesul procesual al reclamantului în susținerea recursului nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., având în vedere că delegarea, prin actul atacat, a domnului procuror B. în funcția de conducere, a încetat, astfel că interesul justificat de recurentul - reclamant pe calea prezentei acțiuni, nu mai este unul actual. În circumstanțele descrise mai sus, soluționarea pe fond a căii de atac și eventuala reformare a sentinței în sensul admiterii acțiunii, în raport cu criticile formulate în recurs, nu ar mai putea produce niciun folos practic pentru recurentul-reclamant. Având în vedere că nu mai este îndeplinită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., în consecință.