ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 985/2022

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată initial pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș la data de 14 ianuarie 2021, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru Procurori, anularea Hotărârii nr. 1106 din 25.11.2019, emisă de pârât și obligarea Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Procurori la emiterea unei hotărâri prin care să aprobe cererea de transfer de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Fălticeni la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 43 din 24 mai 2021 Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori, având ca obiect anularea Hotărârii secției pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1106/25.11.2019.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și admiterea acesteia astfel cum a fost formulată. La data de 9.02.2022, recurenta-reclamantă A. a depus declarație de renunțare la judecarea recursului promovat în cauză, conform art. 463 C. proc. civ. .

Apărările formulate de intimat Intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe. De asemenea, la data de 15.02.2022, a depus note scrise, solicitând instanței de recurs să ia act de cererea de renunțare la judecata recursului formulată în cauză.

Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de renunțare la judecata recursului Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentei care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 406 alin. (1) C. proc. civ., se poate renunța oricând la judecată, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă, iar art. 463 din același cod definește achiesarea la hotărâre drept renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja. Pentru aceste motive, având în vedere și dispozițiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ., care impun judecătorului să se pronunțe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, Înalta Curte va lua act de cererea recurentei de renunțare la judecata recursului. PENTRU ACESTE MOTIVE,