ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4523/2021

Ședința publică din data de 7 octombrie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 09.04.2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat ca prin hotărârea care se va pronunța să se dispună suspendarea în ceea ce o privește a tuturor efectelor produse prin actul administrativ unilateral cu caracter individual intitulat "Tabel privind candidații procurori care îndeplinesc condițiile legale de participare la concursul de promovare efectivă în funcții de execuție din perioada februarie - iunie 2021" emis de pârât la data de 06.04.2021, act prin care i-a fost respinsă înscrierea la respectivul concurs, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 824 din 27 mai 2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a respins cererea de suspendare a judecății, formulată de pârât, ca neîntemeiată;

- a respins excepția inadmisibilității, invocată de pârât, ca neîntemeiată;

- a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată;

- a respins cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

1.3. Căile de atac exercitate în cauză

1.3.1. Recursul principal formulat de reclamanta A.

Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată, apreciind că sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În primul rând a arătat că, din conținutul paginilor 15 și 16 ale sentinței, rezultă că instanța nu a luat în considerare "împrejurările legate de starea de drept", mărginindu-se să aprecieze că prevederile de la art. 46

2

din Legea nr. 303/2004, mai precis condiția legală a celor doi ani sunt "elemente de fapt care ar trebui dovedite în cadrul acțiunii în anulare". Temeiul de drept al art. 46

2

din Legea nr. 303/2004 este indicat de pârât prin actele atacate, deci acesta trebuia apreciat de instanță ca o "împrejurare legată de starea de drept" aspect asupra căruia instanța de fond avea toată competența să judece, căci ține de acțiunea în suspendare și nu de acțiunea în anulare. Acest motiv de casare se circumscrie prevederilor de la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. în ipoteza "motive contradictorii", dar și celor de la art. 448 alin. (1) pct. 8 din același cod, deoarece definiția de la art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, aceea care conține "împrejurările legate de starea de drept", reprezintă o norma de drept material.

În al doilea rând, a susținut că nu i se poate imputa reclamantei faptul că tabelul atacat este sumar formulat, ci pârâtului, modul în care se motivează sau nu actul administrativ fiind un motiv de anulare în sine. Iar dacă actul administrativ nu este motivat sau este motivat într-o manieră atât de concisă încât nu se înțelege ce a determinat autoritatea să-1 emită atunci trebuie sancționat cu nulitatea. Față de un astfel de act instanța sesizată cu acțiunea în suspendare trebuie să fie circumspectă, căci brevitatea motivării poate ascunde o ilegalitate. Instanța de fond a preferat să considere tabelul atacat ca fiind "structurat", "sintetic", când corect ar fi fost să-l considere că îndeplinește condiția legală a serioasei îndoieli. Dacă pârâtul nu avea nimic de ascuns ar fi trebuit să-și motiveze complet soluția actului atacat și nu să-l întocmească "sintetic". Deoarece instanța de fond a avut suficiente informații în ceea ce privește deopotrivă temeiul de drept al refuzului candidaturii sale, dar și cel al acțiunii în suspendare, a considerat că problema conciziunii actului atacat se circumscrie prevederilor de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. în ipoteza "motive străine de natura cauzei".

Cu privire la faptul că în ultimul paragraf al paginii 15 a sentinței s-a reținut că probatoriul din cauză nu ar corespunde celui necesar acțiunii în suspendare arată că, pe acest raționament instanța de fond nu ar fi trebuit decât să verifice aparența de legalitate în raport de prevederile de la art. 46

2

din Legea nr. 303/2004, adică cele menționate în actul atacat, dar cum le-a considerat prea "sintetice" pentru a observa o ilegalitate, a decis să omită și acest aspect. Totodată, precizează că la al treilea paragraf din pagina 16 a sentinței, instanța de fond s-a răzgândit și a reconsiderat "documentația existenta la dosarul cauzei" - înscrisurile pe care inițial nu le considerase probe în favoarea sa, aici, în această parte a sentinței, atribuindu-le valoare contra reclamantei. Adică ceea ce într-o parte a sentinței este "sintetic" și legal, în cealaltă parte este o probă mai mult decât suficientă pentru chestiunea aparenței de legalitate. Acest motiv de casare se circumscrie prevederilor de la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. în ipoteza "motive contradictorii".

În ultimul rând, a considerat că din paginile 15 și 16 ale sentinței denotă aplicarea greșită în cauză de instanța de fond a criteriului legal "cazuri bine justificate", criteriu prevăzut de art. 14 alin. (1) cu trimitere la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, normă de drept material, care se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

1.3.2. Recursul incident formulat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii

În susținerea recursului incident s-a invocat nelegalitatea hotărârii din perspectiva motivului de casare instituit de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. Astfel, sub aspectul cererii de suspendare a executării actului atacat, a apreciat că instanța de fond a dispus în mod netemeinic și nelegal cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii.

A arătat că inadmisibilitatea este determinată de faptul că cererea de suspendare nu privește un act administrativ cu caracter individual a cărui executare să poată fi suspendată în condițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

În contextul enunțării prevederilor art. 14 alin. (1) teza I, art. 1 alin. (1) și (2), art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ a susținut că tabelul privind candidații procurori care îndeplinesc condițiile legale de participare la concursul de promovare efectivă în funcții de execuție, publicat pe site-ul instituției la data de 06.04.2021 reprezintă o operațiune administrativă, actul producător de efecte juridice fiind hotărârea de validare a rezultatelor concursului de promovare în funcții de execuție, potrivit prevederilor art. 44 alin. (1) și (3) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea secției pentru procurori nr. 681/2019. Practic, după finalizarea tuturor etapelor concursului, secția pentru procurori validează rezultatele finale ale concursului printr-o hotărâre care reprezintă actul administrativ producător de efecte juridice.

A solicitat să se observe că, prin cererea de față, nu se solicită suspendarea executării unui act administrativ, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci a unei operațiuni administrative premergătoare adoptării actului de validare a concursului, nesusceptibil de a produce efecte juridice prin ea însăși. În cazul de față, actul administrativ care se va emite în urma verificării respectării prevederilor legale și regulamentare de desfășurare a concursului de promovare efectivă în funcții de execuție este hotărârea de validare a concursului ce se va adopta de secția pentru procurori, acesta fiind actul administrativ care poate face obiectul unei căi de atac în condițiile Legii nr. 554/2004.

În lipsa unei hotărâri de validare a concursului de promovare efectivă în funcții de execuție, ce ar putea constitui un act administrativ vătămător, sau a contestării unui asemenea act, o cerere care să vizeze suspendarea executării unei operațiuni premergătoare, așa cum este actul atacat, apare ca fiind inadmisibilă, dacă nu se solicită suspendarea executării acestei operațiuni împreună cu actul administrativ producător de consecințe juridice, în conformitate cu prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

A exemplificat și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal: decizia nr. 1184/13.04.2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016, decizia nr. 1140/11.04.2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016, decizia nr. 3125/10.11.2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016 și decizia nr. 1972/13.05.2015, pronunțată în dosarul nr. x/2013.

A mai menționat că Tabelul privind candidații procurori care îndeplinesc condițiile legale de participare la concursul de promovare efectivă în funcții de execuție a cărui suspendare se solicită, nu este apt de punere în executare, întrucât o verificare care constată neîndeplinirea cerințelor legale de participare la concurs nu reprezintă o măsură aptă de punere în executare, neputând fi analizată din punct de vedere al posibilității de suspendare.

De asemenea, a făcut trimitere și la prevederile art. 33 raportat la art. 14 alin. (3) și (4) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a procurorilor în funcții de execuție, aprobat prin Hotărârea secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 681/2019 și, întrucât în prezenta cauză reclamanta nu a atacat și Hotărârea secției pentru judecători nr. 308 din 15.04.2021, a apreciat că acțiunea este inadmisibilă și din această perspectivă.

1.4. Apărările formulate în cauză

În cauză, atât recurenta-reclamantă A. cât și recurentul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii au formulat întâmpinări și răspunsuri la întâmpinări.

1.5. Procedura de soluționare a recursurilor

Prin rezoluția din 7 august 2021 a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursurilor în ședință publică, la data de 7 octombrie 2021, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursurilor, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursului, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea recursului principal, invocată în ședință publică de către recurentul-pârât, Înalta Curte constată că excepția este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge, pentru considerentele arătate în continuare.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.

Contrar susținerilor recurentului-pârât în sensul că recurenta-reclamantă nu a făcut dovada contestării Hotărârii nr. 628/01.07.2021, Înalta Curte, din verificările efectuate pe portalul instanței de judecată Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, constată că s-a înregistrat sub nr. x/2021 acțiunea reclamantei prin care s-a solicitat anularea Hotărârii nr. 628/01.07.2021 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Procurori, prin care au fost validate rezultatele concursului de promovare în funcții de execuție efectivă a procurorilor, desfășurat în perioada 17 februarie - 23 iunie 2021, dosar care nu a fost încă soluționat.

Prin urmare, având în vedere că, în prezenta cauză, se solicită suspendarea Tabelului în care s-a constatat îndeplinirea/neîndeplinirea condițiilor de participare cu privire la același concurs menționat mai sus, recurenta-reclamantă dovedește existența unui interes determinat, legitim, personal, născut și actual, în sensul art. 33 C. proc. civ., rezultat din caracterul pretins nelegal al procedurii de verificare a condițiilor legale de participare la concursul de promovare efectivă în funcții de execuție a procurorilor.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul incident declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin Hotărârea nr. 55 din data de 06.04.2021 a Comisiei de organizare a concursului de promovare efectivă a procurorilor în funcții de execuție, organizat în perioada februarie - iunie 2021 a fost respinsă cererea reclamantei de înscriere la acest concurs, pentru neîndeplinirea condiției funcționării efective de cel puțin 2 ani la parchetul ierarhic inferior, prevăzută de art. 46

2

alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În urma hotărârii comisiei de organizare a concursului de promovare efectivă a fost publicat, la data de 06.04.2021 pe site-ul instituției, "Tabelul privind candidații procurori care îndeplinesc condițiile legale de participare la concursul de promovare efectivă în funcții de execuție din perioada februarie- iunie 2021."

Reclamanta a investit instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu o acțiune prin care a solicitat suspendarea în ceea ce o privește a tuturor efectelor produse prin actul administrativ unilateral cu caracter individual intitulat "Tabel privind candidații procurori care îndeplinesc condițiile legale de participare la concursul de promovare efectivă în funcții de execuție din perioada februarie - iunie 2021, act prin care i-a fost respinsă înscrierea la respectivul concurs.

Prima instanță a respins ca neîntemeiate: cererea de suspendare a judecății, formulată în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. și excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, precum și cererea de suspendare, formulată în temeiul dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, de reclamanta A..

Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat recurs incident și a invocat nelegalitatea hotărârii din perspectiva motivului de casare instituit de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că instanța de fond a dispus în mod netemeinic și nelegal cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii.

Înalta Curte, contrar susținerilor instanței de fond, constată că cererea de suspendare a efectelor juridice produse de "Tabelul privind candidații procurori care îndeplinesc condițiile legale de participare la concursul de promovare efectivă în funcții de execuție din perioada februarie - iunie 2021" nu poate fi analizată în cadrul procesual stabilit de dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, întrucât acest Tabel nu reprezintă un act administrativ, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Astfel, autoritățile publice, în activitatea lor de organizare a executării legii și de aplicare în concret a legii, emit acte administrative producătoare de efecte juridice, dar realizează și operațiuni administrative și/sau operațiuni materiale care pregătesc, însoțesc sau desăvârșesc emiterea actelor administrative.

În privința concursurilor organizate de către Consiliul Superior al Magistraturii, hotărârea de validare a concursului reprezintă actul administrativ producător de efecte juridice, potrivit prevederilor art. 44 alin. (1) și (3) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea secției pentru procurori nr. 681/2019.

Tabelul privind candidații procurori care îndeplinesc condițiile legale de participare la concursul de promovare efectivă în funcții de execuție din perioada februarie - iunie 2021, nu produce efecte juridice, deci nu modifică de sine stătător realitatea juridică.

Or, o cerere care vizeză suspendarea executării unei operațiuni premergătoare, așa cum este actul atacat în cauză, este inadmisibilă, dacă nu se solicită suspendarea executării acestei operațiuni împreună cu actul administrativ producător de consecințe juridice, în conformitate cu prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Ca urmare a admiterii recursului incident, cu consecința respingerii ca inadmisibilă a acțiunii de suspendare formulată de reclamantă, Înalta Curte constată că nu se mai impune analiza criticilor din recursul principal, acesta urmând a fi respins, ca nefondat.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Raportat la toate considerentele expuse mai sus, Înalta Curte apreciază că recursul incident este fondat și, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea 544/2004 și art. 497 C. proc. civ., se va dispune admiterea acestuia, se va casa sentința atacată și, în rejudecare se va respinge acțiunea ca inadmisibilă.

Se va respinge recursul formulat de A. și, în temeiul art. 452 C. proc. civ., va fi obligată recurenta-reclamantă la plata cheltuielilor de judecată către recurentul-pârât în cuantum de 100 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru achitată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei de interes invocată de recurentul-pârât.

Admite recursul incident formulat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinței civile nr. 824 din 27 mai 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând:

Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 824 din 27 mai 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurenta-reclamantă la plata cheltuielilor de judecată către recurentul-pârât în cuantum de 100 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru achitată în recurs.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 octombrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.