Decizia nr. 1306/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 56/2018 a Curții de Apel Alba Iulia

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, sub dosar nr. x/2017, reclamanta A. S.R.L., societate în insolvență, prin administrator special B., a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună: anularea Deciziei nr. 131/24.04.2017 privind soluționarea contestației înregistrată la Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor sub nr. x/28.03.2017 7, emisă de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală; obligarea pârâtei să emită decizie prin care să soluționeze pe fond contestația administrativă formulată împotriva Deciziei de impunere nr. x/12.01.2017 emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr. x/12.01.2017 și Procesul-verbul de control nr. 10009/12.01.2017.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 56 din 21 martie 2018 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal s-a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. - în insolvență, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs societatea A. S.R.L. prin lichidator judiciar C.. și prin administrator special B., criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată perimat recursul, în considerarea următoarelor argumente: Cererea de recurs a fost înaintată Înaltei Curți de Casație și Justiție spre competentă soluționare, iar prin încheierea din data de 27 mai 2021, judecata recursului a fost suspendată pentru lipsa părților, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Prin rezoluția din data de 17.01.2022 s-a dispus citarea părților în vederea discutării excepției de perimare, acordându-se termen de judecată la data de 3 martie 2022. Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de șase luni. Legiuitorul a reglementat perimarea în cuprinsul art. 416-418 C. proc. civ., conferindu-i natura juridică a unei sancțiuni procedural pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, fiind totodată și o "prezumție de desistare", dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată. Din conținutul textului procedural mai sus evocat, rezultă că pentru a opera perimarea trebuie să fie îndeplinite cumulative următoarele condiții: instanța a fost învestită cu o cerere care se judecă în primă instanță sau într-o cale de atac; pricina să fie rămas în nelucrare timp de 6 luni, lăsarea pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părților. Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit art. 181 din C. proc. civ., astfel încât acesta se împlinește în ziua anului sau lunii corespunzătoare zilei de plecare și începe să curgă de la data ultimului act de procedură efectuat în cauză, care nu a mai fost urmat, din culpa părții, de alte acte de procedură necesare pentru judecarea pricinii. Excepția de perimare este o excepție dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este o excepție absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților, dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție. Așa fiind, cum de la momentul suspendării judecării recursului, ca urmare a conduitei procesuale pasive adoptată de părți a trecut mai mult de 6 luni, Înalta Curte urmează a constata intervenită perimarea.

Temeiul de drept al soluției Având în vedere că în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda cursul perimării, potrivit dispozițiilor art. 417 - 418 din C. proc. civ., văzând că sunt întrunite condițiile pentru constatarea perimării, prevăzute de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 420 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să constate perimarea cererii de recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE,