ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1246/2021

Ședința publică din data de 2 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal la data de 13.03.2018, sub nr. x/2017, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtului să aplice de îndată Decizia Curții Constituționale nr. 397/01 octombrie 2013, în sensul ca, începând cu data de 01 septembrie 2014, reclamanta A. să fie titulară cu post la CN Gh Lazăr sau la Scoala 19 Tudor Arghezi, unde funcționează clandestin/penal pensionara C., și care trebuia pensionată la data de 01 septembrie 2014, precum și să îi plătească daune materiale și morale de 1.000.000 RON deoarece, prin neaplicarea Deciziei CCR menționată, a lasat-o fără loc de muncă, precum și obligarea pârâtului la plata salariilor neîncasate din 2014 si despăgubiri de 2.000.000 RON în contul de salarii al reclamantei deschis la ING: x.

Prin sentința civilă nr. 2679 din data de 8 iunie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României și a respins cererea formulată de reclamanții A. și D., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca fiind introdusă în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva sentinței civile nr. 2679 din data de 8 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanții A. în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În cuprinsul cererii de recurs se arată că reclamantei nu i-a fost comunicată întâmpinarea pe care Guvernul era obligat să o depună, iar actele depuse de reclamantă nu au fost comunicate Guvernului.

Prin criticile formulate se mai susține că Guvernului are calitatea procesuală pasivă, reclamanta A. fiind titulara dreptului la muncă conform art. 41 din Constituție și art. 267 din Legea nr. 53/2003 și având concurs de titularizare 2013 are întâietate în fața pensionarilor fără concurs conform Codului Muncii și Deciziei CCR nr. 397/2013.

De asemenea, susține recurenta A. că pârâtul Guvernul României a lăsat-o fără loc de muncă și asigurări medicale prin faptul că nu a aplicat dispozițiile Deciziei CCR nr. 397/2013.

O ultimă critică vizează faptul că pârâtul Guvernul României este autoritate publică centrală a puterii executive și este chemat să își exercite prerogativele de putere publică conform art. 1 alin. (1) din Legea nr. 90/2001. Guvernul poate sta în instanță și are calitate procesuală pasivă și capacitate juridică civilă, Guvernul este "superior ierarhic" în sensul Legii nr. 554/2004 pentru plata daunelor de 2.000.000 RON.

De asemenea, susține recurenta că intimatul-pârât Guvernul României are atribuții de control și sancționare asupra ministerelor conform art. 11 lit. I) din Legea nr. 90/2001, este obligat să anuleze H.G. nr. 140/2017 conform art. 138 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 doar pentru Facultatea de Științe ale Educației din cadrul Universității Creștine "E.".

Intimatul-pârât Guvernul României a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare și excepția netimbrării, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.

Referitor la excepția nulității recursului pentru nemotivare, Înalta Curte o va respinge, ca neîntemeiată, întrucât criticile formulate de reclamanții A. și D. se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Totodată, motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 5) C. proc. civ., "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității", este nefondat.

Acesta vizează neregularități de ordin procedural sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., care definește nulitatea ca fiind sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă, fiind absolută, atunci când cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes public, și relativă, în cazul în care cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes privat.

Concret, s-a imputat primei instanțe faptul că nu a comunicat întâmpinarea formulată de pârâtul Guvernul României, "pe care era obligat să o depună" și nici actele depuse de reclamantă nu au fost comunicate acestuia.

Raportat la motivele invocate de recurentă, Înalta Curte constată că nu există neregularități de ordin procedural care să fie sancționate cu nulitatea.

Astfel, din analiza înscrisurilor existente la dosar rezultă pârâtul Guvernul României a fost citat cu mențiunea de a depune întâmpinare, întâmpinarea formulată de acesta fiind înregistrată la dosar la data de 2 noiembrie 2017 și comunicată reclamanților la data de 16 noiembrie 2017, astfel cum rezultă din procesele-verbale de înmânare aflate la dosar antemenționat, iar înscrisurile depuse au fost comunicate, de asemenea, pârâtului la data de 4 decembrie 2017, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare aflat la dosar fond nr. x/2017 Tribunalul București volumul II.

Așadar, nu se poate concluziona că au fost încălcate drepturile procesuale ale reclamantei sau că instanța de fond a instrumentat dosarul într-o manieră care să impună sancționarea vreunui act de procedură cu nulitatea.

Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 427 C. proc. civ. referitoare la Comunicarea hotărârii: "Hotărârea se va comunica din oficiu părților, în copie, chiar dacă este definitivă. Comunicarea se va face de îndată ce hotărârea a fost redactată și semnată în condițiile legii.".

Totodată, dispozițiile art. 426 - Redactarea și semnarea hotărârii prevăd că:,,(…) (3) Hotărârea va fi semnată de membrii completului de judecată și de către grefier. (…)

(6) Hotărârea se va întocmi în două exemplare originale, dintre care unul se atașează la dosarul cauzei, iar celălalt se va depune spre conservare la dosarul de hotărâri al instanței.".

Înalta Curte reține și dispozițiile art. 131 din Hotărâre nr. 1.375/2015 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești potrivit cărora:,,(5) Hotărârile tehnoredactate vor purta, pe ultima pagină, următoarele mențiuni: data tehnoredactării, inițialele redactorului și ale tehnoredactorului (judecători, magistrați-asistenți sau asistenți judiciari) și numărul exemplarelor, iar la instanțele de control judiciar se va trece numele judecătorilor care au pronunțat hotărârile supuse controlului. Hotărârile se vor redacta în numărul de exemplare necesar, spre a se asigura comunicarea acestora tuturor persoanelor pentru care legea prevede că hotărârea se comunică integral. Două exemplare de pe fiecare hotărâre vor fi semnate de membrii completului de judecată și de grefierul de ședință.

(8) Grefierul de ședință comunică părților sau, după caz, altor persoane prevăzute de lege hotărârea, în copie, în cel mult 3 zile de la data la care a fost redactată și semnată.".

Potrivit dispozițiilor anterior citate rezultă cu evidență că hotărârea se redactează în două exemplare originale, dintre care unul se atașează la dosarul cauzei, iar celălalt se depune spre conservare la dosarul de hotărâri al instanței.

În ceea ce privește lipsa semnăturilor membrilor completului de judecată și a grefierului de ședință, este de reținut că aceste semnături există numai pe hotărârea din dosarul cauzei și pe exemplarul atașat la mapa de hotărâri. Exemplarele comunicate părților nu cuprind respectivele semnături, legea neprevăzând obligativitatea existenței acestora.

Instanța va comunica părților întotdeauna numai copii ale hotărârilor (care nu sunt semnate), copii pe care părțile le pot legaliza, la cerere, cu plata taxei de timbru aferente, în condițiile stabilite de Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, respectiv:,,(2) La cerere se pot elibera copii verificate pentru conformitate, care vor purta ștampila instanței pe fiecare filă și se va percepe taxa judiciară de timbru aferentă copiilor legalizate. În acest caz, copiile de pe hotărârile judecătorești sau alte acte emise de instanță vor purta mențiunea "conform cu originalul", iar copiile de pe alte înscrisuri vor purta mențiunea "conform cu înscrisul aflat la dosar". Pentru hotărârile judecătorești nedefinitive sau desființate se menționează acest aspect pe copia eliberată. Prevederile alin. (1) se aplică în mod corespunzător.".

În ceea ce privește critica reclamantei vizând calitatea procesuală pasivă a pârâtului Guvernul României, Înalta Curte o apreciază ca nefondată.

Astfel, instanța de control judiciar reține că potrivit dispozițiilor art. 36 C. proc. civ. "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond".

Or, raportat și la dispozițiile art. 1 Legea nr. 90/2001 din 26 martie 2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor în cuprinsul căreia sunt detaliate atribuțiile acestei autorități, în mod corect, instanța de fond a preciat că pârâtul, Guvernul României, nu are competența funcțională de a soluționa cererea reclamanților ca, începând cu data de 01 septembrie 2014, reclamanta A. să fie titulară cu post la CN Gh Lazăr sau la Scoala 19 Tudor Arghezi, unde funcționează clandestin/penal pensionara C., născută înainte de 31 august 1954 și care trebuia pensionată la data de 01 septembrie 2014, precum și să îi plătească daune materiale și morale de 1.000.000 RON deoarece, prin neaplicarea Deciziei CCR menționată, a lăsat-o fără loc de muncă, precum și obligarea pârâtului la plata salariilor neîncasate din 2014 si despăgubiri de 2.000.000 RON în contul de salarii al reclamantei deschis la ING: x.

Instanța de control judiciar constată că în cauză nu sunt întrunite cerințele reformării soluției primei instanțe, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., fiind nefondat.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul declarat de reclamanții A. și D. împotriva sentinței civile nr. 2679 din data de 8 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 martie 2021.