ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1231/2021

Ședința publică din data de 2 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 07.02.2018 pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2018 reclamanta Regia Autonomă de Transport București, a formulat în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților contestație împotriva Deciziei F.G.A. nr. 12489/15.01.2018 prin care a fost respinsa cererea de plata nr. x/27.01.2017 pentru suma de 169 RON, fiind admisa în parte doar pentru suma de 953 RON.

Prin sentința nr. 2739/2018 din data de 12 iunie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare judecată formulată de reclamanta Regia Autonomă de Transport București în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Regia Autonomă de Transport București, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

În motivarea cererii sale, recurenta arată că Fondul de Garantare a Asiguraților are o obligație imperativă legală de a plăti creanța în locul societății de asigurare aflată în faliment, astfel că are obligația de a despăgubi integral societatea, diferența de 169 RON făcând parte integrantă din prejudiciul suferit de RATB, nefiind o creanță conexă despăgubirii.

Prin cererea de plată depusă la FGA recurenta a solicitat contravaloarea reparațiilor în cuantum de 1122 RON. Pretențiile intimatei au fost în parte admise, suma de 169 RON fiind respinsă la plată prin Decizia contestată în prezenta cauză.

Or, potrivit O.U.G. nr. 119/1999 și Ordinului nr. 1826/2003, agenții economici au obligativitatea recuperării cheltuielilor efectuate pentru orice prestație realizată, înregistrarea și repartizarea tuturor cheltuielilor astfel încât să se obțină calculația costului complet.

Astfel, devizul este întocmit în baza unui cadru aprobat de Comitetul Conducerii Executive și cuprinde costul materialelor, transportul lor, valoarea manoperei, valoarea și cotele procentuale ce se aplică la fiecare dintre aceste repere.

Or, prin devizul postcalcul nr. x/14.11.2016 întocmit de RATB sunt recuperate financiar toate cheltuielile aferente reparării autobuzului marca x avariat.

In ce privește cota de 34 %, reprezentând 169 RON, suma respinsă la plată prin decizia contestată, reprezintă cotă de regie a unității prestatoare conform pct. 2.3 din Ordinul nr. 1826/2003 și sunt cheltuieli ce nu se pot identifica și atribui direct pe un anumit obiect de calculație, cheltuieli comune ale entității.

Examinând recursul de față, Înalta Curte constată că este fondat, fiind incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1)pct. 8 C. proc. civ.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte constată că reclamanta RATB a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect anularea deciziei nr. 12489/15.01.2018, emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților și recunoașterea dreptului la despăgubiri și pentru suma de 169 RON, respinsă la plată prin decizia anterior menționată.

Soluționând acțiunea reclamantei, Curtea de apel constată că pârâta FGA în mod corect, a soluționat cererea de plată doar pentru suma de 953 RON reprezentând cheltuieli directe și a respins la plată suma de 169 RON, reprezentând cheltuieli indirecte, respectiv cota de regie de 34% .

Constată instanța de control judiciar că recurenta reclamantă a precizat, în cuprinsul atât al acțiunii sale, cât și al recursului, faptul că adaosul de 34% se aplică totalului cheltuielilor materialelor, fiind cota de regie a unității prestatoare a reparației/serviciului și reprezintă recuperarea cheltuielilor care nu participă în mod direct la realizarea prestației, dar sunt aferente funcționării și administrării unității.

Prin urmare, fără temei a stabilit prima instanță că adaosul de 34% reprezentând cota de regie, chiar dacă au fost stabilite în temeiul prevederilor O.G. nr. 119/1999 și ale Ordinului MFP nr. 1826/2003, nu fac parte din noțiunea de creanță de asigurare și FGA nu poate fi obligat la plata unor creanțe conexe despăgubirii.

Din cuprinsul înscrisurilor depuse de reclamant reiese că în vederea respectării prevederilor O.U.G. nr. 119/1999 s-a realizat actualizarea machetelor de "devize -cadru" stabilindu-se o cotă de 34% care s-a adăugat tarifului perceput pentru materiale adăugându-se astfel suma de 169 RON, rezultând valoarea totală de 1.122 RON.

În ceea ce privește adaosul de 34% (respectiv suma de 169 RON respinsă la plată), Înalta Curte constată că mențiunile din cuprinsul deciziei 12489/15.01.2018 privind aplicarea acestei cote pentru toate cheltuielile nu sunt reale întrucât în realitate această cotă a fost aplicată exclusiv în privința materialelor și a avut ca scop acoperirea acoperirea integrală a cheltuielilor unității în această grupă fiind incluse salariile personalului administrativ și consumurile generale ale entității.

Stabilirea acestei cote s-a realizat în raport de prevederile Ordinului nr. 1826/2003 care stabilește că în categoria cheltuielilor directe intră costul de achiziție al materiilor prime și materialelor directe consumate, energia consumată în scopuri tehnologice, manopera directă (salarii, asigurări și protecția socială etc.), alte cheltuieli directe, iar în categoria cheltuielilor indirecte intră acele cheltuieli care nu se pot identifica și atribui direct pe un anumit obiect de calculație, ci privesc întreaga producție a unei secții sau a persoanei juridice în ansamblul ei. Cheltuielile indirecte cuprind:

- regia fixă de producție, formată din cheltuielile indirecte de producție care rămân relativ constante indiferent de volumul producției, cum ar fi: amortizarea utilajelor și echipamentelor, întreținerea secțiilor și utilajelor, precum și cheltuielile cu conducerea și administrarea secțiilor;

- regia variabilă de producție, care constă în cheltuielile indirecte de producție, care variază în raport cu volumul producției, cum ar fi: cheltuielile indirecte cu consumul de materiale și forța de muncă.

Reiese astfel că sumele de bani solicitate cu acest titlu nu au fost stabilite în mod aleatoriu pentru acest dosar de daună ci sunt expresia modului de calcul pentru întregul an 2016 pentru toate lucrările de reparații realizate de Regia Autonomă de Transport București.

În consecință suma respinsă la plată de către pârât intră în conținutul noțiunii de cost al reparațiilor pagubelor produse autovehiculelor fiind astfel datorată de către pârât.

În raport de toate aceste aspect, Înalta Curtea va admite recursul declarant de reclamanta Societatea de Transport București STB S.A., va casa sentința recurată și va admite contestația împotriva Deciziei F.G.A. nr. 12489/15.01.2018 pe care o va anula în parte, în ceea ce privește respingerea cererii de plată pentru sumă de 169 RON și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 169 RON.

În condițiile art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraților la plata către recurenta reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 100 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru achitată în recurs .

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamanta Societatea de Transport București STB S.A., va casa în tot sentința atacată și, rejudecând, va admite contestația împotriva Deciziei F.G.A. nr. 12489/15.01.2018 pe care o va anula în parte, în ceea ce privește respingerea cererii de plată pentru sumă de 169 RON și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 169 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 2739/2018 din data de 12 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

A. în tot sentința recurată și, în rejudecare:

Admite contestația împotriva Deciziei F.G.A. nr. 12489/15.01.2018 pe care o anulează în parte, în ceea ce privește respingerea cererii de plată pentru sumă de 169 RON.

Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 169 RON.

Obligă intimatul pârât la plata către recurenta reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 100 RON.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 martie 2021.