ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5964/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată din data de 07.05.2018, reclamanta RATB (actuală STB) în contradictoriu cu FGA a solicitat instanței să anuleze decizia FGA nr. 13977/12.04.2018 și să oblige FGA la emiterea unei decizii de admitere a cererii sale de plată în cuantum de 3156,89 RON, reprezentând despăgubire la rețeaua de contact troleibuze avariată la data de 04.11.2015.

Prin sentința nr. 5060 din 4 decembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a admis acțiunea privind pe reclamanta Societatea de Transport București STB S.A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților

- a anulat decizia FGA nr. 13977/12.04.2018.

- a obligat FGA să emită o nouă decizie prin care să admită cererea de plată a reclamantei privind suma de 3156,89 RON, precum și la cheltuieli de judecată către reclamantă în sumă de 50 RON taxă judiciară de timbru.

Împotriva sentinței nr. 5060 din 4 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat recurs.

Pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat recurs, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Ceea ce contestă recurenta este lipsa unui mijloc de probă din care să rezulte culpa conducătorului autoturismului marca x, cu nr. de înmatriculare x.

În opinia recurentului, pentru a se putea atrage răspunderea patrimonială a asigurătorului asiguratului vinovat de producerea evenimentului rutier, este necesară existența răspunderii delictuale a asiguratului, iar această răspundere trebuie stabilită.

Or, instanța de fond recunoaște că nu există constatare amiabilă, poliția nu are înregistrat evenimentul rutier în evidențele sale, iar procesul-verbal al beneficiarului asigurării întocmit de acesta este atestat de doi martori, salariați ai săi.

FGA corect a apreciat că acest proces-verbal nu constituie probă care să ateste vinovăția asiguratului și un mijloc de probă care să atragă răspunderea asigurătorului.

Instanța de fond putea sa observe că însăși procesul-verbal al intimatei cu nr. x/4.11.2015 numit "formular tipizat pentru avariile provocate de terți" are o rubrică care prevede "din partea Poliției Municipiului București - Brigada Poliției Rutiere - ancheta s-a făcut de d-nul . . . . . . . . . .care a sosit la fața locului la ora . . . . . . . . . .stabilind că vinovat de producerea incidentului se face . . . . . . . . . ."

Astfel, rezultă fără dubii, că în lipsa constatării amiabile, accidentul trebuia constatat de poliția rutieră, pentru a se evita stabilirea vinovăției, a prejudiciului și a cuantumului acestuia, în mod discreționar doar de partea interesată.

A mai precizat recurenta că indicarea în procesul-verbal a doi martori, salariați ai intimatei, constituie o dovadă de subiectivism, cu atât mai mult cu cât aceștia au făcut parte și din comisia constituită în baza propriului regulament.

În final s-a arătat că decizia contestată nu reprezintă un refuz nejustificat din partea recurentei, ci soluționarea legală a unei cereri ce nu a fost probată.

1.4. Apărările formulate în cauză:

Intimata Societatea de Transport București STB S.A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Apreciază că prima instanță, în mod legal a dispus obligarea recurentei pârâte la emiterea unei decizii de plată pentru suma de 3156,89 RON.

Reiterează că prejudiciul a fost produs cu autoturismul gabaritic marca x, cu nr. de înmatriculare x, condus de numitul A. care, fiind încărcat cu o piesă pentru lucrarea Pasaj Big Berceni și încercând să întoarcă pe str. x, a agățat rețeaua de contact troleibuze și a avariat-o.

Precizează intimata că șoferul autovehiculului nu s-a prezentat la poliție pentru constatare, astfel că intimata a întocmit procesul-verbal de constatare a situației de fapt potrivit regulamentului propriu.

Din punctul său de vedere, nu se poate susține că la dosarul de daună nu au fost atașate documente justificative, având în vedere că potrivit art. 44 și 45 din Norma 23/2014, dovada prejudiciului se poate face cu orice mijloc de dovadă.

Totodată, potrivit art. 26 din Norma 23/2014, asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru daunele provocate de accidentul produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate prin cererea de despăgubire, dovedite cu orice mijloc de probă.

Atâta timp cât din înscrisurile anexate în susținerea pretențiilor, respectiv procesul-verbal întocmit de echipa operativă a RATB, în cuprinsul cărora reprezentanții echipei de intervenție au consemnat toate informațiile, respectiv: datele de identificare ale conducătorului vinovat, împrejurările producerii evenimentului, pagubele produse S.T.B. S.A., apreciază că nu se justifică refuzul recurentei - pârâte FGA de a plăti despăgubirea în cuantum de 3156,89 RON.

II. Soluția instanței de recurs

Criticile invocate în recurs invocate pot fi încadrate în cazul de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 8, respectiv atunci când au fost aplicate sau interpretate greșit normele de drept material.

În speță, este vorba de greșita interpretare a prevederilor art. 44 și 45 din Norma 23/2014, în baza cărora a fost respinsă în faza administrativă cererea de plată formulată de intimata reclamantă, considerându-se că nu a fost probată vinovăția asiguratului.

Concret, problema de drept care a generat interpretări diferite în prezenta cauză este împrejurarea dacă procesul-verbal nr. x/4.11.2015 întocmit de intimata reclamantă în baza Regulamentului său de organizare și funcționare poate constitui un mijloc de dovadă pentru stabilirea despăgubirii, în sensul art. 44 Norma nr. 23/2014.

Acest text de lege face referire, într-adevăr așa cum a reținut și prima instanță la orice mijloc de probă sau hotărâre judecătorească.

Astfel, în lipsa unei constatări amiabile a accidentului, a lipsei constatării poliției rutiere care nu deține în evidența sa înregistrarea accidentului pretins de reclamantă, prima instanță a stabilit că procesul-verbal al intimatei reclamante RATB nr. 4714/4.11.2015 prin care a fost descris incidentul rutier și pagubele produse, poate constitui un mijloc de dovadă conform ultimei teze a art. 44 din Norma 23/2014, care să fie avut în vedere la stabilirea despăgubirii.

În dezacord cu opinia primei instanțe, Înalta Curte apreciază că înscrisul invocat mai sus, nu poate constitui un mijloc de dovadă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În conformitate cu prevederile art. 273 alin. (1) și (2) C. proc. civ. înscrisul sub semnătură privată, recunoscut de cel căruia îi este opus, sau, după caz, socotit de lege ca recunoscut, face dovadă între părți până la proba contrară. Mențiunile din înscris care sunt în directă legătură cu raportul juridic al părților fac, de asemenea, dovadă până la proba contrară, iar celelalte mențiuni, străine de cuprinsul acestui raport, pot servi doar ca început de dovadă scrisă.

Așadar, puterea probatorie a înscrisului sub semnătură privată este una limitată, fiind necesară încadrarea în premisele stabilite de legiuitor pentru ca un atare înscris să poată constitui un mijloc de dovadă.

În cauză, înscrisul căruia prima instanță i-a atribuit valoare probatorie a fost întocmit de intimata reclamantă, în baza Regulamentului său de organizare și funcționare, a fost atestat de doi martori, angajați ai aceleiași intimate și a fost administrat pentru a face dovada în favoarea acesteia și în contra părții adverse.

O astfel de ipoteză excede însă normei citate mai sus, fiind evident că pentru a avea valoare probatorie, procesul-verbal invocat trebuia să fie recunoscut de cel căruia îi este opus.

Este cert că la întocmirea procesului-verbal nr. x/4.11.2015 nu a participat persoana vinovată de producerea accidentului și nici de un reprezentat al autorității (poliția rutieră), nefiind semnat de vreuna dintre aceste persoane, pentru a fi confirmată veridicitatea celor consemnate în cuprinsul său.

Or, în aceste condiții, este cert că prima instanță a atribuit greșit valoare probatorie acestui înscris emis și semnat doar de reclamantă și care a fost invocat chiar în favoarea acesteia, cu încălcarea prevederilor art. 273 C. proc. civ.

În consecință, procesul-verbal menționat nu poate constitui un mijloc de dovadă în sensul prevederilor art. 44 din Norma 23/2014, întrucât, chiar întocmit în baza unui regulament intern de organizare și funcționare, este semnat doar de partea în favoarea căreia este invocat.

Instanța de fond a mai stabilit că este un fapt necontestat producerea evenimentului rutier în urma căruia a fost distrusă rețeaua electrică a RATB (STB) de autovehiculul marca x cu nr. de înmatriculare x, asigurat la B. S.A. cu polița x, însă un atare argument este infirmat tocmai de actul administrativ contestat, prin care recurenta pârâtă a stabilit că nu există probe din care să rezulte vinovăția persoanei asigurate.

Date fiind toate aceste motive, instanța de control judiciar nu va confirma soluția adoptată de Curtea de Apel, care a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 44 din Norma 23/2014 și art. 273 C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea 554/2004 se va dispune admiterea recursului, cu consecința casării hotărârii recurate și în rejudecare respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților împotriva sentinței civile nr. 5060 din 4 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și în rejudecare, respinge acțiunea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 noiembrie 2020.