ÎCCJ, Decizia nr. 223/2021

Prin acțiunea disciplinară înregistrată pe rolul secției pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii sub nr. x/2020, Inspecția Judiciară a solicitat aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 303/2004), pârâtei A., judecător în cadrul Tribunalului Bihor, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004.

Prin încheierile din camera de consiliu de la 19 februarie 2020, secția pentru judecători în materie disciplinară, a respins, ca neîntemeiate, cererile formulate de pârâta judecător A. privind recuzarea judecătorilor B. și C. și a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de pârâtă privind recuzarea tuturor membrilor care compun completul disciplinar.

În ceea ce privește cererile de recuzare privind pe judecătorii B. și C., secția pentru judecători în materie disciplinară, a reținut următoarele: (i) Pârâta a susținut că este afectată aparența de imparțialitate a judecătorilor recuzați, fiind incidentă ipoteza prevăzută de art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., motivat de faptul că, în cadrul interviului acordat revistei D., i-a nominalizat pe judecătorii respectivi în răspunsul la una dintre întrebările adresate de reporter, iar cercetarea disciplinară în prezenta cauză a vizat afirmațiile făcute în cadrul interviului. (ii) În raport cu art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ. și în lumina jurisprudenței CEDO în materie, simpla indicare de către pârâtă, în cuprinsul interviului, a numelor judecătorilor nu constituie o împrejurare aptă prin ea însăși să pună la îndoială imparțialitatea în lipsa altor elemente de natură obiectivă ori a unei minime baze factuale care să susțină aspectele invocate în cerere. Într-adevăr, percepția subiectivă a părții este importantă, dar nu suficientă pentru a putea concluziona că este afectată imparțialitatea, chiar și la nivelul aparențelor.

În ceea ce privește cererea de recuzare a tuturor membrilor secției pentru judecători în materie disciplinară, s-au reținut următoarele: (i) Prin cererea de recuzare, invocând motivul prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pârâta susține că membrii completului disciplinar s-au antepronunțat cu privire la excepția nulității cercetării disciplinare pentru neaplicarea măsurilor de protecție procedurală reglementate de art. 7 din Legea nr. 571/2004 privind protecția personalului din autoritățile publice, instituțiile publice și din alte unități care semnalează încălcări ale legii (Legea nr. 571/2004), întrucât au respins cererea sa de invitare la procedura disciplinară a presei și a unui reprezentant al unei asociației profesionale. Pe cale de consecință, pârâta a solicitat aplicarea art. 50 alin. (2) C. proc. civ. (ii) Raportat la solicitarea de aplicare a dispozițiilor art. 50 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora "Când, din pricina abținerii sau recuzării, nu se poate alcătui completul de judecată, cererea se judecă de instanța ierarhic superioară", s-a apreciat, în temeiul art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii (Legea nr. 317/2004), că dispozițiile respective nu sunt compatibile cu procedura disciplinară, întrucât Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), în exercitarea rolului de instanță disciplinară, nu este o instanță de judecată în sensul art. 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 304/2004), ci o instanță extrajudiciară, așa cum s-a reținut și în jurisprudența Curții Constituționale (Deciziile nr. 391/2007, nr. 788/2007, nr. 514/2007, nr. 632/2016) și a Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia Completului de 5 judecători nr. 185/2016). În consecință, s-a reținut că judecarea unor cereri incidentale, cum este și cererea de recuzare, nu poate fi realizată de către o altă secție sau de către o altă instanță, în condițiile în care singura autoritate competentă să soluționeze acțiunea disciplinară exercitată împotriva judecătorilor este CSM, prin secția pentru judecători în materie disciplinară. (iii) Motivele invocate în susținerea cererii de recuzare nu se încadrează în situațiile de incompatibilitate reglementate de art. 41 și art. 42 C. proc. civ., fiind inadmisibilă conform art. 47 alin. (2) C. proc. civ., iar inadmisibilitatea se constată chiar de către completul în fața căruia este formulată cererea, cu participarea judecătorului recuzat conform art. 47 alin. (4) C. proc. civ. (iv) Potrivit art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., judecătorul este incompatibil numai dacă și-a exprimat opinia în legătură cu soluția ce poate fi pronunțată în pricina concretă pe care o judecă, înainte de a ajunge la deliberare și pronunțare. Or, faptul că, în speță, completul învestit cu soluționarea acțiunii disciplinare exercitate pentru săvârșirea abaterii prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 s-a pronunțat asupra unei cereri prealabile, pe care a respins-o motivat, în condițiile legii, nu atrage incidența cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Nu se poate susține că, prin soluționarea cererii prealabile, completul și-a exprimat părerea în legătura cu pricina dedusă judecății, lăsând să se întrevadă rezultatul final al procesului prin modul în care a dat eficiență unui text de lege, motiv pentru care nu există elemente care să contureze o eventuală lipsă de imparțialitate a judecătorilor. Prin formularea unei asemenea cereri de recuzare colective, se tinde la deturnarea dispozițiilor legale de la scopul în care au fost edictate, urmărindu-se, în realitate, imposibilitatea constituirii completului de judecată, ceea ce reprezintă expresia unui abuz procesual în condițiile în care interesul justiției nu îngăduie ca, sub pretextul unei cauze de incompatibilitate inexistente, un subiect procesual să se poată sustrage de la îndatoririle sale ori să poată fi înlăturat de la îndeplinirea acestora.

Prin Încheierea ședinței publice din 31 martie 2021, secția pentru judecători în materie disciplinară, a respins probele solicitate de pârâta judecător A. în susținerea excepțiilor invocate prin întâmpinare și a respins, ca neîntemeiate, excepțiile invocate de pârâta judecător A. prin întâmpinare.

În ceea ce privește excepția nulității cercetării disciplinare, cu consecința nulității acțiunii disciplinare și a Rezoluției nr. x/2019, pentru neaplicarea măsurilor de protecție procedurală prevăzute de art. 7 din Legea nr. 571/2004, instanța disciplinară a reținut că dispozițiile legii respective nu se aplică în prezenta procedură disciplinară, întrucât autoritatea judecătorească nu se regăsește printre instituțiile enumerate expres și limitativ în cuprinsul dispozițiilor art. 2 alin. (1) din lege.

Referitor la excepția nulității absolute a acțiunii disciplinare și a Rezoluției nr. x/2019, a cercetării disciplinare și a Rezoluției nr. x/2019, pentru situația de incompatibilitate în care s-a aflat inspectorul-șef E. atunci când a avizat cele două rezoluții, în condiții de lipsă de imparțialitate, instanța disciplinară a reținut că este neîntemeiată pentru următoarele considerente: (i) Pârâta a invocat faptul că, în cuprinsul interviului acordat, a făcut referire și la inspectorul-șef E., astfel că imparțialitatea acestuia a fost afectată. În susținere, pârâta a solicitat atașarea la dosar a declarației sau referatului de abținere aparținând inspectorului F. în lucrarea nr. x, apreciind că aceasta este o declarație de abținere care vizează tocmai acest aspect de bănuială legitimă cu privire la imparțialitatea sau parțialitatea inspectorului judiciar în acest caz, ca urmare a afirmațiilor și susținerilor făcute în materialul de presă și în sesizarea depusă la Inspecția Judiciară de către petent. (ii) Proba solicitată nu este utilă soluționării excepției, având în vedere motivele invocate în susținerea acesteia. (iii) În ceea ce privește excepția invocată, simpla împrejurare că pârâta a acordat un interviu în cuprinsul căruia a făcut o referire și la inspectorul-șef, nu constituie o împrejurare aptă prin ea însăși să pună la îndoială imparțialitatea acestuia în lipsa oricăror alte elemente de natură obiectivă care să contureze o astfel de concluzie. Din această perspectivă, simpla indicare a numelui inspectorului-șef în cadrul interviului nu demonstrează existența unei stări de incompatibilitate în lipsa unei minime baze factuale care să susțină aspectele invocate, iar, în plus, nu există alte elemente care să pună la îndoială imparțialitatea inspectorului-șef în contextul exercitării atribuției legale de confirmare a rezoluțiilor de începere a cercetării disciplinare și de exercitare a acțiunii disciplinare.

Cu privire la excepția nulității absolute a acțiunii disciplinare și a Rezoluției nr. x/2019, a cercetării disciplinare și a Rezoluției nr. x/2019, a verificărilor prealabile, pentru nelegala compunere a echipei de inspectori, instanța disciplinară a reținut următoarele: (i) În susținerea excepției, pârâta a invocat următoarele aspecte: inspectorul judiciar G. nu a invocat o incompatibilitate sub aspect subiectiv, ci sub aspect obiectiv; împrejurarea de fapt că inspectorul judiciar G. a exercitat acțiunea disciplinară în Dosarul nr. x/2011, în care pârâta judecător a avut calitatea de martor, dosar menționat în interviul ce formează obiectul acțiunii disciplinare, nu este, în sine, o împrejurare aptă a sugera o stare de incompatibilitate, de lipsă de imparțialitate, fiind și vorba de un fapt petrecut în urmă cu 8 ani; prin excluderea inspectorului judiciar G. din prezentul dosar disciplinar, în absența oricărei aparențe de lipsă de imparțialitate, s-a urmărit, în fapt, desemnarea unui alt inspector. (ii) Relativ la aspectele invocate în susținerea excepției, s-au reținut următoarele: în lucrările conexate nr. x și nr. x, inspectorul judiciar G. a declarat că se abține, invocând lipsa aparenței de imparțialitate, întrucât a exercitat acțiunea disciplinară în Dosar nr. x/2012, împotriva unui judecător de la Curtea de Apel Oradea, exclus din magistratură, în care pârâta a avut calitatea de martor; cererea de abținere a fost apreciată ca întemeiată de către inspectorul-șef, în condițiile legii; prin urmare, lucrarea a fost redistribuită inspectorului judiciar H. care făcea parte din echipa nr. 3, poziția 3, în condițiile art. 72, art. 73 alin. (1) lit. b) și 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare, aprobat prin Ordinul inspectorului-șef al Inspecției Judiciare nr. 134/2018 (Regulamentul Inspecției Judiciare). (iii) Cu referire la susținerea pârâtei că nu a existat o creștere a complexității lucrării, secția pentru judecători a reținut că echipa de inspectori a fost formată în mod legal în condițiile art. 76 din Regulamentul Inspecției Judiciare și art. 16 alin. (5) din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecție, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 1027/2012 (Regulamentul lucrărilor de inspecție), ca urmare a aprecierii inspectorului-șef asupra referatului întocmit de inspectorul judiciar H.

Referitor la excepția nulității absolute a acțiunii disciplinare și a Rezoluției nr. x/2019, a cercetării disciplinare și a Rezoluției nr. x/2019 pentru încălcarea principiului imparțialității și independenței inspectorilor judiciari ca urmare a nerepartizării aleatorii a lucrării, secția pentru judecători a reținut următoarele: (i) Fișele de repartizare a lucrării nr. x din 01.08.2019, cât și a lucrării nr. x din 20.08.2019, cuprind toate elementele prevăzute de lege, inclusiv menționarea situației care a determinat modificarea ordinii de repartizare în cazul lucrării nr. x, fiind respectate dispozițiile art. 72 și art. 73 alin. (1) din Regulamentul Inspecției Judiciare. (ii) Sub un al doilea aspect, pârâta susține că, în condițiile în care repartizarea lucrărilor este efectuată de către o persoană desemnată cu repartizarea aleatorie, trebuie verificată modalitatea concretă în care are loc această repartizare, și anume cum a fost repartizată lucrarea x din 01.08.2019 inspectorului judiciar G., care face parte din echipa 3 poziția 2, iar lucrarea x din 20.08.2019, inspectorului judiciar I., care face parte din echipa 12 poziția 1; atât lucrarea x din 01.08.2019, cât și lucrarea x din 20.08.2019 nu au fost repartizate în aceeași zi, ci în a doua zi după înregistrare 02.08.2019, respectiv la 21.08.2019. Raport de criticile formulate, pârâta solicită proba cu următoarele înscrisuri: extras după registrul de intrări al Inspecției Judiciare, pentru perioada 1 - 2 august 2019, 19 - 20 august 2019 și 6 august 2019; extras din registrul de evidență a lucrărilor Inspecției Judiciare, pentru perioada 1 - 2 august 2019, 19 - 20 august 2019 și 6 august 2019; actele de sesizare primite și înregistrate, pentru perioada 1 - 2 august 2019, 19 - 20 august 2019 și 6 august 2019; fișele de repartizare și procesele-verbale de repartizare aleatorie întocmite în perioadele 1 - 2 august 2019, 19 - 20 august 2019 și 6 august 2019; procedura operațională privind repartizarea aleatorie în sistem ciclic a lucrărilor în: cadrul Inspecției Judiciare, respectiv redistribuirii lucrărilor pentru perioada 1 - 2 august 2019, 19 - 20 august 2019 și 6 august 2019; situația concediilor pentru perioada 1 - 2 august 2019, 19 - 20 august 2019 și 6 august 2019 a inspectorilor judiciari din cadrul Direcției pentru judecători. (iii) secția pentru judecători a respins proba solicitată de pârâtă, ca neutilă, având în vedere că modalitatea de repartizare poate fi verificată pe baza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei. (iv) Având în vedere prevederile art. 66 alin. (9) din Regulamentul Inspecției Judiciare, conform cărora repartizarea se realizează, "de regulă", în ziua primirii documentelor, nu este obligatoriu ca repartizarea să se realizeze chiar în ziua primirii sesizării, prevederile menționate făcând posibilă și repartizarea la o dată ulterioară. (v) Repartizarea aleatorie a celor două lucrări s-a făcut cu respectarea principiului repartizării al lucrărilor, în condițiile art. 69 alin. (1) și art. art. 73 alin. (1) din Regulamentul Inspecției Judiciare, așa cum rezultă din înscrisurile atașate la dosarele disciplinare, după cum urmează: sesizarea formulată de petentul J. a fost înregistrată la Direcția de inspecție pentru judecători la 1 august 2019, sub nr. x, fiind repartizată la 2 august 2019, astfel cum rezultă din fișa de repartizare întocmită de repartizor K.; sesizarea formulată de petentul L. a fost înregistrată la Direcția de inspecție pentru judecători la 20 august 2019, sub nr. x, fiind repartizată la 21 august 2019, astfel cum rezultă din fișa de repartizare întocmită de același repartizor; prin referatul din 30 august 2019, în temeiul art. 45 alin. (6) din Legea nr. 317/2004 și art. 16 din Regulamentul lucrărilor de inspecție, s-a dispus conexarea lucrării x la lucrarea x.

Relativ la excepția nulității absolute a acțiunii disciplinare și a Rezoluției nr. x/2019, a cercetării disciplinare și a Rezoluției nr. x/2019, ca urmare a nulității actelor inspectorului-șef nelegal numit, secția pentru judecători a reținut că - față de susținerile pârâtei, în sensul că Hotărârea Plenului CSM nr. 82 din 15 mai 2019, prin care a fost numit inspectorul-șef, face obiectul acțiunii în anulare în Dosarul nr. x/2019 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție cu termen de judecată fixat la 29 aprilie 2020 - în condițiile în care nu a fost anulat sau suspendat, actul administrativ menționat își produce în continuare efectele.

În ceea ce privește susținerile pârâtei referitoare nulitatea verificării prealabile și cercetării disciplinare, pentru nerespectarea dreptului la apărare, motivat de faptul că acestea au fost formale deoarece i-au fost respinse cererile în probațiune, secția pentru judecători a reținut că Inspecția Judiciară a respins motivat probele solicitate, astfel cum rezultă din procesul-verbal din 10 decembrie 2019, iar pârâta judecător are posibilitatea să propună probe, în susținerea apărărilor sale, în fața instanței disciplinare.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 17 iunie 2020, secția pentru judecători în materie disciplinară, a respins, ca inadmisibile, cererile de recuzare formulate de pârâta judecător A. cu privire la judecătorii M., C., N. și B., reținând următoarele: (i) Pârâta judecător a formulat cererile de recuzare în temeiul art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., susținând că, față de faptul că, prin încheierea de ședință din 31 martie 2020, a fost respinsă excepția nulității cercetării disciplinare pentru neaplicarea art. 7 din Legea nr. 571/2004, se prefigurează că judecătorii recuzați vor opta pentru respingerea apărărilor de fond întemeiate pe dispozițiile legii respective. (ii) Instanța disciplinară a reținut că motivul invocat în susținerea cererii de recuzare supuse soluționării este, în esență, identic celui invocat în cererea de recuzare soluționată prin încheierea din 19 februarie 2020, astfel că, având în vedere dispozițiile art. 47 alin. (3) C. proc. civ., cererea este inadmisibilă, întrucât reprezintă o reiterare a cererii soluționate anterior și este îndreptată împotriva acelorași judecători și pentru același motiv de incompatibilitate. Formularea cererilor de recuzare doar pentru o parte dintre judecătorii recuzați la termenul din 19 februarie 2020 nu este în măsură a influența soluția referitoare la admisibilitatea prezentelor cereri și nici modalitatea procedurală de soluționare a acestora de către completul în fața căruia au fost formulate, cu participarea judecătorilor recuzați, pentru următoarele motive.

Prin Încheierea ședinței publice de la 17 iunie 2020, secția pentru judecători în materie disciplinară, a respins excepția nulității absolute a acțiunii disciplinare, a Rezoluției nr. x/2019, a cercetării disciplinare, a Rezoluției nr. x/2019 și a verificărilor prealabile, reținând următoarele: (i) Pârâta invocat încălcarea dispozițiilor art. 73 din Legea nr. 317/2004, în ceea ce privește repartizarea aleatorie a sesizării, arătând, în esență, că, ulterior soluționării excepției prin încheierea de ședință din 31 martie 2020, a intervenit Decizia Curții Constituționale nr. 121/2020, prin care s-a statuat, cu titlu de principiu, că reglementările vizând aspecte esențiale ale carierei magistraților nu pot face obiectul unor reglementări infralegale, astfel că Regulamentul Inspecției Judiciare nu poate fi aplicat în cauză. (ii) Instanța disciplinară a reținut că, prin încheierea de ședință din 31 martie 2020, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția respectivă, apreciindu-se că repartizarea aleatorie s-a făcut în condiții legale și regulamentare, cu respectarea principiului repartizării lucrărilor. Decizia Curții Constituționale nr. 121/2020 vizează neconstituționalitatea art. 106 lit. d) din Legea nr. 303/2004, referitoare la Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, astfel că nu vizează Regulamentul Inspecției Judiciare și nu interzice reglementarea prin acte administrative inferioare legii a oricăror aspecte ce țin de statutul magistraților, ci doar a aspectelor esențiale, așa cum rezultă din considerentele de la parag. 17 - 19 și 28 ale deciziei.

Prin Încheierea ședinței publice de la 17 iunie 2020, instanța disciplinară, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 C. proc. civ., a respins cererile de probațiune formulate de pârâtă, apreciind că nu este utilă administrarea acestora în raport cu obiectul cauzei, pentru următoarele considerente: (i) În cadrul cererii de probatorii, pârâta a solicitat: reaudierea judecătorului O., care a confirmat faptul că cele afirmate în interviurile date de pârâtă au o bază factuală; audierea judecătoarei P., care a participat la discuția cu judecătorul O., relatată ulterior pârâtei și adusă la cunoștința Inspecției Judiciare, care nu a făcut nimic în privința judecătoarei P., pentru a se clarifica dacă acea discuție a avut loc și ce s-a discutat la momentul respectiv; încuviințarea probelor care au fost respinse în etapa cercetării disciplinare; depunerea la dosarul cauzei a Hotărârii CSM de restituire a raportului Inspecției Judiciare privind apărarea reputației profesionale a judecătorilor P., Q. și R. și raportul Inspecției Judiciare, astfel cum a fost refăcut, deoarece nu se află la dosar în acest moment. Hotărârea inițială privind raportul se află la dosar, însă Hotărârea CSM prin care s-a dispus restituirea la Inspecția Judiciară și raportul refăcut nu se află la dosar. Solicită depunerea acestora deoarece motivul pentru care a fost trimisă în judecată disciplinară pârâta este că ar fi afectat reputația judecătorilor respectivi. (ii) Apărătorul pârâtei a arătat că probelor care au fost respinse în faza cercetării disciplinare sunt următoarele: efectuarea unei adrese către CSM în vederea comunicării la dosar a raportului din 16.10.2019, în lucrarea nr. x, care vizează rezultatele cererii de apărare a reputației profesionale; audierea judecătoarei R. pentru a se stabili raporturile dintre aceasta și P., în sensul celor declarate de judecătorul O.; audierea judecătoarei S. în dovedirea veridicității faptului relatat în cadrul interviului acordat, în sensul că ar fi prestat o activitate remunerată în cadrul cabinetului avocațial L.; audierea judecătoarei P. pentru aspectele relevate de judecător O.; audierea suplimentară a judecătorului O. cu privire la faptul că a relatat aceste aspecte și altor judecători.

Având în vedere solicitarea formulată de apărătorul pârâtei, secția pentru judecători în materie disciplinară, a dispus audierea pârâtei, la termenul respectiv din 17 iunie 2020, prin sistemul de videoconferință, întrucât, față de dispozițiile art. 254 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. și momentul procesual la care a fost solicitată proba, administrarea acesteia nu poate duce la amânarea judecării cauzei.

Față de cele dispuse de instanță, apărătorul pârâtei a solicitat acordarea unui termen în vederea pregătirii pentru audiere, arătând că a luat legătura telefonic cu pârâta, iar aceasta i-a comunicat că se află în concediu medical și îngrijește un membru al familiei care este grav bolnav, aflându-se la domiciliul acestuia 24 de ore și se poate deplasa la un termen ulterior la sediul instanței în vederea audierii prin videoconferință.

Instanța disciplinară a respins solicitarea pârâtei, având în vedere dispozițiile art. 254 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., precum și modalitatea în care pârâta a formulat solicitările pentru administrarea de probe în prezenta cauză, reținând următoarele: (i) Pârâta nu a solicitat expres să fie audiată prin nota de probe depusă în ședință la termenul din 19 februarie 2020, odată cu întâmpinarea, iar, potrivit art. 254 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., dovezile care nu au fost propuse prin întâmpinare nu vor mai putea fi cerute și încuviințate în cursul procesului dacă administrarea lor ar conduce la amânarea judecării cauzei. Contrar acestor dispoziții legale, pârâta nu a fost disponibilă pentru a fi audiată la termenul din 17 iunie 2020, nu a încunoștințat în prealabil secția cu referire la această imposibilitate și nici nu a depus dovezi în acest sens. (ii) În acest context și față de dispozițiile art. 12 C. proc. civ., care prevăd îndatorirea părților de a-și exercita drepturile procesuale cu bună-credință, s-a apreciat că pârâta, prin comportamentul procesual adoptat, tinde la tergiversarea cauzei. Acest comportament este reliefat de formularea unui număr de șapte cereri de recuzare, revocarea mandatului reprezentantului ales cu două zile înainte de termenul de judecată acordat în cauză și comunicarea revocării la dosarul cauzei în ziua anterioară termenului de judecată, precum și formularea mai multor cereri de probe pentru prima dată cu ocazia acordării cuvântului cu privire la acest aspect și chiar cu ocazia acordării cuvântului pe fondul cauzei.

Conform celor consemnate în cuprinsul aceleiași încheieri, instanța disciplinară a luat act de renunțarea avocatei T. la mandatul de reprezentare a pârâtei, renunțare motivată de faptul că nu poate să aducă la îndeplinire mandatul în condițiile în care nu a fost administrată niciuna dintre probele solicitate, iar dreptul magistratului de a fi audiat nu a fost respectat, cauza aflându-se doar la al doilea termen de judecată.

De asemenea, secția pentru judecători a luat act de renunțarea procurorului U. la mandatul de reprezentare a pârâtei, renunțare motivată de faptul că nu s-a constatat efectuarea în cursul cercetării disciplinare a unui minim de probatoriu pentru a se stabili dacă pârâta este sau nu autoarea interviului și, în măsura în care acestea ar fi cuvintele sale, în ce condiții le-a spus sau dacă a fost sau nu conștientă de interviu, aspecte care puteau fi lămurite prin audierea sa.

Prin Hotărârea nr. 9J din 15 iulie 2020, secția pentru judecători în materie disciplinară, cu majoritate, a admis acțiunea disciplinară exercitată de Inspecția Judiciară și, în baza art. 100 lit. d) din Legea nr. 303/2004, a aplicat pârâtei A., judecător în cadrul Tribunalului Bihor, sancțiunea disciplinară constând în "suspendarea din funcție pentru o perioadă de 6 luni" pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004.

În ceea ce privește situația de fapt, instanța disciplinară a reținut aspectele arătate în continuare.

Pe rolul Inspecției Judiciare s-a aflat lucrarea nr. x, având ca obiect sesizarea formulată de avocatul L. privind desemnarea în cadrul Tribunalului Bihor, până la 20.11.2018, a unui singur judecător de drepturi și libertăți, în persoana judecătoarei A.. În această lucrare, prin Rezoluția nr. x/21.02.2019, a fost pronunțată o soluție de clasare față de judecător A., infirmată prin Rezoluția inspectorului-șef nr. x/12.03.2019, prin care s-a dispus completarea verificărilor prealabile. Ulterior, prin Rezoluția nr. x/11.04.2019, s-a dispus începerea cercetării disciplinare față de următorii judecători din cadrul Tribunalului Bihor: A., V., W., X., Y., Z. și AA., sub aspectul săvârșirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. o) din Legea nr. 303/2004. După efectuarea cercetării disciplinare, prin Rezoluția nr. x/10.06.2019, s-a dispus exercitarea acțiunii disciplinare față de pârâta judecător A. și respingerea sesizării cu privire ia ceilalți judecători.

Ulterior, la 10 iulie 2019, pe site-ul https://www.x.ro a fost publicat articolul intitulat "Judecătoare la judecată: Inspecția Judiciară cere sancționarea disciplinară a judecătoarei A., de la Tribunalul Bihor", în cuprinsul căruia pârâta judecător a afirmat că procedura disciplinară împotriva sa este derulată pentru motive neînțelese, tendențioasă, subiectivă și pe lângă lege și este sancționată pentru cum gândește.

Ulterior, pârâta judecător a acordat pentru D. un interviu în două părți, care a fost publicat în două articole distincte pe site-ul https://D..ro.

Astfel, la 26 iulie 2019, a fost publicată prima parte a interviului, sub titlul "Judecătoarea A.: S-au reactivat rețele de interese în justiția locală", în cuprinsul căruia pârâta A. a formulat următoarele afirmații: (i) se poate vorbi despre reactivarea unor rețele de interese în justiția locală, chiar de o tendință de construire de noi rețele de interese, argumentând afirmația prin prezentarea legăturilor de familie și relațiilor profesionale dintre avocați și judecători de la Curtea de Apel Oradea și Tribunalul Bihor; (ii) în considerarea intereselor persoanelor respective, se afirmă că, la nivelul instanței, au fost efectuate demersuri pentru înlăturarea sa din funcția de judecător de drepturi și libertăți, care au fost respinse de colegiul de conducere al instanței; (iii) în media locală și națională au avut loc mai multe intervenții ale avocatului L. vizând activitatea sa profesională, existând interese comune și demersuri concomitente ale avocatului și ale președintelui Tribunalului Bihor în privința magistratului desemnat să exercite funcția de judecător de drepturi și libertăți, cu referire la soluționarea dosarului nr. x/2016; (iv) se afirmă că, în considerarea relațiilor de familie și profesionale dintre avocați și judecători, există posibilitatea obiectivă ca aceste persoane să își procure avantaje reciproc, disimulat sub demersuri administrative, sub pretexte de "normalizare" a justiției; (v) se afirmă că un coleg magistrat i-a relatat că președintele Tribunalului Bihor i-a transmis unui judecător de la această instanță o doleanță cu privire la soluția ce urma a fi pronunțată într-un dosar penal; (vi) răspunzând întrebării ziaristului cu privire la modul în care a deranjat rețeaua locală de interese, pentru a se activat împotriva sa, pârâta judecător a afirmat că, în 2013, a fost audiată, în calitate de martor, în acțiunea disciplinară promovată împotriva unui judecător de la Tribunalul Bihor, exclus din magistratură și condamnat ulterior la patru ani de închisoare cu executare, pentru fapte de corupție, audiere în cadrul căreia a vorbit despre lejeritatea cu care se accepta imixtiunea în cauze și tolerarea unui astfel de fenomen de conducerea de atunci a instanțelor locale, susținând că afirmațiile sale au deranjat cercurile infracționale; pârâta a afirmat că, ulterior audierii, împotriva sa a început o campanie de presă, cu insulte, amenințări și o "supraveghere" a programului de muncă, surprinsă de activitățile de supraveghere tehnică dispuse în dosarul de șantaj în care a participat ca persoană vătămată, împotriva unui fost avocat, care a fost ulterior condamnat definitiv pentru corupție, beneficiar al unor contacte/relaționări în cadrul instanțelor locale, de natura celor descrise anterior; toată această campanie s-a canalizat în final pe activitatea sa vizând emiterea mandatelor de supraveghere tehnică, iar, ulterior, a fost audiată ca martor, împreună cu alți trei colegi magistrați, în cauza în care patru judecători au fost cercetați pentru săvârșirea unor infracțiuni și nu a avut o poziție favorabilă acestora, deranjând faptul că nu a acceptat să devină complice moral al unor astfel de fapte; (vii) avocatul L. face parte din rețelele de interese ale justiției locale, vechi și noi, în contextul relațional pe care l-a menționat și al demersurile concomitente cu cele ale președintelui Tribunalului Bihor cu privire la emiterea mandatelor de supraveghere tehnică și dispunerea măsurilor preventive, ceea ce indică existența unor interese private și reactivarea unor rețele, a unor practici neconforme legii, și nicidecum dorința de "normalizare" a justiției locale; (viii) avocatul L. a asigurat sau asigură asistență juridică în dosare importante, în care au fost judecați: fostul președinte al Consiliului Județean Bihor, condamnat pentru cumpărare de influență; fostul șef al Poliției Beiuș, judecat în dosarul în care este trimis în judecată fostul șef al Poliției Române; fostul șef al Inspecției Fiscale Bihor, fostul decan al Facultății de Sociologie din Oradea, rectorul Universității Oradea, dosar în curs de judecată, intens mediatizat într-o anumită parte a presei; un șef de serviciu în Administrația Financiară Județeană Satu Mare, un fost director general al Direcții Generale a Finanțelor Publice Satu Mare; un afacerist condamnat de Tribunalul Bihor; primarul Comunei Zărand, condamnat pentru corupție. Se precizează că ultimele două condamnări au fost dispuse de judecător S., cu câteva luni înainte de a-și începe activitatea în Biroul avocatului L. (ix) sunt menționate persoane de notorietate și cu influență locală, asistate de avocatul L. în dosare soluționate de pârâtă în calitate de judecător de drepturi și libertăți. (x) în ceea ce privește sesizarea Inspecției Judiciare, "există un interes exclusiv personal și nelegitim al avocatului" L., care "urmărește în realitate (...) o justiție locală care să nu mai incomodeze, o justiție în care clienții avocatului L. și avocați cu comportamentul avocatului L. să fie lipsiți de grija propriilor fapte". "În fapt, această sesizare la Inspecția Judiciară e pretextul avocatului pentru implicarea sa într-un mecanism complex de "liniștire" a unei părți din magistratură".

La 4 august 2019, a fost publicată a doua parte a interviului, sub titlul "Judecătoarea A.: Nu cunosc ca epoca BB. să fi fost marcată de atâta ipocrizie", în care pârâta formulează următoarele afirmații: (i) în urmare demersurilor avocatului L. și președintelui Tribunalului Bihor, a fost revocată din funcția de judecător delegat la Biroul de Executări Penale și din funcția conducător al Compartimentului de Documente Clasificate, măsuri care nu au fost fundamentate obiectiv și prin care s-a urmărit limitarea activităților profesionale pe care le desfășura pentru transferarea controlului asupra acestor compartimente spre alte persoane; (ii) soluția inspectorului-șef de infirmare a rezoluției de clasare din lucrarea x a fost "cerută". "În prezent, funcționează foarte eficient mecanismele prin care un magistrat, care a produs un deranj, poate fi hărțuit, tracasat, indiferent câte argumente ar avea ca să-și justifice munca. (...) Nu există motive obiective care să justifice soluția de infirmare". (iii) "Având în vedere acuzațiile aberante care se rețin și contextul în care s-a derulat procedura disciplinară, (...) mă simt vânată de Inspecția Judiciară. Mi se reproșează un mod de gândire mai restrictiv în ce privește un sector cu activitate judiciară confidențială, într-o instanță marcată de probleme dovedite de corupție, într-o instanță în care au fost falsificate hotărâri judecătorești, fiind urmăriți penal mai mulți grefieri. (...) Pot doar să sper că inspectorii judiciari implicați în aceste demersuri au fost desemnați aleatoriu și au fost cu totul imparțiali, aceștia fiind inspectorii CC., DD., EE., din câte cunosc, soții ale unor oameni politici din FF. sau agreați de FF., iar în sesizarea din oficiu, inspectorul F. este soțul doamnei judecător B., membru CSM". (iv) "Se dorește sancționarea mea pentru că sunt considerată parte a unei justiții penale care în plan local a devenit extrem de incomodă persoanelor influente din domeniul politic, din mediul de afaceri, din instituții publice importante ale statului (poliție, administrația locală, instituții financiare), cât și din mediul judiciar local. În fiecare din aceste domenii există cauze de corupție, de infracționalitate economică sau de alt tip dovedite prin pronunțarea unor hotărâri de condamnare definitive". (v) "Se urmărește restaurarea acelei justiții confortabile, o justiție perfect pregătită să asigure salvarea persoanelor importante, atunci când acestea, accidental, vor fi deferite justiției. Faptul că mecanismul care permite acest lucru implică instituții din sistemul judiciar e o problemă extrem de gravă, ridicată, de altfel, în plan național și internațional prin demersuri judiciare concrete ce vizează conducerea Inspecției Judiciare". (vi) "Au fost promovate mai multe acțiuni disciplinare împotriva unor magistrați, care s-au evidențiat prin atitudini incomode, atât unor persoane ce dețin funcții importante în sistemul judiciar, cât și unor persoane politice. Cred că putem vorbi nu de tendințe, ci de acțiuni concrete ale Inspecției Judiciare, menite a sancționa magistrații care în prezent reacționează la acele probleme ce au creat convulsii și poziționări diferite în sistemul judiciar". (vii) La întrebarea reporterului "CSM este condus de C., catalogată de presă drept apropiată de anumiți politicieni aflați la putere. (...) Ce spune despre integritatea și independența magistraților faptul că un personaj contestat, inclusiv de unii profesioniști din justiție, conduce CSM?", pârâta judecător a răspuns, printre altele:

În ceea ce privește sesizările adresate Inspecției Judiciare, verificările prealabile, cercetarea disciplinară și exercitarea acțiunii disciplinare, s-au reținut următoarele: (i) Prin sesizarea înregistrată la 1 august 2019 sub numărul x, petentul J. a solicitat efectuarea de verificări cu privire la afirmațiile făcute de judecător A. în cuprinsul articolului publicat la 26 iulie 2019, sub aspectul săvârșirii abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) și j) din Legea nr. 303/2004. (ii) Prin sesizarea înregistrată la 20 august 2019, sub numărul x, petentul L. a solicitat efectuarea de verificări față de judecător A. cu privire la posibila săvârșire a abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a), c), d), j) și p) din Legea nr. 303/2004, ca urmare a afirmațiilor pe care judecătorul le-a făcut în cadrul interviurilor din 8 iulie, 26 iulie și 2 august 2019. (iii) Prin Referatul din 30 august 2019, lucrarea nr. x a fost conexată la lucrarea nr. x. (iv) La 30 septembrie 2019, au fost finalizate verificările prealabile, conform procesului-verbal încheiat și depus la dosar. (v) Prin Rezoluția nr. x/A din 30 septembrie 2019 (Rezoluția nr. x/2019), s-a dispus clasarea sesizării petentului J., conexată cu sesizarea formulată de petiționarul L., sub aspectul abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. c), d) și p) din Legea nr. 303/2004. (vi) Prin Rezoluția nr. x din 30 septembrie 2019 (Rezoluția nr. x/2019), s-a dispus începerea cercetării disciplinare față de A., judecător în cadrul Tribunalului Bihor, sub aspectul abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) și j) din Legea nr. 303/2004. (vii) La 18 noiembrie 2019, judecător A. a transmis un punct de vedere prin care și-a formulat apărările și a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale, constând în audierea, în calitate de martor, a judecătorului O.. La 19 noiembrie 2019, s-a procedat la audierea, în calitate de martor, a judecătorului O.. (viii) În baza Referatului din 20.11.2019, aprobat de inspectorul-șef, a fost prelungit termenul pentru efectuarea cercetării disciplinare cu 30 de zile. (ix) La 10 decembrie 2019, pârâta A. a formulat un nou punct de vedere, solicitând totodată și suplimentarea probatoriului, respectiv: reaudierea judecătorului O., audierea judecătorilor menționați de judecătorul O. și proba cu înscrisuri. Probele au fost admise parțial, fiind întocmit în acest sens procesul-verbal din 10 decembrie 2019. La 11 decembrie 2019, pârâta a formulat o nouă cerere de probatoriu, aceasta fiind soluționată prin procesul-verbal încheiat la aceeași dată. (x) Prin intermediul apărătorului ales, judecătorului cercetat disciplinar i s-au adus la cunoștință toate activitățile desfășurate în cadrul verificărilor prealabile și cercetării disciplinare, iar cercetarea a fost finalizată la 12 decembrie 2019, conform procesului-verbal întocmit cu această ocazie. (xi) Prin Rezoluția nr. x/B din 20 decembrie 2019 (Rezoluția nr. x/2019), s-a dispus exercitarea acțiunii disciplinare față de A., judecător în cadrul Tribunalului Bihor, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004 și a fost respinsă sesizarea privind săvârșirea de către judecător A. a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. j) din Legea nr. 303/2004.

Instanța disciplinară a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004, constând în "manifestările care aduc atingere onoarei sau probității profesionale ori prestigiului justiției, săvârșite în exercitarea sau în afara exercitării atribuțiilor de serviciu", pentru considerentele arătate în continuare.

Pentru existența acestei abateri disciplinare, sub aspectul laturii obiective, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să existe manifestări ale magistratului de natură a aduce atingere onoarei, probității profesionale ori prestigiului justiției, acestea să fie săvârșite în exercitarea sau în afara exercitării atribuțiilor de serviciu, să fi avut loc în public sau să fi ajuns la cunoștința publicului, astfel încât, legătura de cauzalitate între aceste manifestări și urmarea produsă să fie neîndoielnică.

Natura specifică a funcției de judecător și nevoia de a păstra demnitatea acesteia impune ca judecătorul să se comporte în așa fel încât să se asigure că, în ochii unui observator rezonabil, conduita sa este ireproșabilă nu numai în exercitarea funcției, ci și în societate, în așa fel încât publicul să aibă încredere în integritatea corpului judiciar. Aflându-se permanent în atenția publică, datorită importanței activității sale, magistratul trebuie să accepte, în mod liber și de bunăvoie, anumite restricții personale care cetățeanului obișnuit nu îi sunt aplicabile.

Restricțiile impuse magistratului prin prisma profesiei sale, rezultă din următoarele dispoziții legale și regulamentare, atât interne cât și internaționale: art. 90 din Legea 303/2004 prevede că magistrații "sunt datori să se abțină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în profesie și în societate" Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor reia aceste obligații și le transpune în norme de etică profesională în cuprinsul art. 17 și, suplimentar, art. 18 stabilește că "Relațiile judecătorilor și procurorilor în cadrul colectivelor din care fac parte trebuie să fie bazate pe respect și bună credință, indiferent de vechimea în profesie și funcția acestora" Codul de conduită judiciară, intitulat și Principiile de la Bangalore, stabilește printre standardele de conduită, aplicabile și sistemului nostru judiciar, atât pentru judecători, cât și pentru procurori, prevederi referitoare la imparțialitate și etichetă care impun magistratului obligația de a adopta un comportament, atât în cadrul exercitării funcției, cât și în afara acesteia, de așa natură încât să mențină încrederea publicului, a juriștilor și a justițiabililor în corectitudinea și imparțialitatea magistratului și de a-și exercita drepturile și libertățile cetățenești în conformitate cu demnitatea funcției judiciare; obligația de integritate este prevăzută și la pct. 1.2 din Principiile de bază ale independenței justiției (Principiile O.N.U.), art. 3 din Statutul Universal al Judecătorilor, Principiul V pct. 2 din Recomandarea R (94) 12 a Consiliului Europei.

Obligația de rezervă reprezintă un comportament cvasi-ireproșabil care se așteaptă de la judecător și determină o serie de așteptări atât în interiorul corpului de magistrați, cât și în raport cu justițiabilii ori cu societatea privită în sens larg.

Sub aspectul laturii obiective, întrunirea elementelor constitutive ale abaterii disciplinare a fost analizată și din perspectiva dreptului la liberă exprimare și obligației de rezervă ce incumbă judecătorilor.

Potrivit Constituției (art. 30 alin. (1) și (6) și Convenției (art. 10 parag. 2), dreptul la liberă exprimare este garantat, dar poate fi supus unor restrângeri determinate, printre altele, și de necesitatea protejării reputației sau drepturilor altei persoane.

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că o persoană care îndeplinește o funcție publică a acceptat anumite restricții ale exercițiului libertății de exprimare, restricții care sunt inerente acestei funcții (Hotărârea din 3 mai 1988, Morissens împotriva Belgiei), iar Norma 4 din cuprinsul Principiilor de la Bangalore cu privire la conduita judiciară (2002) cuprinde următoarele recomandări:

Din cuprinsul dispozițiilor enunțate se conturează obligația de rezervă a magistratului în exercitarea dreptului la liberă exprimare, pentru menținerea prestigiului justiției și protecția reputației sau drepturilor celorlalți colegi magistrați. Obligația de rezervă a magistraților presupune, prin însăși natura sa, moderație și reținere în ceea ce privește prezentarea opiniilor de către magistrat.

Pârâta are dreptul la liberă exprimare, recunoscut de art. 8 și 10 din Convenție și de art. 26 și 30 din Constituție, însă opiniile exprimate în cadrul interviurilor acordate publicațiilor menționate mai sus contravin obligației de rezervă, pentru următoarele considerente: (i) Pârâta a acordat interviurile menționate în aceeași perioadă în care activitatea sa profesională făcea obiectul unei proceduri disciplinare nefinalizate, respectiv lucrarea disciplinară nr. x. (ii) Prin prisma funcției deținute, judecătorului supus unei proceduri legale civile, penale sau disciplinare îi revine obligația de a adopta o atitudine neutră, care să se circumscrie exigențelor impuse de statutul deținut și să se abțină de la orice manifestări de natură a afecta prestigiul justiției și încrederea cetățenilor în sistemul judiciar. (iii) Cu titlu de principiu, un magistrat vizat de o procedură legală trebuie să manifeste o prudență sporită în exercitarea dreptului la liberă exprimare și să își exercite dreptul la apărare în cadrul conferit de lege, având în vedere că procedurile în discuție sunt conduse tot de către magistrați, iar expunerea publică a unor opinii critice într-o modalitate de natură a crea îndoieli asupra imparțialității și legalității procedurilor pendinte, în lipsa unor dovezi concrete, este aptă a afecta imaginea sistemului judiciar în ansamblul său și de a submina încrederea cetățenilor în actul de justiție. În plus, orice informație cu privire la eventuale nereguli în desfășurarea procedurilor menționate mai sus trebuie să fie supusă verificărilor organelor competente, în limitele stabilite de lege.

Prin afirmațiile formulate în cadrul interviurilor analizate, pârâta nu a respectat exigențele menționate anterior, întrucât: (i) Afirmațiile prin care magistratul califică procedurile disciplinare derulate în privința sa ca fiind nelegale, sunt de natură a pune la îndoială credibilitatea, independența și imparțialitatea Inspecției Judiciare, singura instituție cu competențe legale în verificarea activității magistraților. (ii) Expunerea unor astfel de afirmații în cadrul unui interviu public și folosirea unor expresii incisive, cu puternică tentă emoțională și personală, poate fi interpretată drept o formă de presiune asupra activității Inspecției Judiciare. (iii) Afirmațiile pârâtei judecător, expuse în cadrul interviurilor, deși în aparență vizează probleme de interes general pentru sistemul de justiție, în concret se rezumă la exprimarea unor acuzații directe, îndreptate fie împotriva unor colegi magistrați, fie împotriva unor avocați și chiar a unor instituții publice, fără existența unor dovezi de fapt edificatoare. (iv) Astfel, în cadrul interviului publicat la 26 iulie 2019, respectiv 4 august 2019, pârâta se referă expres Ia "reactivarea unor rețele de interese în justiția locală", precum și la "o tendință de construire de noi rețele de interese". Aceste afirmații, nesusținute de dovezi, afectează în mod grav prestigiul justiției și, mai ales, încrederea cetățeanului în actul de justiție. (v) Pârâta nu a respectat exigențele menționate anterior, întrucât menționarea expresă a numelui mai multor judecători din cadrul instanțelor bihorene și indicarea relațiilor de căsătorie a unora dintre aceștia cu anumiți avocați, care își desfășoară activitatea în cadrul Baroului Bihor, pentru a explica cine face parte dintr-o presupusă rețea locală de interese, în lipsa oricărui minim probatoriu obiectiv, aduce o atingere gravă onoarei, probității profesionale și prestigiului justiției.

De o gravitate semnificativă sunt și afirmațiile referitoare la Dosarul nr. x/2016, prin care se acreditează ideea că soluțiile pronunțate de magistrații menționați sunt subiective și influențate de interese personale, nefiind susținute de documente oficiale emise de autorități competente, aceste afirmații depășind cu mult obligația de rezervă impusă magistratului în exercitarea dreptului la liberă exprimare și aducând un prejudiciu grav prestigiului justiției, precum și onoarei și probității funcției de magistrat.

Pârâta nu a respectat obligația de rezervă în exercitarea libertății lor de exprimare, așa cum a fost reținută de CEDO în cauza Kudeshkina împotriva Rusiei și nici nu a oferit vreun motiv pentru care nu a urmat căile prevăzute de lege pentru sesizarea disfuncționalităților, la care face referire în cuprinsul interviurilor, organelor competente să le soluționeze.

Față de susținerile pârâtei, judecătorul O., audiat în calitate de martor, a declarat că a relatat pârâtei aspectele pe care aceasta le-a afirmat, aproximativ în lunile martie- aprilie 2019 și că este vor