ÎCCJ, Decizia nr. 282/2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea disciplinară înregistrată pe rolul secției pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii sub nr. x/2019, Inspecția Judiciară a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare ("Legea nr. 303/2004"), pârâtei A. - judecător în cadrul Tribunalului Bihor, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. o) din Legea nr. 303/2004.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, completată ulterior prin memoriul depus la dosar la termenul din 9 octombrie 2019, pârâta judecător A. a invocat excepția nulității acțiunii disciplinare și a Rezoluției nr. 1829 din 2 iulie 2019, pentru următoarele motive: 1) nulitatea actului de sesizare pentru imposibilitatea determinării autorului sesizării; 2) nulitatea actului de sesizare pentru lipsa capacității de exercițiu a autorului sesizării; 3) nulitatea actului de sesizare pentru lipsa interesului petentului și a calității de reprezentant; 4) încălcarea dispozițiilor legale privind repartizarea aleatorie a sesizării; 5) nelegalitatea formării echipei de inspectori desemnate în vederea efectuării cercetării disciplinare; 6) nulitatea cercetării disciplinare ca derivând din nulitatea Rezoluției nr. 233A/II din 12 martie 2019 emise de inspectorul-șef, respectiv din lipsa calității acestuia de reprezentant legal al Inspecției Judiciare; 7) lipsa verificărilor prealabile și a cercetării disciplinare în ceea ce privește fapta concretă reținută în acțiunea disciplinară; 8) nulitatea cercetării disciplinare; 9) nulitatea cercetării disciplinare din perspectiva nerespectării dreptului la apărare; 10) nelegalitatea acțiunii disciplinare ca urmare a încălcării principiului neretroactivității legii; 11) încălcarea normelor de competență funcțională de către Inspecția Judiciară.

Ulterior, pârâta a depus la dosar un nou memoriu, prin care a invocat, în completarea excepției menționate la punctul 8 al memoriului anterior, nulitatea absolută a acțiunii disciplinare, ca urmare a nulității actelor anterioare din procedura administrativă disciplinară, începând cu verificările prealabile, efectuate cu încălcarea termenului de 45 de zile prevăzut de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004.

A. Încheierea de ședință din 6 februarie 2021

Prin încheierea de ședință din 6 februarie 2021, secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, cu majoritate, a respins excepția nulității absolute a acțiunii disciplinare ca urmare a depășirii termenului de 45 de zile de efectuare a verificărilor prealabile, ca neîntemeiată, și, cu unanimitate, a respins excepția nulității absolute a acțiunii disciplinare pentru imposibilitatea determinării autorului sesizării.

De asemenea, a constatat că, față de soluția respingerii excepției nulității absolute a acțiunii disciplinare pentru imposibilitatea determinării titularului sesizării, nu se mai impune a fi analizat motivul de nulitate absolută pentru lipsa capacității de exercițiu a titularului sesizării, respectiv persoana juridică x, în condițiile în care s-a reținut că sesizarea, în lucrarea nr. x, a fost formulată de B., persoană fizică.

Cu privire la excepția nulității absolute a acțiunii disciplinare ca urmare a depășirii termenului de 45 de zile de efectuare a verificărilor prealabile, secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a reținut următoarele considerente.

Cu privire la susținerile pârâtei - privind lipsa de dată certă în sensul că sesizarea nu poartă dovada înregistrării la Serviciul registratură, ci doar data de 11 ianuarie 2019, dată la care sesizarea a fost rezoluționată de inspectorul-șef și primirea sesizării la Inspecția Judiciară la data de 28 decembrie 2018, astfel că termenul de 45 de zile de efectuare a verificărilor prealabile a fost depășit în condițiile în care art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 prevede expres că acest termen curge de la data sesizării Inspecției Judiciare - secția, cu majoritate, a reținut că sesizarea, în lucrarea nr. x, a fost trimisă prin poștă la 21 decembrie 2018 și predată la Inspecția Judiciară la data de 28 decembrie 2018, astfel cum rezultă din răspunsul trimis de către Compania Națională Poșta Română .

Inspecția Judiciară a confirmat faptul că sesizarea menționată a fost primită la această instituție în ziua de vineri, 28 decembrie 2018, dată la care documentul a fost înregistrat sub nr. x în registrul de primire documente .

După verificările efectuate la nivelul Registraturii generale, sesizarea a fost prezentată, în data de 11 ianuarie 2019, inspectorului-șef pentru a dispune conform legii. Astfel, lucrarea a fost repartizată Direcției de inspecție pentru judecători, fiind înregistrată la 11 ianuarie 2019 (vineri) în registrul de evidență a lucrărilor de inspecție sub nr. x, iar la 14 ianuarie 2019 (luni) a fost repartizată inspectorului judiciar C., astfel cum rezultă din fișa de repartizare atașată la dosar .

Inițial, verificările prealabile au fost finalizate la 21 februarie 2019 și au constat în relațiile comunicate, la solicitarea inspectorului, de conducerea Tribunalului Bihor cu adresa nr. x/29.01.2019.

Prin Rezoluția nr. 233/21.02.2009, s-a dispus clasarea sesizării sub aspectul săvârșirii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. o) din Legea nr. 303/2004.

În baza Avizului negativ nr. x/12.03.2019 al directorului Direcției de inspecție pentru judecători, prin Rezoluția nr. 233A/II/12.03.2019, inspectorul-șef al Inspecției Judiciare a infirmat rezoluția și a dispus completarea verificărilor de către același inspector, în termen de cel mult 30 de zile.

Verificările prealabile au fost, astfel, completate cu punctul de vedere însușit de membrii colegiului de conducere de la momentul adoptării Hotărârilor nr. 20/2017 și nr. 15/2018; propuneri adresate colegiului și care au fost aprobate prin hotărârile menționate; foi colective de prezență; ordine de serviciu; relații comunicate de conducerea Tribunalului Bihor cu adresa nr. x/03.04.2019; punctul de vedere al domnului judecător D. - care îndeplinea atribuțiile președintelui secției penale a Tribunalului Bihor la data de 11 decembrie 2017 - a fost consemnat în procesul-verbal întocmit de inspectorul judiciar la 9 aprilie 2019.

La data de 11 aprilie 2019, a fost finalizată completarea verificărilor prealabile.

Potrivit art. 45 alin. (3) și (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, aspectele semnalate în sesizarea din oficiu sau cea formulată de o altă persoană interesată sunt supuse unei verificări prealabile efectuate de inspectorii judiciari din cadrul Inspecției Judiciare, în cadrul căreia se stabilește dacă există indicii privind săvârșirea unei abateri disciplinare. Verificările se efectuează în termen de cel mult 45 de zile de la data sesizării Inspecției Judiciare potrivit alin. (1). Inspectorul-șef poate dispune prelungirea termenului de efectuare a verificărilor prealabile cu cel mult 45 de zile, dacă există motive întemeiate care justifică această măsură.

În ceea ce privește natura termenului de 45 de zile, în interiorul căruia trebuie efectuate verificările prealabile, termen ce poate fi prelungit cu cel mult 45 de zile de către inspectorul-șef, dacă există motive întemeiate care justifică această măsură, secția pentru judecători a reținut că acesta este un termen legal imperativ.

Caracterul imperativ al termenului analizat rezultă chiar din dispozițiile art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, potrivit cărora verificările prealabile se efectuează în termen de cel mult 45 de zile de la data sesizării, termen ce poate fi prelungit cu cel mult 45 de zile, de către inspectorul-șef, dacă există motive întemeiate care justifică această măsură.

Referitor la data de la care începe să curgă aceste termen, secția, cu majoritate, a reținut că trebuie avut în vedere momentul la care sesizarea a fost înregistrată la nivelul direcției de specialitate din cadrul Inspecției Judiciare, respectiv data înregistrării în registrul lucrărilor de inspecție, în speță, data de 11 ianuarie 2019, pentru motivele de mai jos.

Toate etapele prealabile înregistrării dosarului pe rolul Direcției de inspecție pentru judecători constituie faze administrative pe care o sesizare trebuie să le parcurgă până în momentul în care aceasta, calificată juridic corect de inspectorul-șef, devine sesizare disciplinară în sensul legii.

Însăși specificul activității Inspecției Judiciare, ca organism administrativ, o diferențiază de caracteristicile unei instanțe de judecată, neputând fi operate analogii sub aspectul modului de organizare și funcționare, pe rolul Inspecției Judiciare fiind înregistrate numeroase sesizări ce nu au toate natura juridică a unor sesizări potențial disciplinare, astfel că, în prealabil, se impune realizarea unei corecte calificări juridice a fiecărei sesizări, operațiune îndeplinită de inspectorul-șef, pentru ca acestea să-și poată urma fiecare cursul procedural specific.

Această împrejurare rezultă din chiar modul în care este organizată și reglementată procedura de înregistrare a oricărei sesizări adresate Inspecției Judiciare, începând cu registrele ce dovedesc aceste înregistrări.

Astfel, potrivit art. 64 alin. (1) din Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare, aprobat prin Ordinul inspectorului-șef nr. 134/10.12.2018, registrele de evidență ale Inspecției Judiciare sunt, printre altele: registrul documentelor primite (R1) și registrul lucrărilor de inspecție (R2).

Art. 64 alin. (2) din Regulamentul menționat stabilește ce cuprinde registrul documentelor primite, respectiv informații despre documentele externe primite la Inspecția Judiciară și sesizările din oficiu ale acesteia.

Art. 64 alin. (3) din Regulament stabilește ce cuprinde registrul lucrărilor de inspecție, respectiv informații privind sesizarea, subiecții pasivi, repartizarea, circuitul intern, conexarea și atașarea, precum și documentele depuse în lucrările de inspecție.

Prin urmare, se face o diferențiere clară între registrul documentelor primite, care cuprinde evidența tuturor documentelor, de orice fel, transmise Inspecției Judiciare și registrul lucrărilor de inspecție care cuprinde evidența sesizărilor adresate Inspecției Judiciare.

Într-adevăr, art. 65 din Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare, aprobat prin Ordinul nr. 134/10.12.2018, prevede că documentele transmise Inspecției Judiciare prin orice mijloc de comunicare sau depuse personal se primesc la registratura acesteia, unde li se dă dată certă și se înregistrează în registrul documentelor primite, însă acest text de lege trebuie interpretat prin raportare și la celelalte dispoziții cuprinse în Secțiunea a 2-a - Repartizarea documentelor primite din Regulamentul anterior menționat.

Astfel, după primirea la registratură a fiecărui document transmis Inspecției Judiciare, sunt efectuate verificări în condițiile art. 66 alin. (1)-(4) din Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare, rezultatul acestor verificări fiind consemnat într-un referat (art. 66 alin. (5).

Art. 66 alin. (6) din Regulament stabilește că, pe baza referatului de verificări, inspectorul-șef dispune înregistrarea unei noi lucrări de inspecție și repartizarea aleatorie a acesteia, în cazul în care constată că documentul primit îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru sesizarea Inspecției Judiciare.

Prin urmare, după calificarea documentului drept sesizare, acesta se înregistrează în registrul lucrărilor de inspecție.

Potrivit art. 17 alin. (4) din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecție, aprobat prin Ordinul Inspectorului-șef nr. 136/11.12.2018, termenele de soluționare a lucrărilor de inspecție, stabilite potrivit alin. (1)-(3) ale aceluiași articol, încep să curgă de la data înregistrării sesizării în registrul lucrărilor de inspecție.

Alin. (3) al art. 17 din Regulamentul sus-menționat face referire la termenele prevăzute de art. 45 și art. 46 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, texte de lege care reglementează, printre altele, și termenul de 45 de zile pentru efectuarea verificărilor prealabile, în cazul unei sesizări disciplinare.

Din această perspectivă, față de argumentele expuse pe larg anterior, secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că termenul de 45 de zile stabilit de lege pentru efectuarea verificărilor prealabile curge de la data la care sesizarea a fost înregistrată în registrul lucrărilor de inspecție, în speță, de la data de 11 ianuarie 2019.

Se indică, drept relevantă pentru cele mai sus-reținute, și Decizia nr. 209 din 7 octombrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2019, prin care s-a reținut că "data de la care se calculează termenul de efectuare a verificărilor prealabile prevăzut de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 este data înregistrării sesizării".

În acest condiții, raportat la data înregistrării sesizării în registrul lucrărilor de inspecție la Direcția de inspecție judiciară pentru judecători, respectiv 11 ianuarie 2019, și data finalizării verificărilor prealabile inițiale - 21 februarie 2019, secția, cu majoritate, a constatat că termenul legal de 45 de zile pentru efectuarea verificărilor prealabile nu a fost depășit.

Referitor la susținerea pârâtei expusă în completarea memoriului inițial, depusă la dosar, în sensul că termenul de 45 de zile prevăzut de lege a fost depășit și prin raportare la Rezoluția nr. 1016 din 11 aprilie 2019 de începere a cercetării disciplinare, secția, cu majoritate, a reținut că aceasta este neîntemeiată.

Astfel, potrivit art. 45 alin. (4) teza finală din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, rezoluția de clasare poate fi infirmată, o singură dată, de inspectorul-șef, care poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată, completarea verificărilor.

În speță, prin Rezoluția nr. 233A/II/12.03.2019, inspectorul-șef al Inspecției Judiciare a infirmat rezoluția inițială de clasare a sesizării și a dispus completarea verificărilor de către același inspector, în termen de cel mult 30 de zile. La data de 11 aprilie 2019, a fost finalizată completarea verificărilor prealabile, astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat în acest sens.

Prin urmare, atât verificările prealabile inițiale, cât și completarea ulterioară a verificărilor prealabile s-au realizat cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile.

B. Încheierea de ședință din 15 iulie 2020

Prin încheierea de ședință din 15 iulie 2020, secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii: 1) cu unanimitate: (i) a respins excepția nulității absolute a acțiunii disciplinare și a Rezoluției nr. 1839 din 2 iulie 2019 pentru lipsa interesului autorului sesizării și a calității de reprezentant; (ii) a respins excepția nulității absolute a acțiunii disciplinare derivând din nulitatea Rezoluției nr. 233A/II din 12 martie 2019 emise de inspectorul-șef, respectiv lipsa calității acestuia de reprezentant al Inspecției Judiciare; (iii) a respins excepția nulității absolute a acțiunii disciplinare și a Rezoluției nr. 1839 din 2 iulie 2019, derivând din nelegalitatea formării echipei de inspectori desemnate în vederea efectuării cercetării disciplinare, din lipsa verificărilor prealabile și a cercetării disciplinare în ceea ce privește fapta concretă reținută în acțiunea disciplinară, din nulitatea cercetării disciplinare din perspectiva nerespectării dreptului la apărare și din încălcarea principiului neretroactivității legii; (iv) a calificat excepția nulității absolute a acțiunii disciplinare și a Rezoluției nr. 1839 din 2 iulie 2019, rezultând din încălcarea normelor de competență funcțională de către Inspecția Judiciară, ca fiind apărări de fond; 2) cu majoritate, a respins excepția nulității absolute a acțiunii disciplinare și a Rezoluției nr. 1839 din 2 iulie 2019 pentru încălcarea dispozițiilor legale privind repartizarea aleatorie a sesizării.

C. Hotărârea nr. 13J din 7 octombrie 2020

Prin Hotărârea nr. 13 J din 7 octombrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, cu majoritate, a respins acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva doamnei A. - judecător în cadrul Tribunalului Bihor, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. o) din Legea nr. 303/2004, ca neîntemeiată.

Soluția sus-menționată, pronunțată de secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii are la bază considerentele de mai jos.

Potrivit art. 99 lit. o) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată prin Legea nr. 242/2018, constituie abatere disciplinară nerespectarea dispozițiilor privind distribuirea aleatorie a cauzelor.

În reglementarea anterioară, textul art. 99 lit. o) avea următoarea formă:

"constituie abatere disciplinară nerespectarea în mod grav sau repetat a dispozițiilor privind distribuirea aleatorie a cauzelor".

Inspecția Judiciară a încadrat faptele reținute în sarcina pârâtei-judecător la abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. o) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, în varianta normativă reglementată de Legea nr. 242/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004, act normativ care a intrat în vigoare la 18 octombrie 2018.

Sub aspectul aplicării în timp a prevederilor legale enunțate anterior, secția, cu unanimitate, a reținut că sesizarea din oficiu a Inspecției Judiciare a intervenit la data de 11 ianuarie 2019, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 242/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. o) din Legea nr. 303/2004 este o abatere continuă care se consumă în momentul realizării acțiunii sau inacțiunii prevăzute de norma legală și al producerii rezultatului, respectiv în momentul în care intervine încălcarea dispozițiilor legale care reglementează repartizarea aleatorie, iar acest lucru este consecința conduitei culpabile a magistratului.

Această abatere disciplinară are și un moment al epuizării, respectiv se epuizează fie prin încetarea acțiunii sau inacțiunii anterior menționate, fie prin sancționarea magistratului, fie prin intervenția altor cauze externe (de exemplu, magistratul se pensionează, demisionează din funcție, este exclus din profesie).

În speță, Inspecția Judiciară a exercitat acțiunea disciplinară pentru fapta pârâtei constând în aceea că, în perioada 1 ianuarie 2018 - 21 noiembrie 2018, a încălcat dispozițiile legale privind distribuirea aleatorie a cauzelor, prin faptul că a fost singurul judecător de drepturi și libertăți de la nivelul secției penale a Tribunalului Bihor. Prin urmare, momentul epuizării acțiunilor ce constituie elementul material al laturii obiective a abaterii disciplinare a fost la data de 21 noiembrie 2018, legea aplicabilă fiind stabilită prin raportare la acest moment.

Prin urmare, secția pentru judecători în materie disciplinară a apreciat că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 99 lit. o) din Legea nr. 303/2004, în varianta normativă ulterioară modificărilor și completărilor aduse prin Legea nr. 242/208, act normativ ce a intrat în vigoare la 18 octombrie 2018.

Pentru angajarea răspunderii disciplinare este necesar ca fapta ce constituie abatere disciplinară să întrunească elementele constitutive cu referire la latura obiectivă, latura subiectivă și legătura de cauzalitate între fapta săvârșită și rezultatul produs, iar, în ceea ce privește vinovăția, aceasta trebuie constatată în mod cert, în baza probatoriului administrat în cauză.

Art. 11 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară prevede că activitatea de judecată se desfășoară cu respectarea principiilor distribuirii aleatorii a dosarelor și continuității, cu excepția situațiilor în care judecătorul nu poate participa la judecată din motive obiective.

Repartizarea cauzelor pe completuri se face, în mod aleatoriu, în sistem informatizat, iar cauzele repartizate unui complet de judecată nu pot fi trecute altui complet decât în condițiile prevăzute de lege (art. 53 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară).

Prin reglementarea, la nivel legislativ, a principiului repartizării aleatorii a cauzelor s-a urmărit conferirea unei garanții suplimentare independenței funcționale a judecătorului și impartialității actului de justiție.

În continuare, au fost invocate dispozițiile art. 101 alin. (1), (5), (6) și (7) din Regulamentul de ordine interioara al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015 și art. 52 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

Asigurarea imparțialității și transparenței în realizarea actului de justiție poate fi garantată în practică prin respectarea unui criteriu obiectiv de distribuire a dosarelor spre soluționare, iar prin distribuirea aleatorie a dosarelor a fost eliminată posibilitatea repartizării dirijate a cauzelor.

Astfel, atunci când un judecător sau un complet de judecată este învestit cu soluționarea unei cauze în urma unei repartizări aleatorii, schimbarea judecătorului sau a compunerii completului în lipsa unor motive obiective, justificate și în afara cazurilor expres prevăzute de lege, constituie, în mod implicit, o încălcare a regulii repartizării aleatorii a cauzelor.

În acest sens, art. 101 alin. (8) din Regulamentul de ordine interioara al instanțelor judecătorești stabilește că un dosar se consideră repartizat aleatoriu, chiar și în situația în care un singur complet poate soluționa o cauză, dacă această situație se datorează unor motive obiective.

Repartizarea aleatorie a cauzei privește nu numai modalitatea inițială de desemnare a judecătorului, ci implică, în mod obligatoriu, și faptul ca acel judecător desemnat aleatoriu să fie cel care judecă până la final cauza, deoarece, în caz contrar, principiul ar fi lipsit de conținut.

În același sens, Recomandarea nr. R (94)12 a Comitetului de Miniștri către Statele membre cu privire la independența, eficiența și rolul judecătorilor din 13.10.1994 prevede, la punctul 2 lit. f) că o cauză cu soluționarea căreia a fost învestit un judecător nu poate fi luată de la acesta fără un motiv întemeiat.

Dispozițiile art. 101 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești prevăd, în mod expres, faptul că schimbarea judecătorului care compune un complet se poate face doar pentru motive obiective, iar, potrivit art. 19 alin. (1) lit. h) din Regulament, este atribuția colegiului de conducere al instanței să stabilească, la începutul anului, compunerea completurilor de judecată și, acolo unde este cazul, asistenții judiciari ce fac parte din aceste completuri, urmărind asigurarea continuității acestora.

La analiza existenței sau inexistenței acestei abateri disciplinare trebuie avute în vedere, pe lângă dispozițiile legale generale care reglementează repartizarea aleatorie, și dispozițiile legale speciale aplicabile fiecărui tip de cerere adresată instanțelor judecătorești. Astfel, trebuie avute în vedere doar încălcările evidente și indiscutabile în privința repartizării aleatorii a cauzelor și, nicidecum, acele situații care sunt susceptibile de mai multe interpretări sau de existența unor practici diferite în cadrul instanței cu privire la acest aspect.

În cauza de față, Inspecția Judiciară a susținut că încălcarea regulilor privind repartizarea aleatorie a cauzelor rezultă din faptul că, în perioada 01.01.2018 - 21.11.2018, doamna judecător A. a asigurat participarea în ambele completuri de drepturi și libertăți constituite la nivelul secției penale a Tribunalului Bihor, neinvocând nici un moment că s-ar impune repartizarea cauzelor în condițiile legii, în mod aleatoriu, în sistem informatizat.

Relativ la modalitatea de constituire a completurilor de judecată la nivelul secției penale a Tribunalului Bihor, secția, cu majoritate, a reținut că, în perioada 01.01.2018 - 21.11.2018, doamna judecător A. a fost desemnată și menținută ca unic judecător de drepturi și libertăți prin hotărâri succesive ale Colegiului de conducere al instanței.

Această situație a fost determinată de motive obiective apreciate ca atare de Colegiul de conducere al instanței, respectiv creșterea constantă a volumului de activitate la nivelul completurilor de fond în materie penală, comparativ cu volumul de activitate al completurilor de drepturi și libertăți.

În acest context, urmare a cererilor formulate de către judecătorii secției penale pentru echilibrarea volumului de activitate, la data de 20 decembrie 2017, a avut loc o ședință a judecătorilor acestei secții. Urmare a acestei ședințe, a fost formulată o propunere de organizare a activității secției penale ce cuprindea și compunerea completurilor de judecată pentru anul 2018, propunere care a fost înaintată Colegiului de conducere al Tribunalului Bihor pentru aprobare. Prin Hotărârea nr. 20/27.12.2017, Colegiul de conducere, cu unanimitate, a aprobat solicitarea secției penale, inclusiv în ceea ce privește desemnarea doamnei judecător A. pe cele două completuri de drepturi și libertăți constituite la nivelul secției.

De altfel, chiar doamna judecător A., la momentul la care a susținut, în ședința Colegiului de conducere, propunerea secției penale a precizat expres că preluarea celor două completuri de drepturi și libertăți are un caracter provizoriu, în funcție de situația concretă a judecătorilor care activează în cadrul secției penale (aspect ce rezultă din cuprinsul procesului-verbal anexat Hotărârii nr. 20/27.12.2017).

Relevant este și faptul că, în cadrul discuțiilor din data de 27 decembrie 2017, nu s-a pus problema unei eventuale nerespectări a repartizării aleatorii, împrejurare ce rezultă atât din procesul-verbal al ședinței, cât și din declarațiile domnilor judecători E., F., G., H., membri ai colegiului de conducere.

Astfel, doamna judecător E. a precizat, în cuprinsul declarației date în cadrul cercetării disciplinare, că, în cadrul ședinței, nu au fost prezentate date statistice, nici nu s-a pus problema repartizării aleatorii, dar că, la luarea hotărârii, s-au avut în vedere fluctuația de personal și incidența art. 101 alin. (8) din ROIJ.

Susținerea Inspecției Judiciare, în sensul că, prin modul în care a participat la discuții în ședința Colegiului de conducere din data de 27 decembrie 2017, pârâta-judecător A. a urmărit să fie desemnată ca unic judecător de drepturi și libertăți nu poate fi primită, în condițiile în care hotărârea Colegiului de conducere este un act juridic care exprimă voința membrilor într-un organ colegial și are la bază principiul majorității. Astfel, nu se poate susține că membrii colegiului de conducere au votat propunerea de organizare a activității la nivelul secției penale a Tribunalului Bihor fără a avea reprezentarea exactă a votului exprimat.

Relevant este și faptul că, prin Rezoluția nr. 1839 din 10 iunie 2019, Inspecția Judiciară a respins sesizarea formulată (pentru abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. o) împotriva domnilor judecători G., I., F., J., E., H., toți membri ai Colegiului de conducere al Tribunalului Bihor. În motivarea acestei soluții, Inspecția Judiciară a reținut următoarele:

"Având în vedere modul în care este organizată activitatea colegiilor de conducere, niciunul dintre voturile exprimate de membri nu poate avea, el singur, vreo consecință juridică. Prin decizia Curții Constituționale a României nr. 524/11.07.2017 s-a reținut că ceea ce contează, însă, este rezultatul dezbaterilor si al votului exprimat în urma acestora și nu poziția individuală a celor care participă la luarea hotărârilor".

De altfel, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că repartizarea unui anumit dosar către un anumit judecător nu încalcă per se art. 6 din Convenție.

Trebuie avute în vedere circumstanțele de fapt: resursele disponibile, specializarea judecătorilor, conflictele de interese (Cauza Bochan vs. Ucraina).

In speță, s-a ajuns la desemnarea unui singur judecător care să soluționeze cauzele de competența judecătorului de drepturi și libertăți în contextul unui volum crescut de muncă și al unui deficit de personal la nivelul secției penale, această măsură fiind dispusă pentru o perioadă limitată de timp, respectiv până la momentul completării schemei de personal.

Relevantă din această perspectivă este și practica administrativă conturată anterior la nivelul Curții de Apel Oradea, precum și la nivelul altor instanțe de judecată.

Astfel, prin Hotărârea Colegiului de conducere al Curții de Apel Oradea nr. 31/30.09.2015, s-a stabilit o procedură ce viza crearea, la nivelul acestei instanțe, a unui singur complet de competența judecătorului de drepturi și libertăți, cererile de competența acestui complet urmând a fi repartizate manual.

Acest mod de organizare a fost supus verificărilor Inspecției Judiciare, iar prin Raportul de remediere nr. x/2015 această măsură a fost apreciată. Astfel, la punctul III. 1.1 din raport (cu referire la circuitul dosarelor având ca obiect supravegherea tehnică și percheziția), s-a constatat că, în baza unei hotărâri de colegiu, cauzele cu acest obiect urmau a fi repartizate manual completului special constituit (un singur complet), iar cererile privind metodele speciale de supraveghere tehnică menționate împreună cu dosarul cauzei urmau a fi prezentate direct judecătorului de drepturi și libertăți desemnat. Inspecția Judiciară a apreciat că măsurile dispuse la nivelul Curții de Apel Oradea "constituie veritabile proceduri operaționale, care pot fi preluate ca bune practici de către alte instanțe judecătorești, în special la nivelul curților de apel" .

Concluziile acestui raport au fost însușite, fără nicio observație suplimentară, de secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 911 din 10.11.2015.

Cu referire la existența unor practici administrative similare la nivelul altor instanțe, este relevant Raportul Inspecției Judiciare nr. x/2018, în cuprinsul căruia se arată că, în cadrul Curții de Apel Cluj, prin excepție de la regula repartizării ciclice, în anul 2015, în situația repartizării unui dosar cu mai mulți inculpați, pentru a nu se bloca activitatea completului învestit cu o astfel de cauză, următoarele cauze nou intrate se repartizau manual doar celuilalt complet de drepturi si libertăți aflat pe planificare, aceasta măsura fiind justificată de numărul insuficient de judecători ai secției penale -15 judecători.

Același raport face referire și la situația identificată la Judecătoria Baia-Mare, unde era desemnat anual un singur judecător de drepturi si libertăți, precum și la Judecătoria Sectorului 1 București, unde a funcționat un singur judecător de drepturi si libertăți în perioadele 10.02.2014 - 01.06.2014 si 06.02.2017 - 06.06.2018 (extras din raport vol. II dosar Inspecția Judiciară - cercetare disciplinară, filele x).

Mai mult, prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 877/20.08.2013, s-a reținut că, prin planificarea unui singur judecător pe zi pentru soluționarea măsurilor preventive și a unui singur judecător pentru planificarea de permanență, nu este încălcat principiul repartizării aleatorii a cauzelor.

În motivarea acestei hotărâri s-a reținut că "împrejurarea că un singur judecător va prelua cauzele privind măsurile preventive o perioadă mai mare de timp (...) nu este de natură să inducă suspiciunea că un anumit judecător va pronunța un anumit tip de soluții, indiferent de circumstanțele cauzei".

Relevant este și faptul că, ulterior adoptării Hotărârii Colegiului de conducere nr. 20/27.12.2017, au existat demersuri pentru completarea schemei de personal la nivelul secției penale a Tribunalului Bihor, inclusiv din partea doamnei judecător A..

De asemenea, nu se poate susține că, în perioada ulterioară adoptării Hotărârii nr. 15/12.07.2018 a Colegiului de conducere al Tribunalului Bihor (hotărâre prin care s-a stabilit că toți judecătorii secției penale vor îndeplini toate atribuțiile judiciare ce revin judecătorului de drepturi și libertăți, judecătorului de cameră preliminară și judecătorului de fond), doamna judecător A. a încălcat dispozițiile legale ce reglementează distribuirea aleatorie a cauzelor.

Astfel, în ședința din 2 august 2018, Colegiul de conducere, în unanimitate, a votat pentru amânarea implementării măsurilor din Hotărârea nr. 15/2018 până la validarea, în luna octombrie, a rezultatelor concursului de promovare aflat în desfășurare în perioada iulie - octombrie 2018. Mai mult, la data de 23 octombrie 2018, Colegiul de conducere a menținut același mod de organizare la nivelul secției penale până la promovarea efectivă a celor patru judecători.

Modalitatea de organizare a completurilor la nivelul secției penale, stabilită inițial prin Hotărârea nr. 20/27.12.2017, a fost menținută până la momentul adoptării Hotărârii Colegiului de conducere nr. 25 din 20 noiembrie 2018, prin care a mai fost planificat un judecător pe completurile de drepturi și libertăți, alături de doamna A..

Prin urmare, desemnarea pârâtei judecător A. ca judecător de drepturi și libertăți pe ambele completuri constituite la nivelul secției penale s-a realizat printr-o hotărâre a Colegiului de conducere al Tribunalului Bihor (Hotărârea nr. 20/27.12.2017), hotărâre care are caracterul unui act administrativ unilateral, în condițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, act ce se bucură de prezumția de legalitate până la desființarea sa de către instanța de judecată. Această hotărâre nu a fost atacată în contencios administrativ, în procedura stabilită expres de legiuitor, astfel că și-a produs efectele juridice până la momentul adoptării Hotărârii Colegiului de conducere nr. 25 din 20 noimebrie 2018, hotărâre prin care a mai fost planificat încă un judecător pe completul de drepturi și libertăți.

În condițiile în care nu s-a constatat nelegalitatea Hotărârii nr. 20/27.12.2017 a Colegiului de conducere al Tribunalului Bihor și a proceselor-verbale subsecvente întocmite în baza acestei hotărâri, nu se poate susține că pârâta-judecător A. a încălcat dispozițiile legale ce reglementează repartizarea aleatorie a cauzelor.

De altfel, potrivit art. 5 alin. (2) lit. b) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, judecătorii au îndatorirea să respecte prevederile legale, normele Codului deontologic, regulamentele, hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii date în conformitate cu legea, hotărârile adunărilor generale și ale colegiilor de conducere.

Secția a reținut că se impune a fi subliniat și faptul că Inspecția Judiciară apreciază ca având relevanță disciplinară o situație care, în anul 2015, prin Raportul de remediere nr. x/2015, aprobat prin Hotărârea nr. 911/10.11.2015 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, a fost promovată drept model de bune practici, împrejurare care demonstrează, o dată în plus, neteminicia acțiunii de față.

În consecință, reținând că pârâta-judecător A. a exercitat atribuțiile de judecător de drepturi și libertăți în temeiul unei hotărări adoptate de colegiul de conducere al instanței, nedesființate în procedura contenciosului administrativ și care și-a produs efectele pentru o perioadă limitată de timp, secția, cu majoritate, a constatat că nu este întrunit elementul material al laturii obiective a abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. o) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Din punctul de vedere al laturii subiective, secția, cu majoritate, a reținut, raportat la aspectele detaliate anterior, că, în speță, nu se regăsește forma de vinovăție cerută de lege pentru a se constata existența acestei abateri disciplinare.

Astfel, secția, cu majoritate, a apreciat că poate atrage răspunderea disciplinară, în condițiile prezentului articol, numai nesocotirea conștientă și vădită a dispozițiilor privind distribuirea aleatorie a cauzelor. În concret, judecătorul va fi sancționat disciplinar numai în situația în care se va face dovada că a urmărit, prin conduita sa, să înfrângă principiul repartizării aleatorii. În cauză, nu se poate susține că pârâta-judecător a acționat cu vinovația cerută de lege, împrejurare care reiese din faptul că desemnarea acesteia ca unic judecător de drepturi și libertăți s-a realizat printr-o hotărâre a colegiului de conducere ce se bucură de prezumția de legalitate.

Pentru aceste considerente, secția, cu majoritate, a reținut că nu sunt întrunite cumulativ elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. o) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată, motiv pentru care a respins acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciara împotriva pârâtei-judecător A., ca neîntemeiată.

Împotriva Hotărârii nr. 13/J/07.10.2020 pronunțate de secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a formulat recurs Inspecția Judiciară, prin care solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii disciplinare exercitate de Inspecția Judiciară împotriva intimatei A., judecător în cadrul Tribunalului Bihor, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. o) din Legea nr. 303/2004, și aplicarea unei sancțiuni prevăzute de art. 100 alin. (1) din același act normativ, pentru motivele de recurs arătate în continuare.

A. Critici referitoare la nelegalitatea hotărârii

Secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii nu a motivat, în mod legal, înlăturarea argumentelor Inspecției Judiciare cu privire la nedovedirea caracterului justificat al încălcării dispozițiilor legale ce reglementează repatizarea aleatorie, prin prisma volumului de activitate excesiv ori a unei scheme de judecători insuficient ocupate.

Cu privire la latura subiectivă, hotărârea atacată nu cuprinde, în realitate, nici un considerent, rezumându-se a trage concluzia că nu este întrunită forma de vinovăție cerută de lege, de vreme ce desemnarea intimatei a fost făcută prin hotărâre de colegiu.

B. Critici referioare la netemeinicia hotărârii

Sub un prim aspect, recurenta susține că, deși din considerentele hotărârii atacate rezultă că ceea ce s-a supus analizei este conduita judecătorului, actele și faptele acestuia, care intră în sfera ilicitului disciplinar și care realizează elementul material al laturii obiective a abaterii prevăzute de art. 99 lit. o) din Legea nr. 303/2004, secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii nu a analizat, în nici un fel, activitățile desfășurate de intimată și care au condus la desemnarea sa ca unic judecător al completurilor de drepturi și libertăți, cu toate că aceste activități rezultau chiar din înscrisurile aflate la dosarul disciplinar, nefiind contestate.

Caracterul ilicit, din punct de vedere disciplinar, al unui comportament rezultă din încălcarea unei dispoziții legale, o hotărâre de colegiu ulterioară neputând avea natura unei cauze de înlăturare a răspunderii.

Elementul material al laturii obiective a abaterii disciplinare este întrunit prin activitățile desfășurate de intimată pentru desemnarea sa ca unic judecător de drepturi și libertăți. Faptul că, anterior, au mai existat instanțe unde activitatea a fost organizată similar, prin desemnarea unui singur judecător sau faptul că ar fi existat completuri unice pentru interceptarea convorbirilor telefonice nu înlătură concluzia existenței unei încălcări a dispozițiilor legale.

Nu a fost dovedit caracterul justificat al acestei încălcări prin prisma unui volum de activitate excesiv ori a unei scheme de judecători insuficient ocupate, această apărare fiind înlăturată argumentat prin rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare, fără ca secția pentru judecători să motiveze, însă, corespunzător înlăturarea argumentelor Inspecției Judiciare.

Cu privire la existența motivelor obiective care să justifice desemnarea doamnei judecător A. ca singur judecător de drepturi și libertăți, se precizează faptul că, la momentul la care această propunere a fost pusă în discuția colegiului de conducere, nu a fost prezentată nicio analiză a activității la nivelul secției penale prin raportare la indicatorii statistici specifici, nu s-a prezentat volumul de muncă raportat la fiecare judecător în parte, ci doar s-a susținut că, prin participarea tuturor judecătorilor în completurile de drepturi și libertăți, s-ar vulnerabiliza dosarele penale din punct de vedere al confidențialității datelor.

Instanța dispunea de resurse umane, în condițiile în care, începând cu data de 1 ianuarie 2018, urma să aibă loc promovarea la Tribunalul Bihor, în cadrul secției penale, a două doamne judecător, respectiv K. și L.. Motivul real pentru care doamna judecător A. a urmărit să fie desemnată unicul judecător de drepturi și libertăți nu a fost determinat de situația dificilă a secției din punct de vedere al resurselor umane, ci, așa cum rezultă din propriiile declarații și puncte de vedere exprimate în cursul procedurii disciplinare, de suspiciunile privind judecătorii și grefierii secției penale relativ la păstrarea confidențialității lucrărilor care aveau acest caracter.

Prin urmare, invocarea, din perspectiva motivelor obiective, a art. 101 alin. (8) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015 nu prezintă relevanță, în condițiile în care motivele invocate de doamna judecător A. sunt motive preconstituite, și nu motive reale, care să justifice încălcarea dispozițiilor legale cu privire la repartizarea aleatorie a cauzelor.

Hotărârea atacată este criticată deopotrivă din punct de vedere al soluției pronunțate cu privire la latura subiectivă a abaterii disciplinare cercetate, arătându-se că poziția subiectivă a făptuitorului poate fi dedusă din manifestările exterioare ale acestuia, nu și din manifestările exterioare ale altei persoane ori ale altui organ.

Doamna judecător A. a urmărit să fie desemnată unic judecător de drepturi și libertăți, fapt confirmat inclusiv de formularea, de către aceasta, a plângerii prealabile împotriva Hotărârii Colegiului de conducere nr. 15/12.07.2018, hotărâre prin care s-a decis renunțarea la separarea strictă a funcțiilor judiciare, cu motivarea expresă că o astfel de organizare încalcă principiul repartizării aleatorii.

Secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii nu a analizat relevanța poziției intimatei de respingere a cererii unui judecător de repartizare în cadrul secției penale, deși această abordare a intimatei reflectă exact faptul că situația din secția penală nu era atât de gravă din perspectiva secției penale, cât și faptul că intimata nutrea suspiciuni la adresa tuturor colegilor săi, considerând că aceștia ar putea dezvălui informații din dosare.

Potrivit susținerilor recurentei, toate aceste elemente atestă convingerea intimatei în sensul că aceasta ar fi fost singura capabilă să asigure confidențialitatea lucrărilor, în antiteză cu colegii săi de secție, fără a produce însă minime dovezi în sprijinul supozițiilor și bănuielilor pe care le avea.

Din conținutul procesului-verbal al ședinței secției penale din data de 20 decembrie 2017, rezultă că doamna judecător A. a realizat că, prin preluarea ambelor completuri de drepturi și libertăți, sunt încălcate dispozițiile legale ce reglementează repartizarea aleatorie. În cadrul discuțiilor purtate în ședința amintită, doamna judecător a adus contraargumente care au blocat o altă propunere de organizare a activității în materia judecătorului de drepturi și libertăți.

Toate probele administrate în cauză au relevat faptul că, prin acțiunile întreprinse anterior ședinței Colegiului de conducere din data de 27 decembrie 2017, precum și prin modul în care a prezentat situația existentă la nivelul secției penale, doamna judecător A. a urmărit și a determinat adoptarea unei hotărâri prin care a fost desemnată ca unic judecător în cadrul completurilor de drepturi și libertăți, fiind încălcate astfel dispozițiile legale ce reglementează repartizarea aleatorie.

A. Întâmpinarea

Intimata A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta Inspecția Judiciară, ca nefondat.

B. Recursul incident

Împotriva Hotărârii nr. 13/J/07.10.2020 și a încheierilor din 6 februarie 2020 și 15 iulie 2020 pronunțate de secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, în dosarul nr. x/2019, intimata A. a formulat recurs incident, prin care a solicitat casarea în tot a acestora și, rejudecând, admiterea excepției nulității acțiunii disciplinare și, în consecință, constatarea nulității absolute a acțiunii disciplinare exercitate prin Rezoluția nr. 1839/02.07.2019.

În drept, au fost invocate motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, pct. 5, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., coroborate cu art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

Recurenta arată că a invocat excepția nulității absolute a acțiunii disciplinare ca urmare a depășirii termenului de 45 de zile de efectuare a verificărilor prealabile, reglementat de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, excepția invocată fiind respinsă, in mod nelegal, prin încheierea din 6 februarie 2020 pronunțată de instanța disciplinară.

Secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii și-a întemeiat soluția sus-menționată pe dispozițiile art. 17 din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecție aprobat prin Ordinul inspectorului-șef nr. 136/11.12.2018, care nu este aplicabil în prezenta cauză, întrucât potrivit art. 1 alin. (2) din ordinul menționat, Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecție de către Inspecția Judiciară din 11.12.2018 se aplică lucrărilor de inspecție înregistrate începând cu 1 ianuarie 2019, sesizarea disciplinară în cauză fiind, însă, înregistrată la 28 decembrie 2018.

Conform datelor furnizate de Compania Națională Poșta Română, atât la solicitarea pârâtei A., cât și la solicitarea instanței disciplinare, plicul având codul de bare nr. x, prin care a fost trimisă sesizarea disciplinară, a fost livrat destinatarului Inspecția Judiciară la 28 decembrie 2018.

La data de 21 ianuarie 2020, chiar recurenta Inspecția Judiciară a depus la dosarul cauzei o serie de înscrisuri, printre care extras din registrul primiri documente, ce atestă înregistrarea sesizării disciplinare la Inspecția Judiciară, la 28 decembrie 2018.

În raport de data de 28 decembrie 2018, data înregistrării sesizării disciplinare la Inspecția Judiciară, termenul de 45 de zile, prevăzut de art. 45 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 sub sancțiunea decăderii, s-a împlinit la 12 februarie 2019.

Verificările prealabile, în cauză, s-au finalizat la 21 februarie 2019, ulterior împlinirii termenului de 45 de zile. Prin Rezoluția nr. 223 din 21 februarie 2019, de finalizare a verificărilor prealabile, desființată ulterior de inspectorul-șef al Inspecției Judiciare, s-a dispus, inițial, clasarea sesizării disciplinare.

La dosar nu există nici un înscris care să ateste prelungirea termenului inițial de 45 de zile de către inspectorul-șef.

Data certă a înregistrării actului de sesizare la Inspecția Judiciară marchează, potrivit art. 45 alin. (3), (4) și (7) din Legea nr. 317/2004, momentul de la care curge termenul de decădere de 45 de zile, ce poate fi prelungit cu cel mult 45 de zile, pentru efectuarea verificărilor prealabile.

Soluția pronunțată cu încălcarea acestui termen, în cazul de față, dispunerea începerii cercetării disciplinare, este lovită de nulitate, în condițiile art. 185 C. proc. civ., potrivit căruia actul făcut peste termen este lovit de nulitate.

Legiuitorul a prevăzut, în mod expres, că termenul de 45 de zile curge de la data sesizării Inspecției Judiciare, tocmai pentru a nu se da posibilitatea determinării arbitrare a unui termen imperativ de efectuarea a lucrărilor de inspecție, de către subiectul împotriva căruia curge aceste termen.

În cauza dedusă judecătii, acest termen s-a împlinit la 12 februarie 2019. Legiuitorul a prevăzut posibilitatea prelungirii acestui termen cu încă 45 de zile, pentru motive temeinice, prin rezoluție a inspectorului-șef.

Pentru acordarea prelungirii, legea impune îndeplinirea a două condiții: a) să existe motive temeinice, argumentate de inspectorul-șef în cuprinsul rezoluției de prelungire; b) prelungirea termenului inițial să aibă loc în interiorul acestuia.

Având în vedere faptul că termenul de 45 de zile, prevăzut sub sancțiunea decăderii, conform dispozițiilor legale precitate, calculat de la 28 decembrie 2018, data sesizării Inspecției Judiciare, s-a împlinit la 12 februarie 2019, rezultă că Rezoluția nr. 223 din 21 februarie 2019, prin care s-au finalizat inițial verificările prealabile, este nulă absolut.

În cons