ÎCCJ, Decizia nr. 130/2021

Prin Rezoluția nr. x/23.08.2019 emisă în lucrarea nr. x, înregistrată pe rolul secției pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii sub nr. x/2019, Inspecția Judiciară a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 303/2004), pârâtului A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. i) teza întâi din Legea nr. 303/2004. B. Excepția nulității acțiunii disciplinare

În dosarul nr. x/2019, pârâtul A. a depus întâmpinare prin care, pe cale de excepție, a solicitat anularea acțiunii disciplinare pentru nelegalitatea actelor/verificărilor prealabile/cercetării disciplinare, iar, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Cu privire la excepția nulității absolute a acțiunii disciplinare, pârâtul a invocat nerespectarea principiului repartizării aleatorii a lucrării și repartizarea sesizării către inspectorii judiciari B. și C., susținând următoarele: (i) din fișa de repartizare a dosarului, rezultă că sesizarea datată 23 aprilie 2019 a fost repartizată la 6 mai 2019, după două zile lucrătoare de la data înregistrării; (ii) din fișa de repartizare a dosarului nu rezultă dacă repartizarea s-a făcut în sistem ciclic sau în sistem informatic; (iii) în ceea ce privește repartizarea aleatorie către cel de-al doilea inspector judiciar, după ce s-a modificat gradul de complexitate a cauzei din "standard" în "complex", la dosar nu se regăsește niciun înscris care să dovedească faptul că se impunea modificarea gradului de complexitate, context în care desemnarea celui de-al doilea inspector judiciar și efectuarea cercetării disciplinare de către o echipă formată din doi inspectori judiciari încalcă dispozițiile art. 15 alin. (2) și (3) din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecție. C. Hotărârea instanței disciplinare

Prin Hotărârea nr. 10P din 16 septembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori în materie disciplinară a admis excepția nulității absolute a Rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare nr. x/23.08.2019 dată în lucrarea nr. x și a constatat nulitatea acțiunii disciplinare formulate de Inspecția Judiciară împotriva pârâtului A., pentru considerentele arătate în continuare.

Sesizarea formulată împotriva procurorului A. a fost înregistrată la Inspecția Judiciară sub nr. x la 3 mai 2019 și a fost repartizată la 6 mai 2019 inspectorului judiciar B.. Verificările prealabile au fost finalizate la 14 iunie 2019, când, în temeiul art. 45 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 coroborat cu art. 25 alin. (2) din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecție, inspectorul judiciar a dispus începerea cercetării disciplinare față de procurorul A. pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. i) teza întâi din Legea nr. 303/2004.

La 20 iunie 2019, inspectorul judiciar B. a propus modificarea gradului de complexitate a lucrării de inspecție cu nr. x din grad "standard" în grad de complexitate "ridicat" și desemnarea celui de-al doilea inspector judiciar, în vederea efectuării cercetării disciplinare. Referatul a fost aprobat și a fost desemnat cel de-al doilea inspector judiciar în vederea soluționării lucrării nr. x, respectiv inspector judiciari C..

Activitatea de repartizare a lucrărilor de inspecție este reglementată de dispozițiile art. 73 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, care prevăd că modul de repartizare a sesizărilor și dosarelor disciplinare către inspectorii judiciari se face cu respectarea principiului repartizării aleatorii. În aplicarea principiului repartizării aleatorii a sesizărilor și dosarelor disciplinare către inspectorii judiciari, activitatea de repartizare a lucrărilor de inspecție cu grad de complexitate standard este detaliată de dispozițiile art. 73 din Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare, aprobat prin Ordinul nr. 134/2018 al inspectorului-șef al Inspecției Judiciare (Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare).

Pentru verificarea modului în care s-a făcut repartizarea aleatorie a lucrării cartate cu indicativul x din 2 mai 2019, ce face obiectul prezentei acțiuni disciplinare, instanța disciplinară a solicitat Inspecției Judiciare să comunice toate înscrisurile relevante, respectiv actele de sesizare (prima pagină) primite și înregistrate în perioada 23 aprilie 2019 - 6 mai 2019, fișele de repartizare și procesele-verbale de repartizare aleatorie întocmite în aceeași perioadă, evidența privind situația concediilor inspectorilor judiciari și alte situații de imposibilitate obiectivă care au determinat excluderea de la repartiție pentru aceeași perioadă menționată, precum și o copie după procedura operațională privind repartizarea aleatorie în sistem ciclic a lucrării, în cazul în care există.

Ulterior, față de înscrisurile comunicate de către Inspecția Judiciară, secția a apreciat că se impune completarea probatoriului, pentru a se comunica modalitatea de repartizare a lucrărilor nr. x și nr. x, din 6 mai 2019, cu excluderea echipelor 1, 3 și 5, în condițiile în care lucrarea nr. x a fost repartizată inspectorului 1 din echipa nr. 2 și lucrarea nr. x a fost repartizată inspectorului 1 din echipa 4.

În raport cu înscrisurile comunicate de Inspecția Judiciară, instanța disciplinară a reținut mai multe aspecte de încălcare a principiului repartizării aleatorii a cauzelor.

La 6 mai 2019, persoana responsabilă cu efectuarea repartizării a primit următoarele dosare înregistrate în cadrul serviciului, în vederea repartizării acestora: x (+x), x, x și de la x până la nr. x, ultima lucrare fiind cea cu nr. x, repartizată inspectorului judiciar D., pentru echilibrarea volumului de activitate cu inspectorul E.. De asemenea, a fost primită pentru redistribuire lucrarea nr. x.

Un prim aspect identificat a fost acela că lucrările primesc un număr de cartare identificat prin indicativul x și un număr de patru cifre, data atribuirii indicativului x fiind anterioară datei certe de primire la Inspecția Judiciară (ștampila aplicată pe fiecare lucrare) și a datei de înregistrare a lucrărilor. Alocarea indicativului x cu o dată anterioară datei certe de primire a lucrărilor la Inspecția Judiciară, ridică semne de întrebare cu privire la modul în care este atribuită această din urmă dată și în funcție de care ar trebui să se facă înregistrarea lucrărilor și atribuirea numărului din 6 cifre prevăzut de art. 65 alin. (2) lit. a) din Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare.

Un alt aspect identificat este acela că ordinea de atribuire a indicativului x nu este respectată la alocarea numărului de înregistrare a lucrărilor. Astfel, au fost identificate situații în care lucrările care au indicativul x mai mare au primit număr de înregistrare mai mic decât al altor lucrări care au indicativul x mai mic. În acest sens, este exemplificată lucrarea înregistrată sub nr. x la 24 aprilie 2019 cu indicativul x din 23 aprilie 2019. Numărul de înregistrare al acestei lucrări este mai mic decât numărul de înregistrare a următoarelor lucrări: lucrarea nr. x din 24 aprilie 2019 cu indicativul x; lucrarea nr. x din 24 aprilie 2019 cu indicativul x; lucrarea nr. x din 24 aprilie 2019, cu indicativul x, mai mic decât al lucrării nr. x, dar și al lucrărilor nr. x și nr. x menționate anterior, dar cu număr de înregistrare mai mare decât al acestora; lucrarea nr. x din 24 aprilie 2019 cu indicativul x.

În ceea ce privește repartizarea lucrărilor din 6 mai 2019, s-a reținut că ultima repartizare a dosarelor, anterior acestei date, a avut loc la 25 aprilie 2019, întrucât repartizarea aleatorie a lucrărilor de inspecție a fost blocată pentru zilele de 2 și 3 mai 2019, repartizarea urmând să se facă începând cu 6 mai 2019, în ordinea datei înregistrării acestora.

Conform procesului-verbal din 6 mai 2019 și pe baza relațiilor furnizate de către Inspecția Judiciară prima lucrare repartizată a fost cea cu nr. x care, așa cum s-a menționat anterior, avea număr de înregistrare mai mic decât al lucrărilor înregistrate la 24 aprilie 2019, dar repartizate anterior, respectiv la 25 aprilie 2019 (nr. x, x, x, x, x-f. x).

În legătură cu lucrarea nr. x, instanța disciplinară a reținut, în esență, că anumite împrejurări legate de situația inspectorilor judiciari F., G., E. și H. sunt de natură să vicieze procedura de repartizare din 6 mai 2019.

Instanța disciplinară a constatat că art. 2 din Ordinul inspectorului-șef al Inspecției Judiciare nr. 17/2019 privind unele măsuri pentru echilibrarea volumului de munca al inspectorilor judiciari (Ordinul inspectorului-șef nr. 17/2019) este emis în contradicție vădită cu dispozițiile art. 74 alin. (2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare, lipsindu-le, practic, de efect, întrucât instituie o altă modalitate de modificare a ordinii de repartizare.

Constatând că Inspecția Judiciară face trimitere la repartizarea lucrării nr. x potrivit ordinii alfabetice a inspectorilor judiciari, s-a reținut că repartizarea în ordinea alfabetică a inspectorilor judiciari din lista Direcției de inspecție pentru procurori nu este prevăzută nici în Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare, nici în Procedura operațională privind repartizarea aleatorie a lucrărilor.

În concluzie, cu privire la lucrarea nr. x, instanța disciplinară a reținut existența unor elemente contradictorii în susținerile Inspecției Judiciare în sensul că repartizarea s-a făcut prin combinarea mai multor dispoziții, invocându-se într-un mod lipsit de coerență logico - juridică aplicarea Ordinului inspectorului-șef nr. 17/2019, a dispozițiilor art. 66 alin. (7) și art. 73 din Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare sau ordinea alfabetică a inspectorilor judiciari din cadrul Inspecției Judiciare.

Cu privire la repartizarea lucrării nr. x, instanța disciplinară a analizat procedura de repartizare aleatorie în raport cu dispozițiile art. 73 din Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare, precum și prin prisma situațiilor particulare ale inspectorilor judiciari I. și H..

În concluzie, secția pentru procurori în materie disciplinară a apreciat că repartizarea lucrărilor x și x s-a făcut fără respectarea dispozițiilor legale care vizează repartizarea aleatorie a cauzelor, prevăzută de art. 73 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, având drept consecință vicierea procesului de repartizare aleatorie a lucrărilor în perioada menționată anterior, inclusiv a lucrării nr. x ce face obiectul prezentei acțiuni disciplinare.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate referitor la desemnarea celui de-al doilea inspector judiciar, s-a reținut că lucrarea nr. x a fost repartizată inițial inspectorului judiciar B., care, prin referatul din 20 iunie 2019, în temeiul art. 76 din Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare, a solicitat modificarea gradului de complexitate din "standard" în "ridicat" și desemnarea celui de­-al doilea inspector judiciar, justificat prin "stadiul procedurii lucrării de inspecție și datele rezultate pe parcursul efectuării verificărilor prealabile". Referatul a fost aprobat de inspectorul-șef, în conformitate cu dispozițiile art. 76 din Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare, fiind desemnat cel de-al doilea inspector judiciar, respectiv C., în conformitate cu Ordinul inspectorului-șef nr. 71/2019.

Instanța disciplinară a constatat că stabilirea gradului de complexitate ridicat se face potrivit criteriilor enumerate de art. 68 alin. (2) lit. a)-d) din același regulament, iar, în speță, acestea nu au aplicabilitate și nu au fost invocate de inspectorul judiciar în referatul întocmit. Totodată, s-a reținut că ipoteza prevăzută de art. 68 alin. (2) lit. e) din Regulament - "în alte situații obiective" - se referă la aspecte cel puțin de aceeași complexitate ca cele enumerate expres la lit. a)-d) ale articolului, fiind necesar a acestea să fie individualizate de inspectorul judiciar.

În speță, aceste situații obiective nu au fost detaliate pentru a se putea aprecia dacă se justifică modificarea gradului de complexitate a lucrării, invocându-se doar stadiul procedurii lucrării de inspecție și datele rezultate pe parcursul efectuării verificărilor prealabile, fără a se cunoaște care sunt acestea, astfel încât să se poată verifica dacă se pot înscrie în categoria unor situații obiective, altele decât cele menționate în mod expres. Începerea cercetării disciplinare într-o cauză de complexitate standard nu poate genera per se modificarea gradului de complexitate a cauzei, fără existența altor elemente care să justifice această schimbare.

În aceste condiții, s-a apreciat că modificarea gradului de complexitate a lucrării s-a făcut fără a fi precizate, în mod concret, care sunt aspectele ce se pot înscrie în categoria unor situații obiective, procesul de repartizare aleatorie fiind astfel afectat în ansamblul lui.

Acțiunea disciplinară are natura unui act de procedură civilă prin care se învestește instanța disciplinară, similar modului de sesizare a instanțelor judecătorești, prin cererea de chemare în judecată. Astfel, în raport cu dispozițiile art. 49 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 și ale art. 174-176 din C. proc. civ., legalitatea acțiunii disciplinare depinde de legalitatea actelor premergătoare, așa cum s-a reținut în jurisprudența Completului de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia civilă nr. 312 din 4 decembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, decizia civilă nr. 150 din 10 septembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători).

Instanța disciplinară este competentă să cenzureze validitatea actului de sesizare a instanței și validitatea procedurii de repartizare aleatorie a acestuia, iar nulitatea procedurii de repartizare aleatorie atrage nulitatea tuturor actelor din procedura disciplinară administrativă, inclusiv a rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare, nefiind condiționată de existența unei vătămări, fiind o nulitate expresă. D. Recursul exercitat împotriva hotărârii instanței disciplinare

Reclamanta Inspecția Judiciară a formulat recurs împotriva hotărârii menționate la pct. I.3, invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și criticând hotărârea atacată pentru greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 73 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, art. 68 alin. (2), art. 73 și art. 76 din Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare și a art. 2 din Ordinul inspectorului-șef al Inspecției Judiciare nr. 17/2019, pentru criticile arătate în continuare.

Repartizarea aleatorie a lucrărilor de inspecție este o normă de organizare administrativă cu rang de principiu ce a fost instituită prin art. 9 alin. (3) din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecție cu scopul de a conferi o garanție în plus independenței funcționale a inspectorului judiciar și imparțialității exercitării atribuțiilor ce le revin.

O etapă preliminară repartizării aleatorii a lucrărilor de inspecție o constituie înregistrarea documentelor transmise Inspecției Judiciare, care se realizează conform art. 65 din Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare, prin darea datei certe și înregistrarea în registrul documentelor primite, respectiv registrul R1.

După înregistrarea documentelor transmise Inspecției Judiciare în registrul R1, inspectorul-șef dispune repartizarea lucrărilor de inspecție uneia din direcții, în funcție de calitatea persoanei vizate de sesizare, respectiv înregistrarea unei noi lucrări de inspecție prin alocarea numărului din registrul R2 și repartizarea aleatorie a acesteia.

Repartizarea aleatorie a lucrărilor de inspecție se realizează după reguli precise, transparente și verificabile, reglementate prin art. 69-78 din Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare și Ordinul inspectorului-șef nr. 17/2019.

În exercitarea atribuțiilor conferite de dispozițiile art. 69 alin. (1) lit. a) 1 ), a 2 ) și d) din Legea nr. 317/2004, prin Ordinul inspectorului-șef nr. 17/2019 a fost reglementată modalitatea de repartizare a lucrărilor de inspecție în cazul modificării ordinii de repartizare când inspectorul se află în concediu de odihnă sau medical, când este desemnat să participe la efectuarea unui control, când se află într-o altă localitate pentru efectuarea de verificări ori a cercetării disciplinare, când participă la pregătire profesională obligatorie, altă formă de pregătire profesională, inclusiv în calitate de formator, când a fost blocată repartizarea față de unul sau mai mulți inspector, pe perioada în care inspectorul este desemnat să îndeplinească atribuțiile directorului Direcției de inspecție pentru judecători ori Direcției de inspecție pentru procurori, precum și în alte cazuri temeinic justificate.

Prin art. 2 din Ordinul inspectorului-șef nr. 17/2019 s-a prevăzut că, în situația în care unul sau doi inspectori se află în situațiile anterior indicate, repartizarea lucrărilor de inspecție se realizează conform art. 78 alin. (3) din Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare, respectiv inspectorii sunt desemnați aleatoriu dintre ceilalți inspectori de la direcția corespunzătoare, în ordine alfabetică.

Transpunând dispozițiile infralegale în prezenta speță, din cuprinsul procesului-verbal de repartizare a lucrărilor din 06.05.2019, rezultă următoarea situație factuală: (i) cu prioritate, repartizarea aleatorie se realizează zilnic în următoarea ordine: cauze redistribuite; cauze cu număr nou; (ii) la 06.05.2020 a existat o singură cauză redistribuită, respectiv lucrarea nr. x, care, din cauza situațiilor de incompatibilitate a inspectorilor judiciari și a faptului că următorii inspectori judiciari eligibili se aflau la aceea dată într-o altă localitate în vederea efectuării unui control, precum și pentru echilibrarea volumului de activitate, a fost redistribuită inspectorului judiciar F.. În continuare, recurenta expune modul de repartizare aleatorie a lucrărilor nr. x, nr. x, nr. x, nr. x, nr. x, nr. x și nr. x, argumentând faptul că procesul de repartizare aleatorie a fost realizat cu respectarea dispozițiilor legale și regulamentare.

În ceea ce privește atribuirea indicativului x, se argumentează că data certă la care se face referire în hotărârea atacată este data la care inspectorul-șef a repartizat lucrarea direcției competente, așa cum se poate observa din mențiunea olografă inserată sub ștampila cu data aplicată - "DIP-NOU", urmată de semnătura inspectorului-șef.

Cu referire la corespondența dintre atribuirea indicativului x și ordinea de alocare a numărului de înregistrare a lucrărilor, se arată că, potrivit art. 65 din Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare, documentele transmise Inspecției Judiciare prin orice mijloc de comunicare sau depuse personal se primesc la registratură unde primesc dată certă și se înregistrează în registrul documentelor primite (registrul R1). În categoria documentelor primite de Inspecția Judiciară intră orice document (răspunsuri la solicitările formulate de inspectorii judiciari în procedura verificărilor prealabile/cercetării disciplinare, solicitări de relații etc.), nu numai sesizările ce stau la baza alocării numerelor lucrărilor de inspecție în registrul R2.

Aspectele reținute în hotărârea atacată sunt neîntemeiate, întrucât, în realitate, lucrarea nr. x are alocat numărul de înregistrare x, număr mai mic decât al lucrărilor la care face referire instanța respectiv lucrările x, x, x și x.

În ceea ce privește verificarea realizată cu privire la repartizarea lucrării nr. x, se argumentează că, prin analiza modului de repartizare și a altor sesizări decât cea care a stat la baza prezentului dosar, instanța disciplinară a încălcat principiul disponibilității părților, respectiv a depășit limitele petitului cu care a fost investită. Totodată, se afirmă că, procedând astfel, s-a adus atingere in extenso dreptului la apărare și dreptului la un proces echitabil al părților din lucrările respective, prin concluzionarea cu privire la așa zisa-nerespectare a principiului repartizării aleatorii.

Pentru aceleași argumente, sunt criticate și aspectele reținute în hotărârea atacată cu privire la situația inspectorilor judiciari F. și H., susținându-se că aceste aspecte excedează limitele petitului cu care a fost învestită instanța, pe de o parte, iar, pe de altă parte, nu au fundament probator.

Cu privire la analiza legalității Ordinului inspectorului-șef nr. 17/2019, este criticat faptul că excepția nelegalității ordinului nu a fost pusă în discuția părților, contrar dispozițiilor art. 224 din C. proc. civ.

În ceea ce privește desemnarea celui de-al doilea inspector judiciar, se arată că dispozițiile regulamentare prevăd și existența unor motive obiective, fiind atributul exclusiv al inspectorului judiciar și al inspectorului-șef de a aprecia cu privire la existența unor asemenea motive de natură a justifica modificarea gradului de complexitate și, pe cale de consecință, desemnarea celui de-al doilea inspector.

Decizia civilă nr. 253/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători la care se face referire în considerentele hotărârii atacate nu vizează aceeași situație, în sensul că, în prezenta speță, cel de-al doilea inspector desemnat făcea din aceeași echipă cu inspectorul învestit inițial, în timp ce, în situația reținută în decizia respectivă, al doilea inspector judiciar făcea parte dintr-o altă echipă decât cea din care făcea parte inspectorul titular.

În prezenta cauză, desemnarea celui de-al doilea inspector s-a realizat cu respectarea dispozițiilor art. 77 alin. (1) lit. b) din Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare.

Hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea principiului disponibilității reglementat prin art. 9 din C. proc. civ., întrucât instanța disciplinară a analizat și alte lucrări ce nu au legătură cu prezenta cauză, concluzionând și cu privire la acestea, încălcând astfel dreptul părților din respectivele lucrări de a beneficia de un proces echitabil conform art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în componenta sa referitoare la dreptul la apărare.

Se argumentează, totodată, că prin interpretarea eronată a dispozițiilor art. 175 alin. (2) din C. proc. civ., instanța disciplinară a considerat că, în speță, este vorba de o nulitate expres prevăzută de lege și, pe cale de consecință, nu este condiționată de producerea vreunei vătămări. Or, regula repartizării aleatorii a lucrărilor de inspecție, prevăzută de art. 73 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, nu poate fi considerată o condiție extrinsecă actului de procedură, ci o măsură administrativă, anterioară procedurii disciplinare. De altfel, modalitatea repartizării sesizărilor în cadrul Inspecției judiciare este analizată prin auditul care are loc în fiecare an, ceea ce reprezintă un argument în plus că repartizarea lucrărilor în cadrul Inspecției reprezintă doar o etapă pur administrativă. II. Considerentele Înaltei Curți

Analizând hotărârea instanței disciplinare, prin prisma criticilor formulate de recurenta Inspecția Judiciară și în raport cu probatoriul administrat, Înalta Curte reține că recursul este fondat, pentru considerentele arătate în continuare.

În dosarul nr. x/2019 al secției pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, pârâtul A. a invocat, prin întâmpinare, excepția nulității absolute a acțiunii disciplinare pentru următoarele motive: (i) nerespectarea principiului repartizării aleatorii a lucrării; (ii) repartizarea sesizării către inspectorii judiciari B. și C..

Cu referire la nerespectarea principiului repartizării aleatorii, pârâtul a invocat faptul că, din actele dosarului de cercetare disciplinară, nu rezultă motivele pentru care sesizarea, datată de petenți 23 aprilie 2019, înregistrată la Inspecția Judiciară la 2 mai 2019, a fost repartizată aleatoriu la 6 mai 2019, iar nu de îndată, susținând că, prin această întârziere, lucrarea ar putea fi dirijată către un anumit inspector judiciar. Sub acest aspect, pârâtul invocă lipsa de claritate a Regulamentului de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare, care nu prevede reguli în ceea ce privește intervalul de timp în care o lucrare se repartizează aleatoriu în raport cu data înregistrării, acest interval diferind de la o lucrare la alta.

Totodată, susține pârâtul că, din fișa de repartizare a dosarului, nu rezultă dacă repartizarea s-a făcut în sistem ciclic sau în sistem informatic, în condițiile în care modalitatea de desemnare a inspectorului judiciar diferă în funcție de metoda de repartizare.

În probațiune, pârâtul a solicitat întocmirea unei adrese către Inspecția Judiciară pentru a comunica următoarele: actele de sesizare primite și înregistrate în perioada 24.04 - 06.05.2019; fișele de repartizare și procesele-verbale de repartizare aleatorie pentru aceeași perioadă; evidența concediilor de odihnă ale inspectorilor judiciare sau alte situații de imposibilitate obiectivă care a determinat excluderea de la repartiție pentru aceeași perioadă; procedura operațională privind repartizarea aleatorie în sistem ciclic aplicată în perioada respectivă.

În ceea ce privește repartizarea sesizării către inspectorii judiciari B. și C., pârâtul a susținut că la dosar nu se regăsește niciun înscris care să dovedească că se impunea modificarea gradului de complexitate a cauzei din "standard" în "complex", astfel că desemnarea celui de-al doilea inspector judiciar și efectuarea cercetării disciplinare de către o echipă formată din doi inspectori judiciari încalcă dispozițiile art. 15 alin. (2) și (3) din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecție.

În același sens, pârâtul a susținut că referatul întocmit de inspectorul judiciar la 20 iunie 2019, prin care s-a propus modificarea gradului de complexitate și desemnarea celui de-al doilea inspector judiciar, este nemotivat, astfel că această modificare este arbitrară, întrucât, de la momentul repartizării, nu au survenit modificări în ceea ce privește situația de fapt sesizată, nu au fost extinse cercetările la alte fapte sau persoane și nu se impunea audierea unui număr mare de persoane sau ridicarea și studierea unui număr important de înscrisuri.

Astfel, se afirmă că, în lipsa oricăror dovezi privind creșterea gradului de complexitate și în lipsa motivării referatului întocmit de inspectorul judiciar, nu există situația de excepție prevăzută de art. 47 alin. (10) din Regulamentul privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecție.

Cu titlu preliminar, se reține că art. 73 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 dispune în sensul că "Modul de repartizare a sesizărilor și dosarelor disciplinare către inspectorii judiciari se face cu respectarea principiului repartizării aleatorii."

Principiul repartizării aleatorii a lucrărilor înregistrate pe rolul Inspecției Judiciare este reglementat, la nivel infralegislativ, prin dispozițiile Regulamentului de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare, aprobat prin Ordinul inspectorului-șef al Inspecției Judiciare nr. 134/2018, ale Regulamentului privind normele de efectuare a lucrărilor de inspecție, ale Procedurii operaționale privind repartizarea aleatorie a lucrărilor de inspecție (Ediția I, 11.02.2019, Revizia 0 - atașată la filele x ale dosarului nr. x/2019) și ale Ordinului privind unele măsuri pentru echilibrarea volumului de muncă al inspectorilor judiciari nr. 17 din 29 ianuarie 2019 .

Rațiunea instituirii principiului repartizării aleatorii a lucrărilor înregistrate pe rolul Inspecției Judiciare, similar repartizării aleatorii a dosarelor înregistrate pe rolul instanțelor judecătorești, rezidă în preocuparea de a înlătura orice posibilitate reprobabilă de direcționare a cauzelor către anumite persoane în considerarea unor interese incompatibile cu scopul procedurii disciplinare.

Analiza respectării principiului repartizării aleatorii nu poate fi realizată într-o manieră absolută în sensul că orice eventuală neconformitate conduce eo ipso la nulitate, fără a fi necesar să se demonstreze existența unei vătămări a drepturilor ori intereselor legitime ale părții, care nu ar putea fi remediată decât prin anularea întregii proceduri.

În jurisprudența Completului de 5 judecători (spre exemplu, Decizia nr. 164/2017; Decizia nr. 266/2017, pct. 66; Decizia nr. 271/2017, pct. 45; Decizia nr. 293/2017, pct. 19; Decizia nr. 5/2018, pct. 41), s-a reținut în mod constant că, atunci când îndeplinește, prin secțiile sale, rolul de instanță de judecată în materia răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor, Consiliul Superior al Magistraturii nu este o instanță de judecată în sensul art. 126 alin. (2) din Constituție și al prevederilor Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, ci o instanță extrajudiciară (Deciziile Curții Constituționale nr. 148/2003, nr. 391/2007, nr. 514/2007, nr. 788/2007, nr. 233/2018), care îndeplinește o activitate administrativ-jurisdicțională.

Or, procedura administrativ-jurisdicțională desfășurată în fața Consiliului Superior al Magistraturii, ca instanță disciplinară, este deschisă prin rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare, care reprezintă actul de finalizare a procedurii administrative desfășurate în fața Inspecției Judiciare.

De asemenea, în jurisprudența Completului de 5 judecători (Decizia nr. 126/2019), s-a reținut că procedura răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor cuprinde trei etape: (i) etapa administrativă, desfășurată de Inspecția Judiciară, care cuprinde două faze: faza verificărilor prealabile (art. 45 din Legea nr. 317/2004, reglementată în Secțiunea 1 a Capitolului II din Regulamentul lucrărilor de inspecție) și faza cercetării disciplinare (art. 46 din Legea nr. 317/2004, reglementată în Secțiunea a 2-a a Capitolului II din Regulamentul lucrărilor de inspecție); (ii) etapa administrativ-jurisdicțională, care constă în soluționarea de către Consiliul Superior al Magistraturii, prin secțiile sale, a acțiunii disciplinare exercitate de Inspecția Judiciară (art. 49 din Legea nr. 317/2004); (iii) etapa judiciară, care constă în soluționarea de către Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a căilor de atac exercitate împotriva hotărârilor pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii, prin secțiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor (art. 51 din Legea nr. 317/2004).

În cadrul etapei administrative a procedurii disciplinare, faza verificărilor prealabile se finalizează: (i) fie cu începerea cercetării disciplinare, dispusă prin rezoluție a inspectorului judiciar, conform art. 45 alin. (5) din Legea nr. 317/2004; (ii) fie cu rezoluția de clasare dispusă de inspectorul judiciar, care este supusă confirmării inspectorului-șef, conform art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004; rezoluția de clasare poate fi atacată cu plângere adresată inspectorului-șef; rezoluția inspectorului-șef prin care au fost respinse plângerea și rezoluția de clasare pot fi contestate la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform art. 45 1 alin. (3) din Legea nr. 317/2004.

Rezultă, astfel, că actul prin care se finalizează procedura disciplinară în faza verificărilor prealabile prin clasarea sesizării, este un act administrativ supus controlului pe calea contenciosului administrativ.

De asemenea, în cadrul etapei administrative a procedurii disciplinare, faza cercetării disciplinare se poate finaliza, potrivit art. 47 alin. (1) din Legea nr. 317/2004: (i) fie prin admiterea sesizării, exercitarea acțiunii disciplinare și sesizarea secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii; (ii) fie prin respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea acțiunii.

Conform art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, rezoluția de respingere a sesizării poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

Și în această ipoteză, se constată că actul prin care se finalizează procedura disciplinară în faza cercetării disciplinare prin respingerea sesizării, este un act administrativ supus controlului pe calea contenciosului administrativ.

Rezultă, astfel, că actele de finalizare a procedurii administrative prin clasare sau respingerea sesizării sunt acte administrative supuse controlului în condițiile contenciosului administrativ.

Pe lângă cele două ipoteze prezentate anterior, finalizate prin emiterea unor acte administrative, a treia ipoteză posibilă este reglementată, în succesiunea etapelor procedurii, de art. 45 alin. (5) și art. 47 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 317/2004 și vizează situația în care procedura desfășurată la nivelul Inspecției Judiciare se finalizează prin admiterea sesizării, exercitarea acțiunii disciplinare și sesizarea secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii. Această a treia ipoteză este concretizată în rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare, ca act de sesizare a Consiliului Superior al Magistraturii.

Însă, similar celorlalte două acte posibile - rezoluția de clasare a sesizării și rezoluția de respingere a sesizării - de finalizare a procedurii desfășurate în fața Inspecției Judiciare și rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare are natura juridică a unui act administrativ prin care este învestită instanța extrajudiciară - Consiliul Superior al Magistraturii - cu soluționarea procedurii administrativ-jurisdicționale.

Argumentele expuse demonstrează faptul că rezoluția de exercitare a acțiunii disciplinare, emisă în procedura reglementată de legea specială, este un act administrativ emis în cadrul unei proceduri speciale, nefiind o veritabilă cerere de chemare în judecată în sensul dispozițiilor C. proc. civ.

Totodată, fiind în prezența unor acte administrative, controlul de legalitate exercitat în condițiile contenciosului administrativ, așa cum s-a arătat în cele ce preced, presupune atât verificarea conformității actului cu dispozițiile cu forță juridică superioară, cât și vătămarea produsă subiectului de drept în drepturile ori interesele legitime. Or, în speță, nici pârâtul și nici în hotărârea disciplinară nu este expusă vătămarea produsă prin neconformitățile invocate în susținerea excepției nulității rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare.

În cauză, în limitele învestirii atât a instanței disciplinare, cât și a Completului de 5 judecători, în raport cu excepția nulității absolute a acțiunii disciplinare invocate de pârât, pot forma obiectul verificării numai aspectele vizând repartizarea aleatorie a lucrării înregistrate la Inspecția Judiciară sub nr. x și numai prin prisma aspectelor de nelegalitate invocate în susținerea excepției.

A realiza o analiză a modului în care a fost efectuată procedura de repartizare aleatorie în alte lucrări decât cea care formează obiectul prezentei cauze reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 9 alin. (2) din C. proc. civ., conform cărora "Obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților".

Or, având în vedere criticile invocate de pârât în susținerea excepției nulității acțiunii disciplinare exclusiv prin prisma intervalului de timp dintre data înregistrării sesizării la Inspecția Judiciară și data repartizării aleatorii, respectiv prin prisma desemnării celui de-al doilea inspector judiciar, principiul disponibilității impune limitarea verificărilor efectuate de instanța disciplinară și de instanța de recurs la aspectele de nelegalitate expuse în precedent, invocate în motivarea excepției, cu privire la lucrarea nr. x.

În cauză, însă, instanța disciplinară a realizat o verificare a procedurii de repartizare aleatorie din 6 mai 2019, apreciind că au existat aspecte care ridică semne de întrebare în ceea ce privește repartizarea lucrărilor x și x și, apreciind, în consecință, că a fost viciat procesul de repartizare aleatorie a lucrărilor în perioada respectivă, inclusiv a lucrării nr. x.

Cu referire la lucrarea nr. x cu care a fost învestită, instanța disciplinară a reținut, cu caracter general, aspecte referitoare la procedura de înregistrare a sesizării prin alocarea indicativului "x" și a numărului de 6 cifre, precum și nelegala desemnare a celui de-al doilea inspector judiciar.

În ceea ce privește faptul că, în hotărârea atacată, s-a reținut încălcarea principiului repartizării, din cauza alocării indicativului "x" cu o dată anterioară datei certe de primire a lucrărilor la Inspecția Judiciară, apărările recurentei Inspecția Judiciară sunt întemeiate.

Din analiza înscrisurilor depuse în probațiune, se observă că indicativul "x" este alocat la data înregistrării lucrărilor, cu respectarea dispozițiilor art. 65 din Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare, conform cărora "Documentele transmise Inspecției Judiciare prin orice mijloc de comunicare sau depuse personal se primesc la registratura acesteia, unde li se dau dată certă și se înregistrează în registrul documentelor primite".

Este adevărat că, din rezoluțiile aplicate pe aceleași înscrisuri, rezultă că repartizarea lucrărilor între cele două direcții - Direcția de Inspecție pentru Judecători, respectiv Direcția de Inspecție pentru Procurori - s-a făcut de către inspectorul-șef în ziua următoare celei înregistrării lucrării pe rolul Inspecției Judiciare și alocării indicativului "x". Însă, nici pârâtul nu invocă și nici instanța disciplinară nu indică dispozițiile legale încălcate prin această procedură aplicabilă la nivelul Inspecției Judiciare.

În speță, cu referire la lucrarea ce formează obiectul cauzei - sesizarea formulată de J. și K. - indicativul alocat acesteia x/02.05.2019 este corespunzător evidenței din "R1 - Registrul documentelor primite", în timp ce numărul x este corespunzător evidenței din "R2 - Registrul lucrărilor de inspecție", conform dispozițiilor art. 64 alin. (1) lit. a) și b) din Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare: "Art. 64. - (1) Registrele de evidență ale Inspecției Judiciare sunt: a) R1 - Registrul documentelor primite; b) R2 - Registrul lucrărilor de inspecție."

Astfel, în prima etapă, toate documentele transmise Inspecției Judiciare se înregistrează, conform art. 65 din Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare, prin darea datei certe și înscrierea în "R1 - Registrul documentelor primite". Documentele înregistrate în acest registru (R1) reprezintă întreaga corespondență primită de Inspecția Judiciară, iar nu numai sesizările ce vor forma obiectul unor lucrări noi care vor primi un număr nou în Registrul lucrărilor de inspecție (R2).

În a doua etapă, inspectorul-șef dispune repartizarea lucrărilor de inspecție înregistrate în R1 - Registrul documentelor primite către una dintre direcțiile de inspecție (pentru judecători sau pentru procurori, după caz), documente care fie vizează lucrări deja înregistrate pe rolul Inspecției Judiciare și care au număr alocat anterior în Registrul lucrărilor de inspecție (R2), fie reprezintă sesizări noi cărora li se alocă un număr nou în Registrul lucrărilor de inspecție (R2), acestea din urmă intrând în procedura de repartizare aleatorie.

În aceste condiții, nu se constată existența unei vicieri a procedurii de repartizare aleatorie în privința înregistrării sesizării formulate de J. și K., alocării indicativului x/02.05.2019 în Registrul documentelor primite (R1) și numărului x în Registrul lucrărilor de inspecție (R2).

În ceea ce privește aspectul de nulitate invocat de pârât în raport cu intervalele de timp dintre data menționată în sesizare (23 aprilie 2019), data înregistrării la Inspecția Judiciară a sesizării (2 mai 2019) și data repartizării (6 mai 2019), se constată că intervalul de timp dintre înregistrare și repartizare este justificat de faptul că repartizarea aleatorie a fost blocată în perioada 2-3 mai 2019, lucrările înregistrate în perioada respectivă urmând a fi repartizate la 6 mai 2019, conform propunerii Serviciului secretariat și relații publice cuprinse în Referatul atașat la filele x ale dosarului nr. x/2019 Sub acest aspect, nu pot fi primite criticile invocate de pârât în susținerea excepției nulității acțiunii disciplinare.

Contrar celor reținute în hotărârea atacată cu privire la lucrarea nr. x în sensul că are indicativul x din 23 aprilie 2019, se observă că, potrivit susținerilor Inspecției Judiciare, lucrarea respectivă are alocat indicativul x din 22 aprilie 2019, număr care este mai mic decât cel al lucrărilor la care face referire instanța disciplinară, respectiv x, x, x și x. De altfel, și în Referatul din 25 aprilie 2019 întocmit în lucrarea x, se menționează că, la 24 aprilie 2019, la lucrarea cu nr. 19-1462, având ca obiect sesizarea aceluiași petent din 13 martie 2019, a fost atașată ca revenire o nouă sesizare.

În raport cu înscrisurile depuse în probațiune și susținerile recurentei Inspecția Judiciară, se constată că, în condițiile în care lucrarea anterioară fusese repartizată echipei nr. 1, poziția nr. 2, lucrarea nr. x a fost repartizată în sistem ciclic, inspectorului judiciar B. din echipa nr. 2, poziția nr. 2 (conform Procesului-verbal de repartizare din 6 mai 2019 - dosarul nr. x/2020) cu respectarea dispozițiilor art. 73 lit. a) și b) din Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare, conform cărora: "Art. 73. - Lucrările de inspecție cu grad de complexitate standard se repartizează prin metoda sistemului ciclic sau în sistem informatic, după cum urmează: a) în prima etapă, lucrările se repartizează unei echipe de inspecție în ordinea numerelor alocate acestora; b) în etapa a doua, lucrările se repartizează unui inspector al echipei care a fost stabilită în prima etapă. Desemnarea se face ciclic, în ordinea pozițiilor din echipă."

În ceea ce privește faptul că, prin hotărârea atacată, s-a constatat că art. 2 din Ordinul nr. 17/2019 este emis în contradicție cu dispozițiile art. 74 alin. (2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare, se reține nerespectarea dispozițiilor art. 9 și art. 224 din C. proc. civ., întrucât instanța nu a fost învestită cu un asemenea petit și nici nu a pus în discuția părților o eventuală excepție de nelegalitate a prevederilor respective în procedura reglementată de art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

În altă ordine de idei, este de observat că cele două acte administrative cu caracter normativ sunt ordine emise de aceeași autoritate publică - inspectorul-șef al Inspecției Judiciare - ceea ce le conferă aceeași forță juridică, ipoteză în care s-ar putea ridica problema identificării dispozițiilor în vigoare la un moment dat în raport cu procedeele de tehnică legislativă privind modificarea, completarea, abrogarea.

În ceea ce privește motivul de nulitate invocat prin prisma desemnării celui de-al doilea inspector judiciar pe baza propunerii formulate de inspectorul judiciar prin Referatul din 20 iunie 2019, întocmit în lucrarea nr. x, sunt întemeiate criticile formulate de recurenta Inspecția Judiciară.

Dispozițiile legale incidente sunt cele ale art. 68 alin. (2) din Regulamentul de organizarea și funcționare a Inspecției Judiciare, conform cărora: "Art. 68. - [...] (2) Lucrările de inspecție pot fi apreciate de inspectorul-șef ca având grad de complexitate ridicat în una din următoarele cazuri: a) sesizarea privește mai multe fapte sau acte materiale și 6 sau mai mulți judecători; b) sesizarea privește mai multe fapte sau acte materiale și 6 sau mai mulți procurori; c) sesizarea privește fapte care au legătură cu mai mult de 3 cauze; d) sesizarea se referă la mai mulți judecători sau procurori care sunt membri de drept sau aleși ai Consiliului Superior al Magistraturii; e) în alte situații obiective."

Ipoteza reglementată de art. 68 alin. (2) lit. e) din Regulamentul Inspecției Judiciare vizează "alte situații obiective" decât cele expres enumerate la lit. a)-d) ale textului regulamentar.

În cauză, nu se poate reține nemotivarea propunerii de modificare a gradului de complexitate a lucrării nr. x, întrucât, în referatul întocmit de inspectorul judiciar B., sunt arătate motivele care, în opinia inspectorului, justificau modificarea gradului de complexitate și care au fundamentat aprobarea inspectorului-șef în temeiul art. 76 din Regulamentul Inspecției Judiciare conform căruia: "Art. 76. - În cazul în care, pe parcursul soluționării unei lucrări de inspecție, inspectorul desemnat apreciază că aceasta are un grad de complexitate ridicat, poate solicita inspectorului-șef, prin referat motivat, modificarea gradului și desemnarea unui al doilea inspector. Cel de al doilea inspector face parte din aceeași echipă cu inspectorul solicitant, fiind desemnat aleatoriu, în ordinea pozițiilor din echipă."

Așa cum rezultă din dispozițiile citate, propunerea și motivarea sunt la latitudinea inspectorului judiciar și este atributul exclusiv al inspectorului-șef să aprecieze cu privire la existența motivelor obiective de modificare a gradului de complexitate, astfel că nu se poate reține nemotivarea actului în discuție.

Totodată, nici pârâtul nu invocă și nici în hotărârea atacată nu este indicată vătămarea produsă magistratului cercetat prin modificarea gradului de complexitate. În acest context, desemnarea celui de-al doilea inspector judiciar poate fi privită ca o măsură benefică magistratului cercetat disciplinar în condițiile în care analiza condițiilor de exercitare a acțiunii disciplinare nu este realizată în mod unilateral, ci de către două persoane. O atare apreciere poate fi primită prin analogia cu faptul că, în apel și în recurs, numărul judecătorilor care intră în compunerea completului este mai mare decât în cazul completului care soluționează cauza în primă instanță.

Decizia civilă nr. 253 din 25 noiembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători la care se face referire în argumentarea nelegalei desemnări a celui de-al doilea inspector, nu vizează aceeași situație, în sensul că, dacă, în prezenta speță, cel de-al doilea inspector desemnat făcea parte din aceeași echipă cu inspectorul inițial învestit, în situația reținută în decizia respectivă, cel de-al doilea inspector judiciar făcea parte dintr-o altă echipă decât echipa inspectorului inițial învestit.

Astfel, în prezenta speță, se poate observa că desemnarea celui de-al doilea inspector s-a realizat cu respectarea dispozițiilor art. 77 alin. (1) lit. b) din Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare, potrivit cărora "Lucrările de inspecție cu grad de complexitate ridicat se repartizează după cum urmează: [...] în etapa a doua, lucrările se repartizează către doi dintre membrii echipei stabilite potrivit lit. a), desemnați ciclic, în ordinea pozițiilor ocupate în cadrul echipei".

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte reține că este neîntemeiată excepția nulității absolute a Rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare nr. x/23.08.2019 emisă în lucrarea Inspecției Judiciare nr. x, invocată de pârâtul A. în dosarul nr. x/2019, pentru vicierea procedurii de repartizare aleatorie din perspectiva intervalului de timp dintre data înregistrării sesizării și data repartizării și în ceea ce privește modificarea gradului de complexitate și desemnarea celui de-al doilea inspector judiciar.

În consecință, va fi admis recursul declarat de Inspecția Judiciară, va fi casată hotărârea atacată, va fi respinsă excepția nulității absolute a Rezoluției de exercitare a acțiunii disciplinare nr. x/23.08.2019 emisă în lucrarea Inspecției Judiciare nr. x, invocată de pârâtul A. în dosarul nr. x/2019, și cauza va fi trimisă la secția pentru procurori în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii pentru continuarea judecății în dosarul nr. x/2019.